Phoenix Transylvania

Bucati de istorie la 90 de ani

2008-05-03T09:03:00.000-07:00

Traian Vuia a a avut si el un rol in unirea de la 1918 in calitate de preşedinte al Consiliu Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina înfiinţat la Paris pe 24 August 1918. Mi-e neclara inca natura acţiunii acestui consiliu, dar o scrisoare trimisa de Traian Vuia pe 11 aprilie 1922 lui George Dobrin, întâiul prefect al Lugojului după unire, arunca o lumina interesanta asupra felului in care s-a realizat unirea Transilvaniei cu vechiul regat. Scrisoarea are un ton dur fata de liderii politici ai românilor transilvăneni si fata de politicienii din Regat, reprezintă punctul de vedere personal al inventatorului ca si participant direct la evenimente si trebuie pusă in contextul vremii.

Redau in continuare câteva fragmente din scrisoarea publicată parţial în revista Provincia :

"Au fost douã momente istorice cînd trebuiau discutate conditiunile Unirei. 1. Înainte de intrarea României în rãzboiul european, cînd România cu concursul mandatarului Partidului National Român a stabilit frontierele României Mari, cari au servit de bazã guvernului român în tratativele sale cu aliaţii. Era momentul cel mai favorabil pentru fixarea conditiunilor noastre. 2. Dupã armistitiu, la Alba Iulia, sau mai bine zis înainte cu ceva. Aici au lucrat oamenii nostri în mod copilãresc. S-au fãcut declaratiuni platonice, cari angajează mai mult pe aceia cari le-au fãcut, decît pe guvernul român. Unirei trebuia sã precedereze un pact bilateral între guvernul român si mandatarii poporului nostru întrunit la Alba Iulia si ratificat apoi printr-o Constituantã. Toatã Unirea s-a redus la un gest pur teatral, pe care ciocoii din Vechiul Regat l-au primit cu zîmbet si au zis cã suntem naivi cã n-au avut nevoie decît de a deschide usa casei în care noi am intrat de voie.
Cînd doi indivizi se asociazã, cînd douã societati fuzioneazã, se face un contract, un pact."

"Cînd în 1917 si 1918 prin forta împrejurãrilor si neîmpins de nici o ambitiune personalã am fost silit sã mã ocup de prepararea Unirei noastre a trebuit sã vãd vîrful urechilor lor (ale politicienilor din Vechiul Regat, n. H. M. ). Ei nu admiteau nici mãcar termenul „unire”. Baza anexãrei dupã dînsii trebuia sã fie sacrificiul adus de Vechiul Regat prin participarea lui în rãzboiul european. Rationamentul lor ducea drept la acea ce dreptul internaţional numeste „droit de conquète” . Si într-adevăr, Unirea s-a fãcut pe aceastã bazã."

"În 1918 am atras atentiunea dlor. Sever Bocu, Octavian Goga si Vasile Lucaciu asupra chestiunei Unirei, le-am expus cã Unirei trebuie sã-i dãm o bază juridicã si conformã dreptului international. Am vãzut însã imediat cã mã aflu în prezenta unor ignoranti, fãrã nici o pregãtire serioasă, hableuri. N-am fost înteles si am fost suspitionat, cã voiesc independenta Transilvaniei. Dar pentru ca sã ne putem uni cu Regatul Român, trebuia mai întîi sã rupem cu Ungaria, adicã sã ne declarãm
independenţi si apoi ca popor liber, printr-un act bilateral, luînd angajamente reciproce, sã ne unim cu Vechiul Regat spre a forma Noua Românie. Cînd am vãzut în ce mîini necompetente, pesti politici ai fanariotilor, este depusã soarta poporului român aici, m-am retras scîrbit. Bãrbatii nostri cred cã marile probleme politice se rezolvã prin discursuri frumoase, fraze alese, alegorii patriotice si ditirambe poetice."

1 De ce? Mbrie

2007-12-07T11:37:00.000-08:00

Vreau sa va semnalez un articol al Zoiticai (aka colega noastra Nelli) de pe blogul sau personal. Despre 1 Decembrie si de ce ea, ca maghiar, nu poate sa "dea mana cu mana, cei cu inima romana". Argumentariul articulat si bine construit va las sa-l cititi in locul in care a fost publicat. Personal astept un astfel de raspuns de la 1 Decembrie 2004 cand ii urmaream pe Emil Hurezeanu si pe Cristian Tudor Popescu la Realitatea TV constantand - nu interpretez tonul fiecaruia pentru ca as fi subiectiv si ar fi out of scope - ca sunt 1 milion si jumatate de romani - adica maghiarii - care nu sarbatoresc 1 Decembrie, carora ziua nationala nu le inspira sentimente patriotice, sau macar o ocazie de sarbatoare. Ei, acum avem o voce articulata care da indirect replica domnilor Hurezeanu si Popescu din perspectiva personala a unui membru al minoritatii maghiare din Romania. Asa ceva nu trebuie trecut cu vederea cel putin dintr-un motiv. Pentru ca discutia despre impactul pe care simbolurile pe care este construit statul roman il are asupra locuitorilor de alte nationaliti - si nu numai - este deocamdata inexistenta, dar absolut necesara. Si vice-versa, aceeasi discutie nu trebuie sa lase la o parte simbolurile minoritatilor nationale, felul in care ele coexista in societate si nu in ultimul rand impactul asupra majoritatii. Pentru ca ambele conteaza.

Subjective Transylvania

2007-11-25T08:34:00.000-08:00

I am rather late with this (i.e. I had the intention of tackling such a topic ever since we started Phoenix Transylvania), but in the end I decided that we're slowly going to start with it, even if I still do not have as much time as I'd like to allocate in this matter. So what is this about? Well, starting with this post, I propose that we (and this is an open invitation to all my colleagues on "Phoenix Transylvania") and especially--we hope-- our readers are (also) going to tackle the topic "Subjective Transylvania" from every possible angle (read: this in fact might start several various topics, each interesting in their own), having as center piece (and as inspiration) the very interesting study "Subjective Transylvania: A Case Study of Post Communist Nationalism" by Alina Mungiu Pippidi. The discussion thread will proceed in parallel to other topics here on PhoenixTrans and there is no intention of prioritizing it (to the expense of any other discussion threads); in other words, as always, we'll work under the assumption that nobody is in a hurry, but that everybody wants as good of a debate as possible...

Now, that being said: for starters-- & also in order to make my job easier :-) ( e.g. my own review of Mungiu Pippidi's book will in all likelihood not appear here before the end of the year...)-- I will take over for Phoenix Transylvania a very interesting post by Andy--author of the equally interesting blog "Csíkszereda musings"-- written almost a year ago, but still very actual and particularly suited for our purpose. Andy is neither Romanian nor Hungarian and yet my feeling is that in some respects he might actually understand more about Transylvania & co than many of us. In any case, the perspective of a foreigner with significant links to and much knowledge about Romania-Transylvania & the like (many posts on his blog stand proof to that assertion) is more than welcome (and likely to be one of the least subjective viewpoints... since we are talking about "subjective Transylvania"... ). I also hope that Andy himself will join in the (eventual) subsequent discussions (reason to keep them in English). The original post by Andy can be read here. Below I will paste only the part of that post dealing with Andy's specific comments on Alina Mungiu's book.

The book, which I assume was eventually published by OSI, is entitled "SUBJECTIVE TRANSYLVANIA: A CASE STUDY OF POST COMMUNIST NATIONALISM" by Alina Mungiu Pippidi PhD, who is a Romanian social psychologist. It is a throughly researched study into the disagreements between and perceptions of Hungarians and Romanians in Transylvania, including reams of qualitative data. It concludes with some suggestions into what the future might hold and some suggested models for the future in creating a more harmonious situation. It's not clear when it was written, but it was obviously (from the context given) at some point during the Constantinescu government of 1996-2000.

I'll admit that my first impression was a negative one, since early on in the inroduction to the work Dr Pippidi refers to the 1990 ethnic clashes in Targu Mures/Marosvasarhely as a "violent outburst" while then going on to refer to an incident in Udvarhely "where the local community instigated by the town council brutally evacuated four Romanian nuns". Now I'm not familiar with this incident, and have no idea whether the adverb "brutally" is justified (I'm assuming it is), but it seems a bit biased to append it to whatever happened there and to merely refer to the mini-civil-war in which 8 people died and countless others were injured in Targu Mures as a "violent outburst". Given the context in which I'd received the link, I began to suspect that this would be yet another biased nationalistic tract of which there are so many out there (from both sides).

However, I gave the book a second chance, and am glad that I did. Since in the main the author (aside from the instance above and a later jarring reference to "the Hungarian problem") is broadly impartial and prepared to let her subjects speak for themselves. What really surprised me, I suspect, was how familiar all the quotes were - she interviews various groups of Tranyslvanians from different places, different ethnic backgrounds, different age groups, etc - and all of them repeat what I hear more or less every day about the differences and similarities between the two communities. I have cut and pasted some examples below:

Some comments on being a Transylvanian Hungarian
"When I was in Hungary I visited the fathers-in-law of a friend of mine. And they were surprised I speak such a good Hungarian. I never felt so insulted in my life."

"We, Transylvanians, sometimes feel like second rank Hungarians when compared to Hungarians from Hungary and second-rank Romanian citizens when compared to Romanians. We sometimes feel betrayed by both"

and, interestingly, from some of the Romanian subjects:
"It's more honorable to be from Transylvania than from any other part of Romania. When I am sometimes ashamed of being a Romanian I feel better when I think I am from Transylvania "

On the cultural differences: "Romanians need less than we do to feel satisfied. They watch TV and they feel happy, while we are concerned by one or by other and we can't get over it so easy. We Hungarians are so deadly serious"

And the following sentiments I have heard so many times that I have lost count:

This is the bosses business, politics that is; we ordinary people get along fine. (Hungarian workers, Cluj)
It weren’t for politics we wouldn’t even know who’s Romanian, who’s Hungarian, as it was in Ceausescu’s times, we were all alike then. (Romanian workers, Cluj)
You just can’t imagine how well we get along with people here [Romanian]. Politics doesn’t let us live peacefully. (Hungarian peasants, Miercurea Niraj)

I think my favourite bit would have to be this:

The most telling fact is, perhaps, that a social representation of nations living like a family within Romania is simply missing, so difficult it is to imagine an in-group including both Romanians and Hungarians. When asked ‘Were Romania a family, how would it look like’ most Hungarian groups told us they cannot conceive it as a family ‘or we would be the intruders' (intellectual, Miercurea Ciuc). Even Romanians had difficulties. ‘It would be like a mother-in-law with the daughter-in-law’ (classical image of conflict in the Romanian folk-stories) (peasants, Cluj). At the other extreme is this beautiful representation of a young Romanian student in Cluj:
The father should be a German, the Hungarian the cook and the Romanian should take care of the house. Now it's not working because the father is Romanian, not German.

As I say it is a fascinating piece of research, and well worth reading.

At the end Dr Pippidi concludes with the need to find a solution that satisfies the following (very little of which I can find any reason to disagree with):

1. to secure the right of the Hungarian minority to a shared public sphere of its own, that meaning 'a communal domain that is constructed not only as an arena of cooperation for the purpose of securing one's interests but also as a space where one's communal identity finds expression' (Tamir: 1993: 74). This space already exists to a large extent: all that is needed are supplementary legal guarantees.
2. to eliminate by a policy of affirmative action the disadvantages Hungarians still experience (proportion of Hungarian students compared to Romanians; proportion of Hungarian policemen, and so on) This was started in 1997, when the University of Cluj (babes-Bolyai) reserved seats for Hungarians applying for the Law School: this allowed them to be accepted with a much lower threshold than the Romanians.
3. Creating incentives for the Hungarian elite to choose moderate instead of radical policies
4. The same for the Romanian Transylvanian elite
5. Eliminating unnecessary competition between the two national groups as groups wherever this can be avoided
6. Preventing a deepening of the division between the two national groups and keeping a decent level of communication and interactivity between them in order to create at least occasionally a 'in-group' of both Romanians and Hungarians, instead of having them permanently exclude each other.
7. Eliminating the Hungarian theme from the Romanian internal political debate
8. Adjusting the political system in order to satisfy the listed requirements with reasonable costs and at a pace that would not endanger the stability of the political system (so often threatened both by ethno-regionalism and by the Romanian nationalist reaction).

Sadly, not much seems to have changed since the time 8(?) years ago when this was written - Hungarians are still very underrepresented in the police force, for example. (pt. 2)

And finally, in order to achieve the above, the author presents three models and critiques them. These models are
1. Hegemonic Control [the state controls/coerces/forces the minority group into submission]
2. Federalism [autonomous regions are created - the question remains whether these are formed on ethnic lines (cantonisation) or not (federalism)]
3. Consociationalism (yes, I had to look it up too) [By which power is somehow shared, either formally or informally. She opines that this was beginning when the paper was written, as the UDMR (Hungarian party) was at that time part of the ruling coalition. It has been ever since, to my knowledge]

She seems to lean towards the third, and I would be interested to hear how she feels now, given that to all intents and purposes this consociationalism has been going on for ten years now, and the problems seem to be exactly the same as when the paper was written. (I've written to her to ask).

Women and Religious Communities III.

2007-11-20T01:40:00.000-08:00

Catholic Church

Historical Catholicism obviously considered women as second-class creations; they were excluded from the priesthood, cult, teaching, and almost every part of the Church. They were allowed to be nuns but not to lead a sermon. In the middle-age society they had no right to own anything, they were practically a property of their husbands, and they were not allowed to start a divorce. Catholic Church nowadays is still rejecting divorce, the women`s ordination is not even a debate-issue, strongly disagree whit the idea of contraception or abortion. In the other side there is the cult of Mary, the Holy Mother (which doesn`t have any biblical basics). This woman-mother-picture deeply influences the everyday-life of catholic believers. The cult of self-sacrifice, suffering, mortification and being a victim does not help today`s women in their equality-fights, and makes any kind of suffering acceptable for `noble` causes. Self-discovery and being valuable as an ego is not popular in this way of thinking. The problem is with that picture that women are not allowed to determine this for this is totally determined by man-masters of divinity.

Historical Protestantism (The Lutheran, Calvinist-Reformed, Unitarian, Anglican Churches in Europe)

Historical Protestantism during the 20^th century redefined the women`s place in it`s communities. Most of churches allow women in priesthood, some churches therefore present some kind of restriction: for example the Romanian Reformed Church has an attendance quota in seminary-application: the proportion of women priests should not be higher than 15%. None of other Romanian Protestant Churches practices this quota. They don`t have dogmas against divorce, abortion or contraception even though they don`t agree with them; they consider this problem an ethical issue instead of dogmatical one. The responsibility in God`s presence and free will concerns each of the people, no one, not even a priest is allowed to practice psychological or dogmatical pressure to change one`s decision, the priest is not able to close the way to God being just a person as everyone else, because in protestant anthropology everyone is equal no matter if it is a man or a woman, priest or simple believer, and anz single person can talk to God without a priest`s attendance. Protestant churches being historical initiators of the democratic idea including the institution of church councils in their practice are more reflective and flexible to cultural and social changes. The idea of `semper reformandi` allows and requires changing if it is suitable to the Bible, because the dogma is not saint as it is in catholic tradition. The protestant Bible-interpretation deeply reflects to social changes, because the interpretation itself is not saint, so it is changeable. Protestantism has in it`s main point of view the present circumstances, and reloads the Jewish idea of reinterpreting the sacred texts for present requirements. Therefore the women`s place in protestant communities is more comfortable for today`s women. Protestant theology made a very remarkable step in 20^th century: the religious orders which have been a contemporary social habits or attitudes such as the forbidding of teaching for the women are interpreted such as historical-dependent ones, and can be changed.

In dogmatics this changes are harder to perform. There is a feminist theology, but it hasn`t gained a change of theological paradigm. “Christianity`s alliance with social and political power has nonetheless turned it at many points in history into martial faith. The loss of such opportunity within the context of modern secular polities has opened new possibilities of recovering and reactivating its pacific, feminine, and relational codes.” (Linda Woodhead: Feminism and the Sociology of Religion: From the Gender-blindness to Gendered Difference; in.: Fenn, Richard K. ed.: Sociology of Religion; Blackwell, Malden, 2003; p.79 ) The Christian God-picture is a dominating, fighting, martial, rigorous father which reflects mostly to the Old Testament. The feminist paradigm can change this picture to a more feminine one: a peaceful, informal, relational, loving, emotional, intimate god-picture, which is not strange in Christian theology considering Jesus` preaching and the way of treating women. God can be not just a father but a mother as well (in Old Testament there are also motherly pictures of God), not an almighty, powerful, distant creator, a potentate divine, instead, he-she can be one with whom can be hold an intimate conversation, and personal relationship.

Women and Religious Communities II.

2007-11-19T05:05:00.000-08:00

The main question

The main question is a hermeneutical one: does the religion we are talking about have a fixed dogma about the gender, the self-thinking, and the gender-determined place in society, or the religious thoughts can be remodeled by social requirements. How a particular religion or cult does relate to its own sacred texts? Are the scripts of texts sacred or the exegesis allows a historical context and point of view? The western culture developed a strong critical research in exegesis, and the social-religious orders are mostly interpreted in their historical contexts (for example the coverance of women`s hair in churches during the sermon, or the allowance of teaching to women). In the Islam for instance is totally forbidden to criticize the Quran or understand the historical patterns, because the Quran is sacred in it`s script, and for a Muslim is almost impossible to interpret the Quran in the western way. But it is true that Islam has not developed the idea of dogma, they doesn`t get dogmatics as it is interpreted is Christianity.

Christianity presents a very important example concerning the problem of explaining the sacred texts: protestant churches admit the critical exegesis, the catholic and orthodox churches are mostly based on church-tradition and traditional interpretation, which obviously does not allow any changes. Protestant churches involved the idea of women`s equality debated in 20^th century.

The Bible and dogmatics

In the Old Testament`s genesis the woman (Eve, meaning mother) is made from the rib of the man (Adam, meaning man in general) meaning they are equal. During historical Judaism women are allowed to serve God in the Holy Place in Jerusalem (they are just a few, but looks like it was possible), they are allowed to inherit, if there`s no man descendant in the family, they are protected by the Jewish law and a divorce is allowed (well, for the request of the husband), and the wife has the right to obtain from her husband a divorce paper to prove she is not out of law.

Jesus in the New Testament is very liberal in this issue: he has women disciplines, which is almost impossible in that time. Paul also talks about women`s place, and restricts only the teaching, because women are not educated, but allows the prophecy, which means that a woman can be a pastor, but not a teacher. This changed in just a few ten years. (In the early Christian Church there were four types of pastors: prophets, texts-explicators (rabies), teachers for the new attendants, and deacons who served at the Holy Supper.)

In Church dogmatics and ethics there are some basic questions referring to the gender issue: does a Church ordinate women, does allow them to teach, does have a dogma about women`s place in family, does allow the divorce, and does a woman be able to ask for it, what does a Church think about the women`s right to abortion and contraception.

Women and Religious Communities I.

2007-11-18T06:24:00.000-08:00

This is a long essay about the subject, so I cut it into parts. My English is not perfect for I strongly apologise.

aP. Prehistoric Societies

The martial-rider-nomad societies like the initial Indo-Aryan changed the matriarchal scheme of prehistoric societies. These martial-based societies were man-centered, the pantheon was formed mostly by man-gods led by man-leader, who was mostly a warrior-god full whit man-virtue. The agricultural societies in contradistinction presented the woman-principle in their genesis-myths, and this as mother-earth-goddess had a strong rule in pantheons compared to nomad societies. The Earth as mother and woman related to birth, giving birth, motherhood, death, which were woman-influenced questions of life. The Earth and fertility had mostly goddesses. In these societies women had important role in communities, they were allowed to be priests as well, the woman-principle having important part of agriculture, and so in their Religious Anthropology. In polytheistic religions the sky was a man and the earth was a woman, and their importance determined the men`s and women`s place in prehistoric societies. From their hieros gamos began the world, but during the war of gods they mostly lost their importance.

Even though the cosmogonies and creation-ranks declared the man and woman equal, the society implicitly or frankly put the women under men`s jurisdiction. Almost every language had (or has) different personal pronouns referring to men and women. Talking about god (gods) using the masculine form of the personal pronoun or the masculine form of the `god` word indirectly determined the gender of that god even though the sacred texts affirm the god`s genderlessness.

b. TThe Religions of the Book

In the Book Religions` (in order to appearance Judaism, Christianity and Islam) genesis God/Allah is above the gender as the creator of it, but almost every language (including the Hebrew, Greek and Arabic in which the sacred texts are written, but for example not the Hungarian where there`s no grammatical difference between genders) uses the masculine form of `god` word and masculine personal pronouns when talking about god. More over it is a fact of History of Religions that both Jahve and Allah absorbed in themselves some gods before monotheism: Jahve absorbed the Canaanite cult of El, who was a not too powerfull creator god before the Jewish conquest, and Allah himself was the ancient Arabic god of the Kaba Rock.

c. TThe Phenomenon

If we consider the religion as a social, political, economical, historical phenomenon, never once society have existed without some kind of religion. The Spiritual, the knowledge oh the Holy was always a necessity in historical societies and in one or other way is being represented in today`s different cultures as well. As an influencing factor, it is not possible to put away or to overstep the religion-based woman- and man-picture, or because it is still a living typos, or because it has a cultural and historical influence.

Echipa Phoenix Transilvania in expansiune

2007-11-12T13:02:00.000-08:00

Un scurt anunt pentru cititorii nostri: echipei PhoenixTrans i se adauga de astazi un nou membru, o persoana cu foarte mult potential si entuziasm in acelasi timp, avand exact profilul de care avem nevoie in echipa noastra. Despre Mezei Krisztina Nelli si cateva din ideile ei am avut ocazia sa amintim recent; suntem foarte bucurosi ca a acceptat invitatia de a se alatura grupului nostru. Un foarte bun venit lui Nelli (blog in limba romana, blog in limba maghiara)!

Din partea echipei Phoenix Transilvania,

Sebi Buhai

Lumea se misca

2007-11-01T11:59:00.000-07:00

Pe site-ul Centrului Regional PER pentru Europa Centrala, de Est si de Sud-Est se gaseste un rezumat extrem de interesant despre un seminar organizat intre 29 august si 1 septembrie 2007 impreuna cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României pe subiectul continutului materialului didactic auxiliar privind istoria minoritatilor nationale din Romania. Acest seminar a fost organizat pe baza Ordinului nr. 15291 din 18 iulie 2007 al Ministerului Educatiei "emis în scopul formării elevilor pentru o societate caracterizată prin diversitate culturală". Ideea din spatele ordinului este furnizarea unui material didactic complementar care sa serveasca profesorilor de istorie la predarea istoriei minoritatilor nationale din Romania in cadrul unor cursuri optionale pana la realizarea unor noi manuale de istorie care vor integra.

Rezultatul seminariului a fost determinarea formei si continutului acestui material auxiliar. Va fi o publicatie de 150 de pagini insotita de un DVD asamblate din contributiile fiecarei minoritati nationale cu un text ce va aborda urmatoarele subiecte :

originea şi aşezarea pe teritoriul actual al României
elemente identitare ale respectivei minorităţi naţionale
istoria respectivei minorităţi naţionale şi evoluţia relaţiilor cu celelalte comunităţi
percepţii reciproce în imaginarul colectiv

Textele vor trebui sa respecte mai multe criterii :

obiectivitatea si neutralitatea
nu se vor emite judecati de valoare in mod direct
vor avea o abordare din mai multe perspective
nu vor evita abordarea problemelor conflictuale sau sensibile

Ordinul ministrului prevede si formarea profesorilor de istorie. Imprimarea acestul material este prevazuta din primavara anului 2008, deci probabil va intra in curriculum-ului anului scolar 2008 - 2009.

Prima reactie, o initiativa excelenta si necesara, sentimentul ca lucrurile avanseaza, iar faptul ca vizeaza direct predarea istoriei in invatamantul preuniversitar este excelent. Downside-urile ar fi mai multe, incepand cu caracterul optional al predarii istoriei minoritatilor nationale, dar daca pe termen lung se prevede realizarea unor manuale - nu e clar daca e vorba despre rescrierea manualelor de istorie cum sunt ele astazi sau despre realizarea unor manuale "paralele" dedicate istoriei minoritatilor - c'est un moindre mal. Predarea istoriei ar putea - chiar ar trebui - fi adaptata pentru a face loc istoriei minoritatilor in programa obligatorie. Al doilea punct este condensarea tuturor minoritatilor in 150 de pagini, avand in vedere numarul de minoritati nationale recunoscute in Romania (maghiari, romi, germani, greci, turci, ucrainieni, sarbi etc.) probabil se va ajunge la 20 de pagini pe minoritate, insuficient. Dar sa spunem ca nu cantitatea conteaza ci calitatea, desi cred ca la o astfel de cantitate calitatea va fi sacrificata, se va ramane la lucruri de suprafata si generalitati care sa nu supere pe nimeni, de unde sa mai ai loc sa abordezi coerent si problemele sensibile. Intr-adevar mai exista si DVD-ul pe langa textul de 150 de pagini, dar va contine material mai degraba nestructurat si greu de digerat pentru un elev. Un ultim punct, in paranteza explicativa a "originii si asezarii pe teritoriul Romaniei" se precizeaza : "inclusiv cauzele plecării din ţara mamă, ce s-a câştigat şi ce s-a pierdut prin această plecare". Ar fi fost de ajuns "originea si asezarea", insistarea pe imigratie e o tampenie factuala in ceea ce priveste unele minoritati - cel putin cele mai mari, cum ar fi cea maghiara sau cea rroma - dar sa-i acordam creditul de tampenie coerenta cu istoriografia romana.

Pe termen lung este necesara rescrierea actualelor manuale de istorie pentru a incorpora elementul multicultural al Romaniei, dar mai este ceva vreme pana ajungem acolo. Pana atunci si in lipsa de altceva si acesta este un bun inceput. Poate e chiar inceputul bun intr-o strategie de a face pilula mai usor de digerat. Cum spuneam un paragraf mai devreme, e o initiativa excelenta - iar o parte din credit il are si semnatarul ordinului, (in)famous-ul ministru Adomnitei - a carei concretizare va fi foarte interesant de urmarit. O ideea buna nerealizata sau prost pusa in practica nu valoreaza nimic, deci let's hope for the best.

Idei in diablog: Societate omogena vs. societate multiculturala

2007-10-29T07:51:00.000-07:00

Preluam un excelent scurt eseu, un strop de idealism inter-etnic transilvan, as spune (100% in spiritul promovat de noi aici la Phoenix Transilvania), scris de Mezei Nelli (de care veti mai auzi in curand aici la noi :-)). Postul e foarte putin editat fata de varianta originala. Comentariile cititorilor nostri sunt desigur binevenite.

Dac-ar trebui să aleg între o societate omogenă şi una multiculturală (Ţara Secuilor versus Cluj, Moldova versus Transilvania, Ungaria versus România, Spania versus Germania, Bolyai versus Babeş-Bolyai), aş alege-o pe cea multiculturală. Ideea mi-a venit dintr-un blog maghiar din Ungaria, unde se discuta despre discursul politic maghiar, cu întrebarea de ce oare se poate discuta orice între maghiari atâta vreme cât politica nu intră în discuţie. Dar haideţi să lăsăm politica din Ungaria pentru altă dată.

A şti mai multe limbi, a cunoaşte mai multe culturi, a vedea problemele din mai multe perspective, eu personal le consider un avantaj. Vorbesc patru limbi, scriu şi citesc încă trei şi am de gând să mai învăţ câteva. E o experienţă total diferită să-i citesc în limba originală pe Joseph Heller, Salman Rushdie, Pablo Neruda, Gabriel Garcia Marquez, sau să am acces la boom-ul cultural-ideologic din România. Consider un avantaj faptul că m-am născut la Cluj şi că din copilărie am învăţat în paralel trei limbi. Acesta este multiculturalismul transilvan, pentru care nu aş pleca definitiv din ţară în nici un fel. Din când în când stau şi mă mir: clujenii români au exact aceleaşi oportunităţi. Au în jurul lor o societate bilingvă. Dincolo de mofturile "marilor români", care consideră că e o ruşine să te apleci asupra chestiunilor minoritare, nu consideră ei oare oportunitatea de a cunoaşte o cultură şi limbă diferite, dar legate în atât de multe multe privinte de ale lor? Tot respectul pentru cei care, împotriva valului naţionalist, le-au învăţat. Idealul meu ar fi ca la Cluj, în şcolile cu limba de predare română, să fie posibil a alege ca opţională şi limba maghiară, ca limba română să fie considerată o limbă străină pentru maghiari, aşa cum este orice limbă străină-- căci nici un maghiar nu se naşte cu limba română perfect însuşită-- şi să fie predată astfel, pentru o mai mare eficienţă, ceea ce este în interesul ţării. Nu cred c-ar avea cineva împotrivă, cu excepţia "gurilor mari" şi a politicienilor. Omul de rând se uită la eficienţa lucrurilor, şi dacă are nevoie, învaţă fiecare limbă. Trăiesc într-un sat bilingv: toată lumea, inclusiv cei noi veniţi români au învăţat câte ceva, şi chiar sunt din cei care vorbesc foarte bine ungureşte, pentru că le este de folos. Copiii la şcoală vorbesc ambele limbi, şi se exprimă din copilărie aproape perfect în ambele.

Problema mea principală cu societatea omogenă este că se subînţelege o cultură şi istorie uniformă, rădăcini care sunt uniforme, dar adevărul este că acest mit al istoriei uniforme nu există. Fiecare are o istorie personală şi îşi priveşte propria sa istorie într-un mod aparte (ei bine, este vorba de cei care au depăşit manualele şcolare). Uniformitatea trecutului şi modul de a privi în mod uniform este un mit tipic naţionalist, care, printr-o istorie presupusă uniformă, ajunge la implicaţia că toţi suntem la fel, gândim la fel; cine e diferit, e trădător. Intr-o societate omogenă e mult mai uşor să apelezi la interese aşa-numite "publice": să demonizezi faptul că individul are propriul său interes, să pui comunitatea şi nu individul pe primul loc, să afirmi că nu întotdeauna cele două interese sunt suprapuse. Intr-o societate omogenă e foarte uşor să neglijezi interesele individuale faţă de cele publice, oricare ar fi "interesul public" şi oricine l-ar defini.

Intr-adevăr, nu-mi place să fiu o cărămidă, nu-mi place să fiu o rubrică statistică între ceilalţi, în statisticile celor care creează comunităţi artificiale deasupra capetelor oamenilor. Am o dorinţă irezistibilă de-a sta deoparte, privind opiniile celorlalţi in mod critic; îmi asum dreptul de a-mi exprima dorinţele şi ideile în diablog, de a-mi forma opinia-- chiar dacă opinia independentă este o iluzie--şi, îmi revendic dreptul de a-mi schimba opinia.

A fi sau a nu fi...discriminat

2007-09-10T23:59:00.000-07:00

A discrimina = a lipsi de egalitate în drepturi; a limita în drepturi (în comparaţie cu ceilalţi cetăţeni) (sursa: DEX)

Intr-unul din comentariile sale, unul din cititorii nostri mentioneaza faptul ca panoul mult discutat (cel cu Tinutul Secuiesc) a fost dat jos, ceea ce constituie discriminare in ochii sai. Intentia mea nu este sa scriu despre acest panou, oricum a fost mediatizat destul si sunt sigura ca fiecare dintre noi si-a format o parere pe aceasta tema.

Ca raspuns la comentariul sus-mentionat, am mentionat ca uneori minoritatile (dar nu numai) folosesc in mod exagerat cuvantul discriminare, tocmai in detrimentul conceptului de discriminare. Am observat ca de ceva vreme incoace am un reflex pe care nu prea mi-l pot explica: in momentul in care aud cuvantul discriminare, gandul ma duce la povestea cu baiatul care a strigat “Lupul” pana nu l-a mai crezut nimeni.

Este foarte simplu, in momentul in care nu iti convine ceva sau, si mai rau, ai avut un insucces, sa strigi: “discriminare, am fost discriminat!” drept explicatie. Mai greu este a dovedi ca acest lucru chiar s-a intamplat.

Un exemplu clar unde multi incearca sa isi explice nereusita prin “discriminare” sunt competitiile EPSO. Pentru cei neinitiati, EPSO este European Personnel Selection Office, asadar precum sugereaza si numele sau, acest birou se ocupa cu selectarea personalului pentru institutiile Uniunii Europene.

Pentru a deveni angajat permanent al unei institutii UE (deci nu agent contractual sau temporar) trebuie sa treci printr-o serie de teste: teste de preselectie, teste scrise si proba orala. Aceste concursuri dureaza chiar si 2 ani iar in general sunt mii de candidati la un asemenea concurs si doar cei mai buni reusesc.

In cadrul acestor competitii, in momentul in care esti respins la unul din teste, ai dreptul (dupa alte etape) sa scrii o plangere Mediatorului European (European Ombdusman) daca simti ca ai fost victima unei discriminari de orice fel sau ca pur si simplu concursul a fost nedrept. De asemenea poti sa te adresezi Curtii Europene de Justitie.

Mentionez aici cazul unor candidati polonezi carora Mediatorul European le-a dat dreptate: acestia s-au plans de faptul ca cetatenii vechilor tari membre ale UE (EU-15) au putut da testele EPSO in limba oficiala a tarii respective, pe cand cetatenii noilor tari membre (EU-12) sunt obligati sa aleaga intre engleza, franceza si germana.

Insa cazul care vreau sa vi-l prezint cu adevarat (pentru a reveni la “oile noastre”) este urmatorul:

In 2006 s-a publicat un concurs EPSO (AD/47/06) in mai multe domenii (administratie publica europeana, drept, audit si economie) pentru cetatenii romani. Testele de preselectie au avut loc in octombrie 2006, iar rezultatele acestora au fost trimise in decembrie (mentionez acest lucru pentru a evidentia ca urmatorul caz nu a fost prezentat doar din cauza nereusitei unui candidat).

Dupa publicarea acestui concurs, la data de 26 octombrie 2006, in fata Curtii Europene de Justitie a aparut un caz interesant. Cazul se numeste Dalnoky v. Commission, iar in plangerea depusa candidata (cetatean roman de etnie maghiara) sustine ca:

“By requiring that applicants must have a thorough knowledge of Romanian language, the notice of competition violates the applicant's rights to equal treatment and non-discrimination on the basis of ethnic origin, since Romanian citizens of Romanian mother tongue are in an unfair advantage.”

Cu alte cuvinte, competitia organizata de EPSO pentru cetatenii romani este discriminatorie pentru ca se cere cunoasterea limbii romane, ceea ce prezinta un avantaj nedrept pentru populatia majoritara din Romania.

Aici nu vreau sa imi expun parerea ci as dori sa va invit pe voi la o discutie…sunt mult mai interesata de parerile voastre. Ce ziceti? Este o plangere legitima sau nu? Are sau nu are dreptate candidata respectiva? Este sau nu discriminatorie cererea de a cunoaste limba romana in aceste circumstante? Orice parere e binevenita!

Urmare la "Predarea limbii romane in limba maghiara"

2007-08-13T14:33:00.000-07:00

La indemnul lui olahus, mentionez recenta propunere a presedintelui Traian Basescu despre metodologia de predarea limbii romane minoritatii maghiare, idee pe care am avansat-o in trecut pe acest blog si pe care am detaliat-o in acest articol pe care vi-l recomand calduros daca sunteti interesati de o dezbatere consistenta asupra subiectului. Aducerea subiectului in dezbaterea publica de catre presedinte este mai mult decat binevenita, ne intereseaza si ca dezbaterea sa fie una de substanta si cu niste finalitati concrete. Printre reactiile opiniei publice as semnala articolul lui Cristian Banu pe acest subiect. Iar pentru a incheia cu o imagine in oglinda, tot pe acest blog am vorbit si despre situatia inversa, predarea limbii maghiare in invatamantul romanesc.

Habemus Institutum

2007-08-03T13:57:00.000-07:00

S-a infiintat Institul pentru Studierea Problemelor Minoritatilor Nationale printr-o hotarare de Guvern din 2 August 2007 :

"Institutul va realiza sau va coordona realizarea de studii şi cercetări de specialitate în diferite domenii (demografie, migraţie, atitudini, istorie, cultură, limbă, religie, politici publice etc.), va efectua sondaje şi va organiza diferite activităţi cu caracter ştiinţific."

Puncte pozitive :

Sediul institutului este la Cluj : o abordare locala in chestiunea minoritatilor este preferabila unei abordari centrale
Finantarea poate fi diversa si variata si nu se rezuma doar la bugetul de stat

Lipsuri (identificate in textul hotararii de guvern) :

Garantarea independentei institutiei
Modalitatile de reporting
Finalitatea activitatii institutului : studiile si cercetarile de specialitate sunt un inceput, dar care va fi utilitatea lor? Propunerea de politici publice, recomandari? In ce masura statul va tine cont de ele sau nu, care e valoarea lor juridica?

Minoritatea necunoscuta

2007-07-30T00:26:00.000-07:00

In unul din mesajele anterioare, Dan ne intreaba care sunt reflexele care caracterizeaza relatia dintre populatia romana si populatia maghiara.

Raspunsul partial la aceasta intrebare il putem gasi intr-un studiu realizat de Departamentul pentru Relatii Interetnice al Guvernului Romaniei, studiu intitulat “Climat interenic in Romania in pragul integrarii europene” (data publicarii: 4 decembrie 2006).

Conform acestui studiu (care a inclus 1170 de persoane din toate regiunile Romaniei) , “maghiarii nu sunt consideraţi de opinia publică românească ca o minoritate cu status scăzut. Reprezentările sociale ale maghiarilor de către români tind către apreciere pozitivă în sfera socio-economică (harnici, civilizaţi), dar în ceea ce priveşte anumite trăsături mai largi de caracter comunitar ei sunt reprezentaţi ca fiind egoişti, ostili şi mândri/aroganţi, manifestându-se relativ unitar”.

In acelasi timp (si acesta este elementul care pe mine m-a deranjat cel mai tare), in studiu se noteaza ca “tendinţa la nivelul populaţiei este clară de a asimila maghiarii cu UDMR”.

Ceea ce multi romani nu realizeaza, din lipsa de interes sau lipsa de informatii, este faptul ca nu toti maghiarii sunt membri UDMR. Nu toti maghiarii sunt de acord cu activitatea acestui partid, nu toti maghiarii aproba actiunile unui om care refuza (in mod semi-despotic) sa renunte la conducerea UDMR. La fel, nu toti maghiarii simt nevoia sa apartina unui partid (fie el UDMR sau Uniunea Civica Maghiara) pentru a simti ca apartin acestei minoritati.

Din pacate, populatia romana este mult mai putin familiarizata cu o alta parte a minoritatii maghiare, o minoritate intr-o minoritate putem sa-i spunem. Aceasta este partea minoritatii maghiare care nu doreste autonomia celor trei judete, nici cetatenia dubla. Aceasta „minoritate minoritara” considera Romania ca patrie-mama („anyaország”), vorbeste si scrie corect in limba romana si considera vorbirea unei limbi in plus un avantaj.

Acestia reprezinta fata nevazuta a minoritatii maghiare din Romania si o mica minune pentru cei care nu au avut norocul sa se intalneasca macar o data cu un reprezentant al acestei mini-minoritati: din experienta pot sa zic ca cei mai multi romani (aici vorbesc de cei din Bucuresti, nu de cei din Harghita) se mira daca le zici ca esti ungur si nu vrei autonomie, ca esti multumit fiind cetatean roman si ca iti place limba romana.

De ce nu sunt vazuti acesti oameni? Pentru ca ei sunt cei care isi vad de treaba, care nu se ocupa cu lucruri demult apuse (Imperiul Austro-Ungar) si nici cu fantezii (autonomie, etc). Ei sunt cei care traiesc in prezent (nu in trecut sau in viitor), ei sunt cei care traiesc aici (Romania) si nu au absolut nicio problema cu acest fapt, nici cu limba, nici cu teritoriul , nici cu cetatenia. Ei sunt cei care isi traiesc toata viata alaturi de romani, fara nici cea mai mica problema. Ei sunt cei care sunt la fel de fericiti sa-ti zica “Buna ziua” sau “Jó napot!”

Si tocmai pentru ca isi vad de treaba, nu ies la suprafata, nu sunt observati, desi exemplul pe care il dau ar fi de urmat si de restul populatiei minoritare.

Am vrut sa scriu aceste lucruri si ca un fel de introducere a persoanei mele: sunt cetatean roman, parte a minoritatii maghiare. Vorbesc atat limba romana, cat si limba maghiara si imi plac amandoua. Consider ca este necesar sa vorbesti limba oficiala a tarii in care traiesti (mai ales daca traiesti acolo toata viata). De asemenea, consider ca tara mea este Romania, nu Ungaria.

In concluzie, parerea mea este ca daca aceasta minoritate "ascunsa" ar fi la fel de bine evidentiata cum sunt maghiarii gen Markó si Tőkés, toata lumea ar avea de castigat, mai ales la nivelul relatiilor dintre populatia majoritara si cea minoritara.

Despre UDMR si reprezentarea politica a maghiarilor

2007-07-25T12:09:00.001-07:00

M-am gandit de mai multa vreme sa scriu despre UDMR si longeviva sa prezenta pe scena politica in prima linie, adica de partea puterii, facand parte din toate guvernele de mai bine de 10 ani incoace alaturi de diverse formatiuni politice rivale sau cel putin de orientari diferite (CDR, PSD, PNL, PD etc.). Vorba de pe strada cea mai comuna pentru a califica acest ciudat comportament in peisajul politic romanesc este "curva politica" - rog a-mi fi scuzat limbajul.

O explicatie intalnita des este urmatarea. Prezenta UDMR-ului la guvernare un timp atat de indelungat este rezultatul faptului ca puterea in sanul uniunii a fost detinuta de moderati, care au cautat tot timpul rezolvarea revendicarilor si problemelor specifice populatiei maghiare pe cale legala alaturi de puterea politica "majoritara", adica aleasa majoritar de catre electoratul roman. La capitolul beneficii putem nota : imbunatariea imaginii Romaniei pe plan international, o anumita doza de stabilitate politica (chiar daca doar la nivel de imagine), detensionarea relatiilor interetnice intre populatia romana si cea maghiara sau includerea componentei minoritare in Legea Administratiei Publice din 2001. La capitolul esecuri pe primul loc sa gaseste legea statutului minoritatilor nationale care nici pana astazi nu a fost votata si - dupa Cristian Banu de exemplu, pentru mine asertiunea cred ca e discutabila - politica de izolare a minoritatii maghiare in special in judetele Harghita si Covasna. As mai aduga pe lista un lucru pe care nu stiu in ce masura sa il consider pozitiv sau negativ, faptul ca daca la inceputurile politice romanesti, in ochii majoritatii romane UDMR era vazut ca un partid politic ciudat, "capul rautatilor" in a revendica drepturi minoritatii maghiare, acum a ajuns la performanta de a fi doar un partid politic ca si celelalte avand in randurile lui cota parte de rigoare din coruptii Romaniei.

Fac o mica paranteza pentru a ma opri pret de cateva randuri asupra postului lui Cristian Banu la care am facut referire mai devreme. El afirma ca UDMR pierde teren si din cauza normalizarii relatiilor dintre romani si maghiari, tendinta aflata in opozitie cu radicalizarea discursului liderilor uniunii. Eu cred ca lucurile nu sunt atat de evidente. Intr-adevar, normalizarea de care vorbeste Cristian Banu este reala, cel putin se poate vedea cu ochiul liber daca comparam starea natiunii de la Targu Mures 90 cu cea de acum, ca sa dau un exemplu voit disproportionat. Dar UDMR pierde teren nu in fata partidelor "romanesti" ci in fata altor organizatii maghiare, cum ar fi Uniunea Civica Maghiara, de unde si miscarea foarte recenta de a-l include pe Tőkés László pe listele UDMR in alegerile pentru Parlamentul European pe o pozitie eligibila. Cred ca ipoteza lui Cristian Banu este gresita pentru ca normalizarea relatiilor dintre romani si maghiari nu este deloc incompatibila sau antinomica cu "radicalizarea" discursului UDMR, radicalizare care se refera la autonomia culturala, regionalizare si la autoguvernare, principii care sunt coerente cu drepturile minoritatilor. Am folosit ghilimele ca sa pastram masura lucrurilor : discursul politic stampilat drept "radicalizare" la UDMR este complet diferit de pozitia Consiliului National Maghiar din Transilvania - al carui membru fondator este Tőkés László - care sustine ca maghiarii din Romania sunt victimele unui genocid cultural. Suntem totusi in fata unor categorii diferite de radicalizare, unul profund nociv (CNMT) si celalalt mai degraba coerent cu drepturile minoritatilor (UDMR). Ca si efect de imagine, "pacea cu Tőkés László" pare a fi o miscare foarte proasta pentru UDMR pentru ca il legitimeaza pe acesta, dar damage-ul nu pare a fi in randurile populatiei maghiare ci mai degraba in randurile populatiei majoritare. Paranteza inchisa.

In incheiere sa va spun cum vad eu participarea UDMR-ului la guvernare pret de atitia ani. Unul dintre drepturile pe care o minoritate nationala le poate revendica este garantarea reprezetarii politice si mai mult decat atat, garantarea dreptului de a avea un cuvant de spus si chiar de a controla deciziile politice care o influenteaza in mod direct in domenii cum ar fi educatia, administratia publica sau accesul la resurse naturale. Prezenta, as indrazni sa spun garantata, a UDMR-ului la guvernare timp de atatia ani este nivelul zero al acestui drept de decizie politica. Deocamdata acest drept nu e garantat de Constitutia Romaniei ci a fost doar partial atins prin strategia UDMR-ului, iar situatia delicata prin care trece uniunea in acest moment ar trebui sa fie o alerta extrem de serioasa asupra viitorului reprezentarii politice a minoritatii maghiare. Revin la Cristian Banu si opinia lui ca una dintre solutiile de viitor ar fi ca un partid "romanesc" sa incadreze in programul sau chestiunea minoritatii maghiare. Am spus de mai multe ori ca ii impartasesc ideea, dar acum am reusit sa o concretizez si sa o nuantez. In sinea mea nu cred ca vreun partid politic "central" (gen PD, PSD sau PNL) va face acest pas pentru simplul motiv ca 1) nu i-ar aduce destule voturi, maxim 6,5 procente si 2) la nivelul intregii tari chestiunea minoritatii maghiare pe plan politic ramane minora si risca sa devina din ce in ce mai minora daca ne uitam la tendintele demografice. In schimb cred ca un partid "regional", transilvan ca sa fiu mai explicit, ar putea fi candidatul ideal pentru preluarea temei minoritatii maghiare si repunerea ei intr-un context nou, cel al regionalizarii, dar existenta unui astfel de partid ar presupune si reconfigurarea completa a scenei politice romanesti sincronizata probabil cu o reorganizare pe plan administrativ.

Forte proaspete la Phoenix Transylvania

2007-07-15T12:28:00.001-07:00

In urma cu ceva timp anuntam niste schimbari in Phoenix Transylvania datorate deciziei colegilor nostri, Lor á nd si Tihi, de a se dedica 100% noului lor proiect, Limba Cailor. Daca Loránd si Tihi, in calitate de fosti membri fondatori, vor ramane cu siguranta consilieri si colaboratori ai proiectului, incepand de astazi anuntam si noii, foarte entuziasti, membri ai PhoenixTrans. Astfel, in noua componenta editoriala a blogului intra Márton Róbert si Palkó Aurora Dalma, alaturi de aceiasi Sebi Buhai si Dan Anghel. Le uram bun venit Aurorei si lui Robert! In ciuda ritmului de publicare relativ scazut din ultima vreme vom continua in acelasi spirit cu care i-am obisnuit pe cititori pana acum si vom incerca pe viitor sa asiguram o frecventa cat de cat stabila a postarilor. Alte schimbari in modus operandi al PhoenixTrans-ului vor fi anuntate pe parcurs. Therefore, stay tuned!

Dan si Sebi, 15 iulie '07

Teaser

2007-06-28T13:35:00.000-07:00

Incerc sa arunc in fata firmiturile unui subiect asupra caruia voi scrie cu siguranta mai mult si mai pe larg in zilele/saptamanile care urmeaza. Dar de data aceasta in locul unui articol lung si plictisitor incerc un preview care sa starneasca interesul. Vom vedea ce va iesi din discutiile ce vor urma, ceea ce e sigur e ca voi reveni cu un articol scris de la A la Z cum v-am obisnuit.

Subiectul e acelasi, relatiile interetnice din Transilvania. Perspectiva nu este deloc noua, e de fapt una extrem de clasica, dar e pusa in scris alb pe negru, ceea ce inca nu s-a facut in spatiul romanesc. Cand ne uitam la Transilvania si la relatia dintre minoritatea nationala maghiara si majoritatea nationala romana - puteti folosi "etnica" in loc de "nationala", ideea e aceeasi - observam cu ochiul liber un model devenit clasic. Este vorba de relatia dintre o cultura dominanata, cea romaneasca, si o cultura minoritara, cea maghiara. Bineinteles in spatiul transilvan putem vorbi si despre cultura germana si cea roma, dar sa ne oprim deocamdata la primele doua. Una din componentele principale ale acestei relatii sunt reflexele pe care membrii fiecarei comunitati le-au dobandit si le-au interiorizat de-a lungul timpului. Membrii fiecarei comunitati au anumite reflexe care le modeleaza felul de a-i vedea pe ceilalti si de a se vedea pe sine in relatie cu ceilalti, lucruri inerente conditiei culturii din care fac parte, minoritara sau dominanta. Aceste reflexe afecteaza tot ceea ce inseamna inter-relationare intre membrii celor doua culturi, trebuiesc puse in lumina si constientizate.

Din toate cele spuse mai inainte reiese o intrebare simpla. Ce fel de astfel de reflexe/atitudini ati identificat?

Food for the thought:)

Raspuns cititorilor. Viceconsulul maghiar la Cluj si UBB

2007-06-26T23:45:00.000-07:00

Intr-un comentariu recent am fost provocati de unul dintre cititorii nostri sa comentam un articol aparut in 8 Februarie in Ziua de Cluj relativ la intalnirea dintre viceconsulul Ungariei la Cluj, Szenpetery Istvan, si un grup al profesorilor Univesitatii Babes-Bolyai pe subiectul instalarii placutelor blingve.

Cum site-ul Ziua de Cluj nu functioneaza am citit articolul pe Hotnews, Scandal diplomatic la Cluj. E un moment oportun de a raspunde cititorului nostru acum, un alt subiect implicand diplomatia maghiara fiind la ordinea zilei, pozitia Ministrului de Externe de la Budapesta vis-a-vis de anchetarea penala pentru fapte de coruptie a unor membri ai Guvernului Romaniei provenind din UDMR.

Punere in context

Incep facand referinta la un text de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Ungare intitulat Hungary's Renewed Nation Policy. Acest text descrie felul in care componenta nationala (a se citi "a natiunii maghiare") se incadreaza in politica externa a Ungariei in contextul aderarii ei la Uniunea Europeana. Chestiunea natiunii maghiare este transfrontaliera, depaseste granitele Ungariei, iar motivele sunt evidente, existenta unor comunitati maghiare importante in mai toate tarile cu care se invecineaza : Austria, Romania, Slovacia, Croatia etc., de unde si importanta componentei nationale in politica externa a Ungariei. Odata cu aderarea la Uniunea Europeana Ungaria intelege sa aduca dezbaterea asupra minoritatilor maghiare din Europa la nivelul uniunii. Mijloacele sunt cateva : motherland program (prezervarea identitatii maghiare), vizele nationale, ameliorarea procesului de naturalizare, sprijinirea autonomiei minoritatilor maghiare (in concordanta cu practicile Europene si in spiritul normelor internationale si in concordanta cu situatia tarii in cauza - "only the Hungarian community living abroad is able to take a position on the extent and forms enabling the effectuation of such autonomy, and on how this may be received within the majority nation") si stabilirea unei cetatenii nationale (sau natiune culturala). Ultimul punct reflecta in cea mai mare masura conceptia maghiara despre natiune, ea fiind transfrontaliera si nerezumandu-se doar la cetatenii nascuti pe teritoriul Ungariei.

Cam toate acestea se rezuma la o noua forma de lobbying in favoarea ideii natiunii maghiare in cadrul european orientata direct in sprijinul minoritatilor maghiare din afara Ungariei.

Oile noastre

Dar sa revenim la Cluj. Protestul profesorilor UBB vis-a-vis de discutia avuta cu viceconsulul maghiar se rezuma astfel, in scrisoarea deschisa pe care au trimis-o presei (din Gardianul, link indicat de catre cititorul nostru). In rezumat, imixtiune in problemele interne ale tarii din partea unui reprezentant diplomatic al unei tari straine, Ungaria in cazul de fata, plus amenintare cu trimiterea chestiunii la Comisia Europeana.

"Intr-o scrisoare trimisa presei, profesorii UBB isi arata indignarea fata atitidinea viceconsulului Szentpetery Istvan, care 'si-a permis sa se prezinte in fata conducerii academice a universitatii noastre si sa ameninte ca, in cazul in care revendicarile cu caracter etnic si separatist ale Comitetului de initiativa «Bolyai» nu vor fi solutionate in mod pozitiv, el personal va demara proceduri prin care il va interpela pe comisarul European Leonard Orban asupra modului in care sunt aplicate principiile multiculturalismului in spatiul academic al UBB'."

Articolul din Ziua prezinta punctul de vedere al ambelor parti. Viceconsulul maghiar descrie actiunea sa ca o cerere de informare conforma uzantelor diplomatice adresata rectorului Nicolae Bocsan, el fiind mandatat de catre consulul maghiar la Cluj, Cseh Aron, si reprezentand in demersul sau intreaga clasa politica din Ungaria, indiferent de orientare politica, preocupata de excluderea din corpul profesoral al universitatii a celor doi lectori maghiar pe motivul instalarii placutelor bilingve. Admite ca a facut referinta la o posibila interpelare a Consiliul European de catre guvernul maghiar in aceasta chestiune, dar doar ca si parere personala. Nicolae Bocsan il acuza pe viceconsul de imixtiune in treburile interne si reafirma multiculturalismul UBB.

Avand in vedere politica externa a statului maghiar clar exprimata si asumata de catre Ministerul de Externe, actiunea viceconsulului maghiar se incadreaza perfect in logica politicii externe a Ungariei. Probabil nici o lege nu-i interzice o cerere de informare si in acelasi timp nimic nu il obliga pe rectorul UBB sa o accepte. Acolo unde eventual si-a depasit atributiile de diplomat a fost exprimarea unei pareri "cu titlu personal". Iar daca statul maghiar doreste sa interpeleze Comisia Europeana banuiesc din nou ca nici o lege nu ii interzice sa o faca, iar in acelasi timp politica UBB tine de statul roman si nu de Uniunea Europeana, deci nimeni nu opreste UBB sau statul roman sa raspunda in consecinta daca este interpelat pe subiect. Cel mai probabil acest lucru nu se va intampla. Pana la urma este vorba de lobbying si inca unul care se incadreaza in regulile jocului. Cred din nou ca presa prefera senzationalul ca de obicei, desi articolul din Ziua il gasesc mult mai bun decat multe altele, oferind ambele parti ale povestii, pana la urma ca cititor ai de unde sa alegi daca iti pui mintea la contributie, dar articolul pacatuieste prin titlul lamentabil. Ar fi fost un scandal diplomatic daca statul roman ar fi reactionat in consecinta la o presupusa imixtiune in treburile sale interne, atata timp cat nu a facut-o nu exista nici un scandal, nici o tensiune si nemanifestarea statului roman e sinonima cu faptul ca nici o imixtiune nu a avut loc. Mai cred ca scrisoarea de protest este sterila si dovedeste incapacitatea conducerii UBB de a comunica public intr-un fel inteligent in chestiunea multiculturalismului universitatii, fapt de care a dat dovada si in momentul excluderii celor doi lectori maghiari de la finele anului 2006 intr-un comunicat de presa cu puternice rezonante nationalist-comuniste.

Alte oi de alt fel

Vorbeam la inceputul articolului despre reactia Ministrului de Externe maghiar vis-a-vis de anchetarea penala a doi membri UDMR ai guvernului Romaniei, Nagy Zsolt si Marko Bela. Motivul, anchetele sunt manevre politicianiste care ar pune in pericol reprezentarea minoritatii maghiare in Romania. Andrei Badin remarca doua feluri de interpretare a pozitiei Budapestei : ca gest al guvernului maghiar de a lua apararea unor maghiari (co-nationali dupa sensul maghiar dat natiunii) sau ca interpretare a justitiei romane ca act politic din partea unui alt stat european. E drept ca cele doua interpretari sunt diametral opuse atat ca si intelegere cat si ca si gravitate. Alina Mungiu Pippidi pe de alta parte il acuza indirect pe Nagy Zsolt ca incearca sa evite ancheta prin telefoane la Budapesta sau Bruxelles. Las detaliile culiselor politice altor spirite, singurul meu comentariu este ca anchetarea celor doi membri UDMR nu afecteaza in nici un fel reprezentarea comunitatii maghiare. Daca e vorba de o manevra politicianista atunci ea nu vizeaza statutul UDMR ca partid politic reprezentant al minoritatii maghiare ci mai degraba statutul UDMR ca membru al guvernului Tariceanu, iar daca nu e manevra politicianista atunci e un act de justitie normal care nu are culoare etnica. Deci probabil e un prost exemplu de lobbying din partea statului maghiar, iar daca acuzatiile sunt lipsite de fundament statul roman este dator cu un raspuns clar si precis pentru clarificarea situatiei. Cred ca e inca un exemplu simptomatic al incapacitatii politicii externe a Romaniei de a lua adevarata masura a statutului tarii de membru UE.

Concluzie

Politica externa a Ungariei are o componenta importanta orientata catre re-cadrarea natiunii maghiare in noul context european, cel al aderarii Ungariei, mai apoi a aderarii Romaniei si pe viitor a Croatiei. Este normal sa fie astfel, chestiunea nationala fiind una extrem de importanta in Ungaria - dar si in Romania daca ne uitam mai bine. Daca lobby-ul maghiar preocupa statul roman atunci singurul raspuns pertinent pe care il poate da este includerea chestiunii maghiarilor din Romania in politica nationala, total absenta din programul politic al altor partide inafara de UDMR. Ignorarea lobby-ului maghiar nu e o solutie, la fel cum nici combaterea lui cu argumente nationaliste nu este una, de aceea singura optiune ramane atacarea chestiunii frontal in intern. Lobby-ul statului maghiar calificat drept iredentist de facatorii de zgomot are idei bune, printre care ideea de autonomie culturala, si cel putin la modul declarativ se inscrie in regulile jocului si este extrem de vizibil la nivel european, deci prin urmare nu poate fi ignorat, iar in timp va deveni un imperativ pentru statul roman. Pentru ca lobby-ul maghiar e puternic, consecvent, se bazeaza pe o strategie clar definita si are un ecou important in sanul comunitatii maghiare din Romania.

Nu pot sa nu fac o paralela intre politica externa a Ungariei si cea a Romaniei in ceea ce priveste chestiunea nationala, ma refer la politica externa a statului roman vis-a-vis de Republica Moldova. Scopurile si mijloacele sunt intr-adevar diferite, dar sunt destule puncte comune. Ramane o tema de discutat intr-un articol viitor.

Phoenix Transylvania si Lovak Nyelve

2007-06-22T13:29:00.001-07:00

Tine deja de domeniul public faptul ca Tihamer si Lorand, membri fondatori ai Phoenix Transylvania alaturi de Sebi si subsemnatul, au pornit proiectul Limba Cailor, un blog de o natura noua, unic in felul lui in roblosfera si care se anunta extrem de interesant. Multa bafta noului proiect si posturi cat mai interesante!

Tihi anunta pe blogul sau nasterea Limbii Cailor, ocazie cu care se intreaba despre viitorul proiectului Phoenix Transylvania, e drept, ceva mai sarac in posturi in ultima vreme, dar la fel de devotat ca si in prima zi tematicii pe care o abordeaza, relatiile interetnice din Transilvania, tematica ce il face unic in roblosfera. Felul de abordare a relatiilor interetnice din Transilvania este si el nou, deschis si fara tabu-uri, o misiune dificila avand in vedere sensibilitatea subiectului dar cu beneficii imense pe termen lung. Astfel incat o mica pauza nu este decat de bun augur, putin recul din partea autorilor este intotdeauna necesar si mai mult decat binevenit desi poate provoca insatisfactie in randul cititorilor. Orice blog serios trece printr-o astfel de perioada dar capitalizeaza de pe urma ei.

Doresc sa le spun cititorilor nostri ca, desi exista posibilitatea ca forma in care se prezinta sa sufere unele modificari - despre care va vom tine la curent - proiectul Phoenix Transylvania va continua fara indoiala in acelasi fel in care i-am obisnuit pana acum, abordand tematica interetnica transilvana intr-un fel nou, deschis si challenging. Cheers!

Notice for our readers/ Nota pentru cititorii nostri

2007-06-12T07:33:00.000-07:00

For the message in Romanian scroll down/ Pentru mesajul in limba romana vedeti mai jos

Dear readers, two short notes:

first, this contest will be re-launched in a new format (far more interesting, we hope!) later this year, probably starting in September.
second, all of us, members of Phoenix Transylvania, are very busy during these months and therefore there won't be frequent posts very soon. Probably we'll get back to our initial rhythm of 2 posts per week, on average, also from September. This does not exclude however sporadic blog entries also before then, whenever we'd find some time; at the same time, we welcome your comments/ suggestions any time.

Dragi cititori, doua note scurte:

intai, acest concurs va fi re-lansat intr-un nou format (mult mai interesant, speram!) in cateva luni, probabil incepand din septembrie.
in al doilea rand, noi toti, membri ai Phoenix Transilvania, suntem foarte ocupati in lunile acestea si prin urmare, nu vor fi posturi frecvente foarte curand. Probabil vom reveni la ritmul nostru initial de doua posturi pe saptamana, in medie, tot din septembrie. Aceasta nu exclude insa posturi sporadice si pana atunci, oricand am gasi putin timp; in acelasi timp, invitam comentariile /sugestiile voastre la orice moment.

Un nou episod "reactii ale cititorilor"

2007-05-24T09:14:00.001-07:00

[Nu uitati de concursul nostru cu premii. Inca doua saptamani!]

[Don't forget about our contest with prizes. Two more weeks! ]

In postul de fata selectam din nou niste reactii foarte interesante ale cititorilor nostri si speram ca ele vor fi punct de start in noi dezbateri/discutii. Orice noi comentarii/sugestii sunt binevenite!

"csabi", 10 aprilie 2007

Zilele astea, in SUA unul dintre cei mai vechi si respectati moderatori radio, Don Imus este pus la zid, pentru ca in gluma i-a numit pe jucatoarele de baschet - majoritatea negre - de la Rutgers University "nappy-headed hos". Activistii si asociatiile civile de aparare a drepturilor negrilor din SUA cer concedierea lui imediata, au pichetat sediul televiziunii care ii arata programul, etc... Saracul individ si-a cerut scuze de mii de ori, s-a dus la emisiunile de radio a unor activisti si-a cerut scuze si acolo, a accentuat ca totul a fost in gluma nu a fost un discurs venit din ura, ca el este a persoana buna care a spus un lucru stupid si acelasi argumentatie ca si a taximetrisului: el are multi prieteni negrii... Totul degeaba, a fost suspendat 2 saptamani de catre compania media la care lucreaza si tot i se cere concedierea lui.

Intorcand pagina la Romania, este surprinzator de vazut cat de mult este permis in discursul public, fara ca nimeni sa protesteze macar. Aberatiile lui Vadim in parlament, sketchurile Vacanta Mare in care Janos este trimis in Ungaria daca vrea scoli maghiare, trezesc rasete si aplauze, nu indignare. Daca si in Parlament, teoretic forul reprezentativ al societatii, un asemenea discurs solicita aplauze de la jumatatea parlamentarilor, atunci nu e de mirare ca asemenea idei, o asemenea exprimare se raspandesc si par acceptabile pentru majoritatea societatii. Nu trebuie doar sa ne uitam la taximetristul lui Kolozsvari, la statuia lui Baba-Novac, la majoritatea postarilor la orice topic de forum, sau orice articol de ziar care are ca subiect maghiarii din Romania. Nu am pretentia ca institutiile statului, in special Parlamentul, sa fie moralistii natiunii si sa ne zica ce e permis si ce nu e permis de spus, dar as avea pretentia macar sa respecte limitele decentei ,bunului-simt si sa isi ridice vocea cand acestea sunt depasite. Da, stiu, si pe mine ma pufneste rasul, parlamentul a dezamagit in probleme mult mai importante....

Si ceea ce se intampla in SUA mi se pare putin exagerat si cred ca incet devine o amenintare pentru libertatea de expresie. Insa nu pot sa nu respect seriozitatea cu care sunt privite si tratate unele exprimari, unele prejudecati, unele idei negative, pentru ca s-a recunoscut importanta lor. Ceea ce vreau sa spun este ca unele cuvinte, idei sunt mai nocive ca armele, batele, lagarele de concentrare, camerele de gazare si de multe ori cuvintele reprezinta drumul spre ele. Cum comunistii numeau, condamnau si executau arbitrar pe oricine "dusmani ai poporului", "elemente sociale periculoase", nazistii dezumanizau evreii inainte de a-i extermina, numindu-i o rasa inferiorioara, parazitii societatii etc...

Desigur, Romania de azi este departe de cele doua regimuri totalitare, insa usurinta cu care se arunca vorbe, sunt exprimate idei ca: locul ungurilor este in Ungaria, ca ei ar fi cumva un element strain, dusmanos pentru majoritate, ca toata etnia lor ar fi vinovata de executia unui erou roman, este cum se zice "a pretty good start"...

[comentariul de mai sus corespunde acestui post]

"anonim", Cluj, 11 aprilie 2007

Stereotipurile - si mecanismele care stau la baza lor - pot explica in mare masura deficientele/devierile "relatiilor interumane" (nu neaparat "interetnice", deoarece mecanismul e acelasi).

Nu vreau sa plictisesc cu teorii sociologice, asa ca voi fi concret si personal (si, sper, mai elocvent):

M-am nascut in Cluj/Kolozsvar/Klausenburg. Prin clasa a 11-a aveam deja vag conturate urmatoarele stereotipuri (ar dura prea mult sa explic cum s-au format... oricum tarziu am reusit sa inteleg):

a) moldovenii sunt puturosi, lenesi si afemeiati;

b) oltenii sunt agitati, hoti si smecheri;

c) bucurestenii sunt prosti si aroganti;

d) soferii din judetul Alba habar n-au sa conduca;

e) ungurii sunt [nu vreau sa arunc paie pe foc... e usor de intuit ce cuvinte lipsesc aici];

f) evreii fura de la toti si conduc lumea;g) tiganii sunt nespalati, hoti si cersetori

etc.

Inainte sa explic cum s-au modificat aceste stereotipuri de-a lungul timpului si de ce (mai ales "de ce"!), trebuie sa spun doua vorbe celor care nu au o pregatire specifica in sociologie. Stereotipurile NU sunt ceva rau, sau nu sunt eminamente ceva rau. Toti avem stereotipuri, toti luam decizii pe baza stereotipurilor, toti suntem la randul nostru subiecte ale stereotipurilor. Stereotipurile sunt o forma de "aproximare" (am ales cuvantul pt ca este sugestiv, nu pt ca este stiintific) a rezultatului sinergiei dintre informatiile pe care le avem si experientele personale vis-a-vis de un anume subiect.

Si acum revin:

a) stereotipul s-a nuantat: am cunoscut moldoveni, am trait alaturi de moldoveni, am citit opere ale unor moldoveni celebri, am ascultat muzica moldoveneasca. Am inteles felul lor particular si sublim de a fi si de a trai. Am ajuns sa-i iubesc pentru ceea ce sunt!

b) stereotipul a disparut: am cunoscut olteni, am ascultat muzica olteneasca, am citit despre viata si istoria dura a oamenilor din zona Olteniei. Nu numai ca am inteles felul lor de a fi, dar am inteles si de ce sunt asa cum sunt. Am ajuns sa-i iubesc pentru ceea ce sunt! (PS: Sotia mea este din Oltenia) (PPS: Am cunoscut olteni mai calmi si mai corecti decat multi ardeleni)

c) Stereotipul a disparut: am stat 4 ani in Bucuresti. Recunosc ca nu mi-a fost usor, dar am inteles ca date fiind conditiile sociale, demografice, istorice, economice, etnografice ale bucurestenilor, ei nu au cum sa fie altfel decat sunt. Deci am apreciat adaptabilitatea si am ajuns sa-i iubesc pentru ceea ce sunt!

d) stereotipul ramane in picioare! :-) As adauga pe locul doi pe cei din Bihor

e) despre maghiari e cel mai greu. Stiu ca abia acum am ajuns "on topic" dar acum mi-e cel mai greu. N-am fost prm-ist niciodata, dar am aderat (cu argumente, always cu argumente) la un anumit curent/trend nu neaparat anti-maghiar, dar cel putin pro-dacist (daca pot sa-i spun asa). Si credeam sincer in el. Cred si acum ca identitatea culturala a romanilor tine de anumite repere care sunt incredibil de ignorate chiar de romani. Recunosc ca mi-a luat mult sa cunosc, sa inteleg si sa-mi asum (da, ati citit bine "sa-mi asum") cultura fascinanta a maghiarilor. Am inceput cu limba (inca nu o stapanesc foarte bine dar fac eforturi), apoi am citit poezii de Ady Endre si Petofi Sandor, apoi am citit despre istoria nomada a maghiarilor. In paralel traiam experiente directe cu maghiari (agricultori, mecanici auto, politicieni, amante etc.). Rezultatul final (drumul a fost prea lung pt a fi povestit aici) este ca am ajuns sa iubesc ceea ce inseamna "maghiar".

Legat de religie, scenariul e similar. Nu mai am timp sa detaliez

Voi reveni cu alt post (daca voi considera necesar).

[comentariul de mai sus corespunde acestui post]

"alice", 1 mai 2007

pentru tihi & dan anghel

nu am afirmat vreodata ca maghiarii ar fi emigranti in romania (initial ma gandisem sa schimb textul comentariului referitor la "imigranti" ca sa nu existe dubii in privinta asta, insa am zis ca textul ar iesi prea lung). sincer, nici nu imi pasa cine a fost primul aici, oul sau gaina, pentru ca asta nu rezolva, ci din contra, creeaza noi probleme. important este ca toata lumea sa isi descopere si accepte diferentele si asemanarile in clipa de fata, nu sa se sicaneze reciproc cu compendii prafuite de istorie ca sa obtina diferite avantaje.

turcii imigranti in germania nu trebuie convinsi de utilitatea invatarii limbii germane. ei isi dau seama ca pur si simplu nu pot supravietui acolo fara sa cunoasca limba oficiala, decat daca minimalizeaza orice contact cu nemtii. exista desigur comunitati turcesti in germania, dar cred ca ele ar trebui mai degraba privite ca refugii, decat ca loc deschis spre afirmare. deci, pentru ei nu s-a inventat o denumire "ca sa ii duca cu zaharelul" ci o metoda ca sa le rezolve intr-un fel problemele de integrare intr-o cultura predominant germana.

situatia maghiarilor din romania mi se pare din acest punct de vedere destul de diferita. cunosc destule persoane din haghita si covasna care nu stiu sa vorbeasca romaneste si nici nu s-au simtit atrase sa invete aceasta limba(sau nu li s-a parut util, in cele din urma). ei se simteau suficient de bine integrati in spatiul lor. desigur, cine vrea sa iasa dintr-un spatiu cu o singura cultura predominanta trebuie sa cunoasca si limba/cultura cealalta. aici ar fi de observat urmatorul lucru: este mult mai greu sa intalnesti in cluj un vorbitor exclusiv de maghiara, decat in covasna. asta din cauza conlocuirii celor 2 etnii. cred ca limba romana ar trebui predata de aceea altfel celor din covasna/harghita, care au un contact mult mai redus cu ea, si altfel celor din cluj, etc. zonele multiculturale.

acum, ajungem in sfarsit la intrebarea lui tihi: ce inseamna predare limbii maghiare ca a doua limba materna. in primul rand, obiectivele invatarii la romana ca a 2a limba materna (o sa ii zic R2 pe scurt) nu sunt la fel de ambitioase ca cele pentru romana ca limba materna. dar sunt oricum mult mai sus decat cele pentru romana ca limba straina. de ex., la rom. ca lb. straina intr-o ora inveti sa numeri de la 1 la 10 si inca te poticnesti. la R2 te invata mai mult cum sa comunici, poti primi mici/mijlocii texte de citit inca de la inceput... nu se merge in ritmul de melc imbuibat cu gramatica de la invatarea limbilor straine. o alta metoda ar fi de ex. scrisul liber, in care nu se iau in calcul greselile de gramatica, ci elevul trebuie sa se exprime cat mai coerent in scris. dada, exista si ore de conversatie. (cred ca ar fi bine oricum sa se organizeze ore facultative de conversatie in afara orelor oficiale de curs.) se organizeaza de asemenea (cum bine ai zis, dan) mai multe excursii-experiment unde elevii iau contact direct cu cultura pe care se antreneaza sa o inteleaga. si eu am facut multa vreme confuzia limba materna=limba a doua materna, pentru ca intr-adevar nu exista o delimitare clara. din pacate la noi nici macar la uni. (la limbi straine) nu am vazut sa se vorbeasca despre metoda R2.

sper ca de data asta am fost mai "politically correct" :))

[comentariul de mai sus corespunde acestui post]

In continuare despre limba

2007-05-07T12:19:00.000-07:00

Saptamana trecuta am vorbit despre predarea limbii romane in scolile cu predare in limba maghiara (link). Am incercat sa pun in lumina problematica predarii limbii romane in acest context si despre eventualele solutii care ar putea fi luate in calcul. Astazi voi vorbi in continuare despre predarea limbii, dar de data aceasta despre limba maghiara.

Gasesc ca invatamantul romanesc are o lipsa esentiala, posibilitatea de a invata limba maghiara ca si limba straina in scolile cu predare in limba romana. Bineinteles nu vorbesc despre introducerea sistematica a acestui obiect de studiu in toate scolile, ar fi si absurd, ma gandesc doar la scolile unde ar exista o cerere suficienta care sa justifice crearea unui curs de limba maghiara, si vorbesc in principal de Transilvania. Spun asta bazandu-ma pe intuitia ca ar exista scoli romanesti unde ar exista o astfel de cerere. Cine ar fi elevii interesati? Ma gandesc in principal la copiii veniti din familii mixte unde acasa se vorbeste limba romana si care in mod inevitabil au un acces mult mai limitat la cultura maghiara, care vrand nevrand este parte din identitatea lor. Ma gandesc mai apoi la copii ce provin din familii, mixte sau nu, care chiar daca folosesc in familie limba maghiara, sau chiar ambele limbi, urmeaza o scoala cu predare in limba romana. Nu in ultimul rand ma gandesc la acei romani care doresc sa se deschida catre maghiari (si cultura lor) dar regreta ca nu cunosc limba si ar dori sa o invete. Recunoasteti din exemplele date zone din Transilvania cum ar fi Clujul sau orasele din zona Partium-ului. Bineinteles e vorba despre cerere si oferta, nu de a impune vreo regula cuiva. Deci parerea mea este ca cererea exista. Si vorbesc nu doar strict de limba maghiara ci de limba si civilizatie maghiara in general.

De ce ar fi bine si foarte practic si necesar sa existe aceasta posibilitate? Pentru ca, asa cum scriam in Mission Statement-ul Phoenix Transylvania, astazi crestem si suntem educati in doua lumi diferite in functie de nationalitatea pe care o avem, desi ne cumparam paine, bem o bere, mergem la un film in aceleasi locuri. Dar nu ne cunoastem unii pe altii. Scoala, sistemul educational, mi se pare calea cea mai simpla, directa si eficienta de a crea o deschidere inca de mici copii a fiecarei comunitati spre cealalta. In articolul precedent vorbeam de fapt despre mijlocirea si facilitarea deschiderii comunitatii maghiare catre cea romana prin ameliorarea predarii limbii romane. Astazi ma plasez de partea cealalata si imi imaginez cum se poate realiza o deschidere similara din partea comunitatii romane. Bineinteles, daca doar masura in sine ar fi adoptata maine de Ministerul Educatiei, aceasta ar starni mai degraba confuzie si refuz decat o acceptare logica, deci trebuie acompaniata de un mesaj clar si constructiv de felul celui pe care l-am imaginat in frazele anterioare.

Voi fi intrebat de catre romani, si intrebarea aceasta am auzit-o des, "De ce sa invat limba maghiara?". E de circulatie internationala? Nu. Deschide niste perspective profesionale mai atractive? Nu, desi aici putem discuta, dar cel putin nu pe termen scurt si nu in Romania, doar daca nu-ti alegi un job pe o nisa foarte concreta in legatura cu comunitatea maghiara (cum ar fi potentialii profesorii de limba romana de care vorbeam in post-ul precent). Atunci de ce? Cei care pun aceasta intrebare o pun avand sentimentul ca li s-ar impune ceva, ca ar fi obligati sa o faca. Eu nu propun obligativitatea, mi se pare stupid, la fel cum nu propun obligativitatea limbii romane in liceele cu predare in limba maghiara. Desi, daca ar fi sa o luam sistematic, cand unui maghiar i se cere sa se exprime (si) in limba romana intr-un context sau altul, mai ales intr-unul informal, mi se pare logic sa raspunda simetric, "De ce nu inveti limba maghiara?". Da, minoritate, limba oficiala, canalul de comunicare comun etc. - raspunsuri mai mult sau mai putin coerente pe care imi permit cu voia dvs. sa nu le discut aici - dar in fine este vorba despre un context care lor le este impus si incepe din primii ani de scoala, de unde si resentimentele care se creaza. Logic ar fi ca lucrurile sa vina de la sine, neimpuse, nici de o parte nici de alta. Dar ca sa gasim un canal de comunicare comun, o limba in care sa ne intelegem impreuna, ar trebui sa avem posibilitatea de a tatona terenul, a le incerca pe ambele, sa vedem. Fara sa spun ca un curs de limba si civilizatie maghiara facut cum trebuie i-ar ajuta pe romani sa inteleaga cum gandeste vecinul maghiar, cum se raporteaza el la chestiuni identitare, la chestiuni politice sau la lucruri simple din viata de zi cu zi. Asertiunea simetrica despre maghiari si vecinul roman este perfect valabila. Si as mai avea un raspuns la aceasta intrebare. "De ce se apuca un elev francez sa studieze limba rusa sau limba poloneza?", alte limbi fara circulatie internationala. Cel mai des este pentru ca are un contact care i-a dat gustul pentru a se indrepta spre limba si cultura respectiva, o ruda indepartata sau nu, un unchi imigrant al mamei, un corespondent, un prieten venit in an de schimb.

In Transilvania contactul fizic dintre cele doua comunitati e cotidian si permanent. Dar lipsesc cu desavarsire mecanismele unei reale deschideri culturale reciproce.

[Check out our Inter-Ethnical Matters Blog Contest]

Concurs : Cel mai bun articol de blog despre relatiile interetnice in Transilvania

2007-05-06T12:18:00.000-07:00

Publicam si traducerea in limba romana a prezentarii concursului initiat de Sebi Buhai, cel mai bun entry de blog pe tema relatiilor interetnice din Transilvania. Este o "traducere libera" a prezentarii in limba engleza disponibila aici. Inscrierile incep maine, pe 7 Mai, si dureaza pana pe data de 7 Iunie.

Sebi Buhai, in colaborare cu Dan, Lorand si Tihi, colegii sai de pe blogul Phoenix Transylvania, lanseaza un (mic) concurs de eseuri de blog. Fondul de premii va fi substantial: toate premiile materiale castigate de de Sebi la recent incheiatul concurs Clujblogfest (concurs al blogurilor din Cluj-Napoca in cadrul caruia si Phoenix Transylvania a castigat locul 3 la categoria "Cel mai bun blog colectiv") vor fi folosite drept premii in acest nou concurs (in continuare veti gasi mai multe detalii). Deci, despre ce este vorba? Acest concurs de bloguri se va desfasura sub logo-ul Phoenix Transylvania si va recompensa cel mai bun articol de blog (sau eseu) scris pe un subiect legat de aspectele (inter)etnice din Transilvania, din orice perspectiva. Candidaturile vor putea fi depuse in perioada 7 Mai - 7 Iunie. Articolele care vor candida pot fi scrise pe perioada inscrierilor sau la o data precedenta, iar procedure de inscriere este sub forma unui comentariu lasat de preferinta la acest post sau tot printr-un comentariu pe blogul lui Sebi aici si aici. Acordarea premiilor se va face in urma evaluarii articolelor de catre un juriu format din Sebi, Lorand, Tihi si Dan. Vor fi acordate trei premii iar criteriile dupa care posturile premiate vor fi alese, vor fi expuse si argumentate de catre membrii juriului intr-un articol ce va fi publicat in 15 Iunie sau cat de repede posibil dupa aceasta data. Articolele premiate vor fi publicate pe blogul Phoenix Transylvania cu numele autorilor. In continuare sunt prezentate mai multe detalii despre concurs iar eventualele intrebari si sugestii pot fi exprimate prin comentarii la acest post.

Detalii :

Articolele candidate trebuie sa aiba cel mult 2000 de cuvinte dar pot fi oricat de scurte (sunt de preferat articolele scurte si concise).
Sunt acceptate orice subiecte legate de tema etnicitatii in Transilvania, incluzand : aspecte normative (cum ati dori sa stea lucrurile dpdv al chestiunii etnice), perspectiva istorica, perspective personale, perspective sociale/economice/politica, situatii concrete, legaturi cu alte contexte interetnice din alte parti ale lumii etc. Lista nu este exhaustiva, ganditi-va la perspectiva din care doriti sa abordati problema, probabil teme noi si originale vor iesi la suprafata!
Articolele pot fi scrise in limba engleza sau in limba romana, cu preferinta pentru limba engleza, dar limba in care este scris articolul nu va juca nici un rol in decizia juriului. Motivul preferintei pentru limba engleza este scopul organizatorilor de a face cunoscute textele premiate eventual si in afara tarii. Sunt acceptate si articole scrise de straini, persoane care nu sunt nascute in Romania, dar care au o cunostiinta asupra regiunii Transilvania. Acesta este si unul dintre motivele pentru care regulile concursurile sunt traduse (acum) in ambele limbi, romana si engleza.
Criteriile de evaluare ale articolelor de catre juriu for fi in principal : relevanta temei alese, originalitatea, creativitatea, organizarea si coerenta expunerii, stilul exprimarii si al comunicarii, folosirea limbii, folosirea si interpretarea referintelor, concluziile exprimate. Juriul (Sebi, Lorand, Tihi si Dan) isi rezerva dreptul de a consulta si alti specialisti in masura in care va considera ca e necesar. Decizia finala asupra celor trei articole premiate va fi argumentata intr-un scurt text ce va fi publicat pe Phoenix Transylvania.
In cazul in care doriti sa participati si nu aveti un blog, dar sau nu stiti cum sa creati unul sau nu doriti sa o faceti, il puteti contacta pe Sebi pentru gasirea unei solutii. Se va gasi o solutie pentru publicarea materialului online inainte de data limita de inscriere.
Acest concurs are scopul de a crea un interes in jurul temei relatiilor inter-etnice din Transilvania si in sens mai larg de a crea o atitudine civica fata de subiect. Plus va fi un test daca motivatiile concursului vor starni un interes din partea publicului.
In legatura cu premiile acestui concurs (oricine doreste sa contribuie la suplimentarea premiilor este binevenit sa o faca), premiul 3 va consta in premiul 3 castigat de Sebi la Clujblogfest la categoria "Cel mai informativ blog". Premiul 2 va fi unul dintre cele doua premii 2 obtinute de Sebi la categoriile "Cel mai bun blog de analiza", respectiv "Cel mai bun blog personal". Premiul 1 va fi celalalt dintre cele doua mentionate in fraza precedenta suplimentat de partea lui Sebi din premiul 3 obtinut de Phoenix Transylvania la categoria "Cel mai bun blog colectiv". Dati fiind sponsorii Clujblogfestului, premiile vor fi cu siguranta apreciate.
Un proiect aflat inca doar la stadiu de idee este gasirea unui loc in Cluj-Napoca unde castigatorii sa-si poata prezenta articolele in fata unei (mici dar foarte interesate) audiente. Prezentarea va fi urmata de un debate, iar cina, bauturile si (in masura posibilitatilor) cazarea, vor fi organizate de Sebi, desi deplasarea la Cluj va trebui sa o faceti prin mijloace proprii:) Data si fezabilitatea acestei intalniri vor fi stabilite ulterior impreuna cu cei trei castigatori.
Toata lumea este incurajata sa participe, daca doriti puteti sa faceti publicitate concursului in randurile elevilor si studentilor, si toate perspectivele asupra chestiunii inter-etnice sunt binevenite in masura in care ele pot fi discutate si argumentate de catre autori.
Inscriere incepe pe data de 7 Mai si se incheie pe data de 7 Iunie la ora 24 ora Romaniei (GMT+3). Sunt acceptate toate articolele publicate inainte de data te inchidere a inscrierilor. Procedura de inscriere va consta trimiterea adresei URL a articolului de blog ca si comentariu pe blogul lui Sebi la unul dintre posturile lui de aici sau aici, sau ca si comentariu la acest post de pe Phoenix Transylvania, cea de-a doua alternativa fiind preferata. Ne vom asigura sa colectam si sa publicam lista tuturor articolelor inscrise pana la data limita si probabil vom publica periodic pe perioada inscrierilor liste partiale pe masura ce primim candidaturi.
Toate articolele inscrise trebuie sa contina lista completa a eventualelor referinte utilizate cat si citarea acestora in text (citari care nu vor fi numarate in limita celor 2000 de cuvinte). Orice plagiat identificat va fi expus public iar articolul in cauza descalificat.
In cazul in care nici o candidatura nu va fi depusa sau in cazul in care juriul decide ca nici unul dintre articolele inscrise nu merita premiata, premiile vor ramane in mainile sponsorului acestui concurs, Sebi. Deci: nu lasati sa se intample asa ceva! Ganditi-va la acest concurs ca si la o contributie cu o opinie la discutiile pe care le purtam pe Phoenix Transylvania.

Succes tuturor !

Predarea limbii romane in limba maghiara

2007-04-30T08:54:00.000-07:00

Context

Acest post porneste de la comentariul primit ieri de la un anume "hungarian boy", liceean din Secuime dupa cum se autodeclara, si care vorbeste printre altele si despre predarea limbii romane in institutii de invatamant preuniversitare cu predare in limba maghiara :

"It's true that the anti-hungarian politics at a time made me to put up resistance for everything that's romanian, but I see that that's not true among real romanians(those not infected with politics)... but under the pressure of one hundred tests from romanian literature I can't spend time to take it easy and learn romanian, learn it like somebody who wants to learn the language .. But currently I see no way out from this situation so.. I go back to learn some stuff.. because tomorrow I'll have to speak stuff beak.. and I neeed a long time to memorize tons of pages.. maybe because I hate to memorize long texts.."

Citatul pe care l-am dat vorbeste de la sine despre chestiunea problematica a predarii limbii romane elevilor de limba materna maghiara. Extrapoland, problema ramane valabila si pentru orice elev a carui limba materna este alta decat romana, dar este mult mai pregnanta si vizibila in cadrul comunitatii maghiare. Inevitabil aceasta ma duce cu gandul la un alt subiect controversat in Transilvania si in intreaga Romanie, "cat de mult sau putin, bine sau rau, vorbesc maghiarii limba romana". Dar in acest articol nu doresc sa atac aceasta ultima problema frontal in toata complexitatea ei, ci mai degraba sa vorbesc despre una din cauzele ei si anume cea enuntata de la inceput, felul in care limba romana este predata in scolile cu predare totala sau partiala in limba maghiara.

Starea de fapt

Voi porni de la o afirmatie a politicianului maghiar UDMR, Frunda György, preluata de stiri.rol.ro din Gardianul din 24 martie 2007 :

"Orice maghiar care are putina minte si vrea sa se afirme e constient ca nu poate face nimic fara sa vorbeasca bine romana."

Afirmatia mi se pare importanta pentru ca pune in evidenta exact perspectiva din care trebuie sa se porneasca in invatarea limbii romane de catre o persoana traind in Romania si fiind de alta limba materna, maghiara in cazul de fata. Nu e o chestiune de obligatie sau de impunere din diverse ratiuni X sau Y, e o chestiune de necesitate si de pragmatism determinata de un intreg context social si economic, iar tot demersul pedagogic in predarea limbii romane ar trebui sa respecte acest principiu. Recent, aceasta problema a ajuns si pe lista de preocupari a Ministerului Educatiei si Cercetarii. Conform ziare.ro, intre 19 si 23 Martie 2007, 15 inspectori si metodisti din tara au pornit la verificare felului in care se preda limba romana in judetele Harghita si Covasna in scolile cu predare in limba maghiara si mixta. Din declaratia inspectorului general Mina Rusu :

"Scopul inspectiei este de a diagnostica starea predarii acestei discipline pentru a vedea realitatea existenta in Harghita si Covasna, dar si in judetele Mures si Cluj, iar in functie de cele constatate, vom incerca, pe viitor, sa tinem cont de aceasta la elaborarea programelor de studiu pentru elevii apartinând minoritatilor si implicit a subiectelor la examenele nationale".

O initiativa mai mult decat necesara si salutara care ar trebui sa aba neaparat o finalitate practica intr-un viitor apropiat. Am gasit ecouri foarte interesante ale acestei inspectii in doua locuri. Intr-un articol publicat pe site-ul Covasna Media este citata Maria Solomon, inspector scolar general adjunct la Inspectoratul Scolar General Covasna, care spune urmatoarele :

"Unde profesorii sunt într-adevăr dascăli, se pregătesc şi pun suflet, merge mai bine decât unde se improvizează. Urmează un raport de la minister şi vom afla care sunt măsurile care trebuie luate pentru remedierea deficienţelor. Este în interesul nostru să se poată însuşi mult mai bine limba şi literatura română, chiar şi în zonele unde se utilizează doar la predare". [...] Aceasta mai spune că în şcolile în care se predă în ambele limbi - română şi maghiară - copiii comunică mai uşor, sunt bilingvi, dar în zone ca Baraoltul, de exemplu, situaţia este mai aparte şi copiii folosesc limba română doar la anumite ore.

Concluzia doamnei inspector imi pare extrem de simplista. Conform perspectivei pe care am enuntat-o la inceput, interesul invatarii limbii romane ar trebui sa fie in primul rand al elevului iar predarea ei sa se faca din aceasta perspectiva, nu ar trebui sa fie vorba de indeplinirea unui plan cincinal de catre un Inspectorat. Doamna inspector admite ca exista deficiente, dar le vede doar in persoana dascalului care preda limba romana, care in functie de dedicatie are rezultate mai mult sau mai putin bune. Inca o data total gresit pentru ca problema e una mai profunda, e metodologica, si voi explica mai jos de ce cred asta. Ultima remarca ar fi legata de faptul ca in zone ca Baraoltul se foloseste limba romana "doar la anumite ore". Daca s-ar folosi la toate orele atunci nu s-ar mai numi invatamant in limba maghiara si nici nu cred ca e nevoie sa se foloseasca la toate orele, ajunge sa se foloseasca la ora de romana, dar sa se faca cum trebuie, cu o logica de predare adecvata.

Un alt ecou al inspectiei din 19 - 23 Martie se regaseste de data aceasta in saptamanalul muresean Punctul intr-un articol al carui titlu l-am folosit ca sursa de inspiratie pentru titlul acestui post, Reformarea limbii romane in limba maghiara. Articolul pune punctul pe i in ceea ce priveste dificultatea elevilor maghiari la testele de limba romana, faptul ca materia este predata dupa aceeasi programa ca si elevilor de limba materna romana:

"din start copiii maghiari încep şcoala cu un handicap de şase-şapte ani, atâta vreme cât în familie vorbesc doar limba maternă, deci nu este normal să li se predea după manuale similare cu cele pentru secţia română"

Inspectorul Scolar Judetean, Nicolae Neagu, enunta cateva principii excelente pentru ameliorarea situatiei :

ameliorarea metodologiei prin axarea predarii limbii romane pe comunicare si nu pe stilistica sau lingvistica
a doua specializare in limba maghiara a profesorilor de limba romana (evident cei care predau in clase maghiare)
studierea limbii romane din placere si nu din obligatie prin includerea ei in activitati extracuriculare

Dar autorii articolului raman pesimisti in ceea ce priveste rezultatele concrete ale inspectiei, care are ca principal scop adunarea de material doar pentru elaborarea unui studiu.

Concluzii

Solutia e mai simpla decat pare dar implica folosirea unui termen evitat in discursul public : predarea limbii romane ca limba straina. Ma refer strict la metodologia de predare, nu la eventualele conotatii negative pe care le-ar putea dibui unii. In momentul in care limba romana este o limba invatata la scoala si nu vorbita de mic in familie nu poate fi invatata decat urmand metodologia de predare a unei limbi straine. Focusul trebuie sa fie intr-adevar pe comunicare, pe practica limbii si nu pe stilistica si lingvistica, lucruri care la felul cum sunt predate in Romania oripileaza si pe un elev de liceu roman.

Evident este imposibil de predat limba romana unor elevi de alta limba materna dupa aceleasi manuale si aceeasi programa ca si celor romani. De fapt gresesc, se poate, se practica astazi, dar rezultatele sunt nefaste duapa cum se poate constata si la "hungarian boy". Creaza frustrare care duce apoi la tendinta naturala de respingerea limbii si mai incolo ar putea duce si la o respingere a culturii conlocuitoare, un efect mult mai nociv asupra unui spatiu eminamente multicultural cum este Transilvania. Mai mult decat atat, ideal ar fi ca invatarea limbii romane "de la zero" (sau de la un nivel jos in orice caz) sa poata fi inceputa practic oricand intre clasa I si a VIII-a sa spunem, ba chiar mai incolo, chiar si in invatamantul universitar. De unde utilitatea "nivelurilor de limba" atat de raspandite in predarea limbilor straine.

Pentru un astfel de proiect cadrele didactice astazi lipsesc, este si constatarea inspectorului din Mures. Deci trebuie reformata nu doar metodologia de predare ci si instruirea in universitate a viitorilor profesori de limba romana care intr-adevar ar trebui sa aiba o cunoastere neaparata a limbii maghiare. Iar la capitolul metodologie, cel putin pentru nivelurile joase, ar trebui sa existe predarea limbii romane in limba maghiara, la fel cum exista predarea limbii engleze in limba romana. Absolut natural.

Inspectorul din judetul Mures vorbea si despre activitati extracuriculare. Inca un punct atins. Una din componentele invatarii unei limbi straine este practicarea ei, iar "excursiile lingivstice", clasice in invatamantul din Occident sunt mijlocul cel mai bun. Food for the thought. La fel cum as sugera si "excursii culturale, de descoperire", cu scoala, din zone majoritar romane in zone majoritar maghiare etc. E un act fundamental si indispensabil in cunoasterea spatiului in care traim.

In ultimul rand nu sunt convins ca "solutia vine de sus", "de la centru", dar asta nu tine deloc doar de problematica predarii limbii romane ci de problematica mai generala a organizarii invatamantului in functie de necesitatile fiecarei regiuni. Si pentru asta exista un proiect pilot la Ministerul Educatiei, dar voi vorbi de asta probabil intr-un alt post.

[Check out our Inter-Ethnical Matters Blog Contest]

Contest: Best Blog Entry on Inter-Ethnical Matters in Transylvania

2007-04-29T14:16:00.000-07:00

We'll take a short break from discussing crucial matters to introduce a (blog) contest (which, in expectation, is no less crucial than anything else, of course)! And this is also the first post in English on our blog. It is possible that further (alternatively, more precise) details about the contest will follow, therefore please stay tuned. But the essence is below. We are looking forward to many enthusiastic participants!

Sebi Buhai (in collaboration with Dan, Lolka and Tihi, my colleagues from PhoenixTransylvania, who do not yet know about this, but I am sure will have nothing against it :-) ) is launching a (small scale) blog contest. And all the material prizes Sebi won at the Clujblogfest (a blogfest in Cluj-Napoca, which has just ended; PhoenixTransylvania also won a third place, in the "best collective blog" category) will be used as funds for this new blog contest (more details follow below). So what is this about? This blog contest will be under the logo of PhoenixTransilvania and will reward the best blog entry (essay) on any ethnical aspects in Transylvania, from any perspective (more details follow below). The candidate blog entries have to be submitted between the 7th of May and the 7th of June (they could have been written before or within this time range) and all that needs to be done, logistically, to this end, is to submit the address of that blog entry as comment to this post (preferred alternative) or to the previous posts I had on this new blog contest on my blog (here or here). There won't be a "popular" vote, but solely the decision of a jury composed of myself, Dan, Lolka and Tihi. The first three places will be decided and the decision will be argumented in a post from the jury members, by June 15th, or as soon as possible thereafter. All three best entries will be also published, with the name of their authors, on PhoenixTransilvania. Some further, more detailed, information follows. Please send your questions/suggestions as comments to this post.

Details:

the candidate blog entry cannot be longer than 2000 words and can be as short as you want it to be (strong preference for short and concise entries)
the theme of the blog entry can be anything linked to ethnicity in Transylvania and this includes (but does not exhaust the entire list of possibilities!) the normative perspective (how you'd like things to be); the historical perspective; the very personal perspective; the socio/economic/political perspective; very concrete topics; connection to ethnical relations in other parts of the world etc. Think of your own topics, maybe you can come up with something extremely original!
the entries can be written in English or Romanian, with English preferred (but the language of the post will not play a crucial part in the evaluation): the reason for preferring English is because we'd like to "market" the eventually winning texts also outside the country. Foreigners can thus also participate (though, obviously, they might need some link to Transylvania- not necessarily entailing that they should have been or be living here-; I know a few potential participants, already). Needless to say, all potential candidates have to understand the rules in English- don't worry: if you've got this far, you're fine :-).
the judgment on the quality of the submission will be mainly based on the following factors: topic relevance, originality, creativity, organization and coherence, expression and communication style, language use, usage and interpretation of references, conclusion. The jury (Sebi, Dan, Tihi, Lolka) may take the liberty to also consult other specialists if they think it necessary. The final decision, regarding the best three, will be argumented in a small essay to be posted on the blog(s).
in case you'd really like to participate but you do not yet have a blog and you do not know/do not want to start one, contact me, we'll figure something out. In any case all essays will be posted online somewhere, by the deadline
I'd like to use this as an incentive to raise some interest around the inter-ethnical issues in Transylvania and, also, to raise the civic attitude in general. Not to mention that this is a test of whether incentives matter in such contexts :-).
about the prizes of this new contest (so far; if anybody wants to supplement them in a way or another, nobody will mind:-)): the 3rd prize will be my third prize won at the Clujblogfest for the "most informative blog" category; the 2nd prize will be one of my second prizes won at either the "best analysis blog" or "best personal blog"; the 1st prize will be the other of the 2nd prizes mentioned before, supplemented with my share of the third prize that we won with PhoenixTransylvania at the "best collective blog" (and maybe my colleagues in PhoenixTransilvania will like to sponsor with their shares as well here, but that is not mandatory, of course :-)). Given that the Clujblogfest had quite some interesting sponsors, I am sure you will appreciate the prizes!
what is not certain, but the idea is here already: I'll also try to arrange some space in Cluj-Napoca somewhere so that the three winners can actually present their essays in front of a (small, but very interested) audience and discuss and debate them afterwards and- needless to say :-)- dinner, drinks and possibly accomodation for the contest winners- are all on me, though you'd have to make it to Cluj-Napoca on your own, somehow . The date for this is to be decided later, together with the three would-be winners.
everybody is encouraged to participate ( in particular feel free to advertise this among pupils and students as well) and all possible views are welcome, as long as you do your best in discussing and argumenting them
submission starts May 7 and ends June 7th, 24h GMT+2 (Romanian time). Entries might have been written already or, more likely, should be written before the deadline above. The submission per se will consist in sending the address of your candidate post as comment to one of my (Sebi's) related posts on my blog- that I mentioned above -or as comment to this post on PhoenixTransylvania (the latter alternative preferred). We shall make sure to have (and post here) a compilation of all the submissions by the deadline (and perhaps with periodic notifications before the deadline, as well).
all submitted entries require a list of all eventually used references and the proper citation of all these in the text (this is not going to be counted in the 2000 words limit). Any detected plagiarism will be made public and the entry consequently disqualified.
should there be no submission whatsoever or should the jury decide that none of the eventual entries are worth a prize, the prizes will remain in the hands of the-now-sponsor of this contest, Sebi: so don't let that happen! :-). After all, think of it as contributing an opinion to our discussions (or future discussions!) on PhoenixTransylvania
Success, everybody!

2007-04-14T08:52:00.000-07:00

Cum a manipulat Funar rezultatele recensamantului din 2002

Regasind o stire interesanta la BBC din primavara anului 2002 am inceput sa investighez cam ce jocuri a facut primarul de atunci Gheorghe Funar pt. a face ca in recensamantul din martie 2002 sa nu iasa maghiarii peste 20% in orasul nostru. Sa luam lucrurile pe rand deci:

Legislatia "magica" a procentului de 20%

De ce este important procentul minoritatii etnice?
In aprilie 2001 a fost adoptata de catre parlamentul Romaniei Legea 215 a administratiei publice locale. Pintre multe altele se zicea in aceasta lege ca in unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor:

Cap. I, Sectiunea 1, art. 17 - folosirea, in raporturile cu acestia (membrii populatiei minoritare in chestiune), si a limbii materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei, ale prezentei legi si ale conventiilor internationale la care Romania este parte
Cap II, Sectiunea 3, art. 40, paragraful 7 - aducerea la cunostinta publica a ordinii de zi a sedintei consiliului local in limba(ile) minoritara(e)
Cap II, Sectiunea 3, art. 51 - aducerea la cunostinta publica a hotararilor cu caracter normativ si a celor cu caracter individual in limba(ile) minoritara(e)
Cap. IV, Sectiunea 2, art. 90, paragraful 2 - in raporturile lor cu autoritatile administratiei publice locale si cu aparatul propriu de specialitate acestia (membrii populatiei minoritare in chestiune) se pot adresa, oral sau in scris, si in limba lor materna si vor primi raspunsul atat in limba romana, cat si in limba materna.
Cap. IV, Sectiunea 2, art. 90, paragraful 3 - in posturile care au atributii privind relatii cu publicul vor fi incadrate si persoane care cunosc limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective
Cap. IV, Sectiunea 2, art. 90, paragraful 3 - inscriptionarea denumirii localitatilor si a institutiilor publice de sub autoritatea lor, precum si afisarea anunturilor de interes public si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective

Nerespectarea fara sanctiune a legii de catre Funar timp de peste doi ani

Ultimul recensamant official existent in aprilie 2001, era cel din 1992. Dupa datele acestuia maghiarii numarau 22,78 % din populatia orasului. La data publicarii acestei legi (23 aprilie 2001) rezultatele acestui ultim recensamant erau cele oficiale. Deci legea se aplica la Cluj. Rezultatele preliminare ale recensamantului din 18-27 martie 2002 au fost publicate numai dupa 15 luni, in iulie 2002, iar cele finale (si deci oficiale si aplicabile) numai in iulie 2003.

Astfel legislatia cu privire la folosirea limbii materne in localitatile unde minoritatea are cei 20% nu a fost aplicata in Cluj timp de 2 ani si 3 luni, intre adoptarea sa (aprilie 2001) si oficializarea rezultatelor finale ale noului recensamant in care maghiarii nu mai ating acest procentaj (iulie 2003). Deci domnul primar Gheorghe Funar in pofida a multor sesizari ale parlamentarilor clujeni ai UDMR pur si simplu a sfidat legea timp de 2 ani fara a fi sanctionat, sau macar atentionat de vreo oficialitate a statului roman. In romaneste: se inchidea ochiul de la Bucuresti.

Si nu numai de la Bucuresti! Ultima data la care trebuiau aplicate reglementarile legii 215 asupra folosirii limbi materne, detaliate si explicate in hotararea de guvern adiacenta legii (HG 1206/2001), era 7 martie 2002. Funar a declarat in acea zi ca nu a avut timp sa ceara autorizatiile necesare si sa comande tablitele. Cand UDMR a cerut ca Funar sa fie amendat de prefectura pentru ca nu indeplineste legea, prefectul de atunci, pesedistul Vasile Soporan, a declarat, ca si el va astepta pana se vor afla datele recensamantului nou din 2002 (care inca nici nu s-a organizat la vremea respectiva) (Nem siettek a kétnyelvű táblákkal. Soporan vonakodik fellépni Funar ellen, a népszámlálás eredményére vár. = Szabadság 7 martie 2002). Rezultatele oficiale aveau sa se afle numai in iulie 2003. Domnul Soporan a inchis ochii inca 17 luni la incalcarea legii... Astfel el a fost nici mai mult nici mai putin decat complice!

Oare cum se poate intampla asa ceva intr-o tara democratica bazata pe respectarea legii? Mai ales, cum se poate ca un oficial ales sa nu fie sanctionat cu stiinta pentru incalcarea evidenta a legii?

Miza noului recensamant

Funar stia foarte bine ca daca noul recensamant din 2002 (pt. informatie recensamintele populatiei se fac in Europa la fiecare 10 ani) ii scoate pe maghiari sub 20%, el (precum mai tarziu urmasul lui, dl. Emil Boc) se poate lega de acest lucru pentru a ignora cerinta legii, si a maghiarilor din Cluj. Deci miza pt. Funar era foarte mare. El stia de asemena ca maghiarii fiind foarte aproape de acest procentaj si in 1992, rezulatatul va fi la limita si de data aceasta. Deci trebuia facut tot ce e posibil ca rezultatele din 2002 sa fie „favorabile”.

Intimidarea rromilor maghiari

In data inceperii recensamantului, pe 18 martie 2002 intr-o conferinta de presa Funar a declarat ca ii este teama ca multi rromi se vor declara maghiari, si daca va fi asa ii va cere primului ministru ca recensamantul sa fie repetat la Cluj (Székelyféltő polgármester, in Szabadság 19 martie 2002).

Se stia ca minoritatea rromilor din cluj (insumand dupa unele estimari undeva peste 20.000 de persoane) era majoritar de limba materna maghiara, ei declarandu-se in majoritate maghiari la toate recensamintele anterioare. Crezand foarte bine ca rromii erau mai usor de manipulat, ei au fost prima tinta.
Pe langa foarte multe promisiuni populiste catre romi, dupa un articol aparut in acele zile pe pagina de internet a BBC putem vedea cum a procedat Funar la intimidarea romilor. Extrag numai cateva randuri aici:

Now, a Romanian mayor is trying to enlist the support of local gypsies in his battle against what he sees as a worse problem, the large number of ethnic Hungarians in his town, Cluj. (…)Today, the community has an unusual visitor - the mayor of Cluj, Georghe Funar. This is not simply a friendly call, but bound up with the fact that 27 March is the final day of Romania's population census - the first since 1992. (…)
Mr Funar is trying to persuade the gypsies to admit they are Roma, when the census collectors visit them. He has threatened to personally visit anyone in the town who claims to be Hungarian on the census form, in order to verify their claim.

Intimidarea maghiarilor si neregularitatile semnalate

Cunoscand miza foarte mare a recensamantului, Funar a mai facut si multe alte scandaluri si intimidari in stilul lui specific, pe durata recensamantului. Citind presa din acea luna aflam ca el a cerut sa i se dea un raport in fiacare zi despre rezultatele la etnie, a aruncat afara din primarie un ziarist de la Szabadság pentru ca acesta se interesa de cazul unor maghiari amendati ca au declarat prezenta unor persoane care nu figurau oficial ca locuitori in apartamentele lor (normal ca foarte multi oameni se muta, si nu au imediat, sau deloc, flotante. Dar flotantul nu avea importanta legala in recensamant).

De asemenea domnul primar a avertizat ca se va duce personal in casa fiecaruia, care se declara maghiar, sa se declare si in fata lui daca are curajul (o intimidare clara).

Presa maghiara locala a mai semnalat si cazuri in care nu au fost luate in evidenta mai multe persoane de etnie maghiara care temporar se aflau in afara tari, desi inca locuiau in Cluj, si ca in mai multe gospodarii maghiare nu s-a introdus etnia in formular (mai ales la copii), iar in altele s-a introdus cu creion, desi legea interzicea acest lucru (Fogyott a magyarság Kolozsváron 18,86%-nyian lennénk az elôzetes adatok szerint - Szabadság, 5 iulie 2002).

Declaratiile curioase ale lui Funar de “prevestire” a rezulatelor

Pe 26 martie Funar declara ca “in Cluj vor fi cati maghiari trebuie sa fie!”. A mai declarat in aceasi zi ca UDMR va fi in doliu dupa publicarea rezulatatelor. ("Annyi magyar lesz a városban, ahánynak lennie kell" A polgármester csütörtökre ígéri a népszámlálás eredményét. = Szabadság, 26 martie 2002)

De remarcat si faptul ca Funar declara imediat dupa terminarea recensamantului (in aprilie) ca maghiarii vor fii la 18,45%. Oare de unde stia el cu 3 luni inainte de publicarea oficiala a rezultatelor preliminare cu atata aproximatie rezulatul final? Dupa lege el nu putea avea acces la acestea. Sa nu mai zicem, ca legea interzice si divulgarea acestor rezultate de catre oricine, pana la oficializarea lor.
Oare declaratiile lui Funar nu ascund ceva? Faptul ca stia dinaintea organizarii, si imediat dupa terminarea acesteia, ca se va iesii sub 20%. Oare de ce era asa de sigur de acest lucru?

Desi recensamantul nu era organizat de primarie ci de statul roman, existau banuieli ca folosindu-se de functia de presedinte a Comisiei Orasene de Recensamant, primarul Clujul si-a folosit influenta pt. a-i scoate pe maghiari sub 20%. In afara de declaratiile curioase de „prevestire a rezultatelor”, el a amendat mai multi chestori in timpul rencensamantului si l-a criticat in nenumarate randuri pe secretarul comisiei judetene, dl. Vasile Gherman, pt “incidente” cu declaratii de maghiar “abuzive”. Despre alte jocuri din spate nu exista relatari. Dar ne putem imagina usor.

Rezultatele preliminare: maghiarii reprezinta 18,86% din populatia Clujului

Rezulatele preliminare au fost publicate pe 4 iulie 2002. Populatia maghiara reprezenta 18,86%. Funar era incantat. Ca si foarte multi altii (ori declarat, ori nedeclarat).

Concluzie: Funar si-a facut de cap, pentru ca interesul era probabil general

Cred ca concluzia este evidenta. Domnul primar de atunci, Gheorghe Funar, a manipulat rezultatele cu privire la apartenenta etnica a recensamantului din 2002 in Cluj-Napoca. In aceasta staruinta el fiind ajutat si de alte persoane in functie la vremea respectiva, ori prin inchiderea ochilor la ilegalitati, ori prin scurgerea de informatii. Cunoscandu-se foarte bine reglementarile cu privire la cei 20%, era probabil un interes aproape general in elita romaneasca din Cluj si Bucuresti, ca sa nu se atinga acest nivel.

Cu rezultatul oficial de 18,86%, comunitatii maghiare ii mai lipseau inca 1,04 % pana la magicul 20, cea ce inseamna aprox. 3300 de oameni. Acei 3 mii de oameni (probabil si mai multi) au fost „pierduti” de la rromi maghiari intimidati, de la maghiarii intimidatii sau neluati in evidente cu fel de fel de trucuri si incalcari ale legii publice sau nepublice.

Dupa respingerea de a aplica legea administratiei publice locale timp de doi ani, cu publicarea rezultatelor finale ale recensamantului in iulie 2003 Funar avea in sfarsit temeiul legal pentru a ignora cei 60.000 de cetateni de etnie maghiara a orasului. Pe aceeasi baza legala si cu acelasi cinism se declara si Emil Boc impotriva oficializarii limbi maghiare in Cluj. Desi nici o lege nu interzice acest lucru nici azi.

Se stia si atunci, si se stie si azi foarte bine: daca maghiarii isi pierd piciorul in Cluj, isi pierd centrul administrativ, cultural, educational, istoric si topografo-etnic din Ardeal. De aceea se inchide ochiul in continuare la ignoranta...

Foto: BBC

Multiculturalism: între aplauze şi răspunsuri

2007-04-06T07:09:00.000-07:00

Dan înţelege prin multiculturalism ceea ce înţeleg în mare parte şi eu.

Însă am impresia că o bună parte dintre politicienii din România care se tot înghesuie să folosească termenul „multiculturalism” în discursurile lor politice, le folosesc numai ca să pară europeni. Altfel spus: pentru o anumită categorie de politicieni din ţara asta termenul „multiculturalism” este doar un slogan (un fel de geacă pe care o poartă când vor ei), dar nu şi o convingere.

Iată un exemplu dat ieri de PD, care este condus de primarul Clujului, Emil Boc: aplauze în parlament pentru Vadim Tudor. Ştiu foarte bine că în politică există anumite interese, dar, totuşi, cred că un lider de partid este responsabil pentru partidul pe care îl conduce, iar Emil Boc afirma foarte des că îi pasă de multiculturalitate, şi se mândrea cu multiculturalitatea oraşului condus de el. Drept consecinţă, în opinia mea, nu ar fi trebuit să îi lase pe colegii săi de partid să îl aplaude pe liderul peremist, sau, dacă nu a reuşit să îi convingă pe ăştia din urmă, ar fi trebuit să dea explicaţii referitor la comportamentul lor în forma unui comunicat de presă. De ce? Pentru că altfel contradicţia cauzată de aplauzele date de PD liderului peremist, care ţinuse un discurs jignitor la adresa maghiarilor, şi afirmaţiile lui Emil Boc legate de multiculturalism, începe să pună pe oameni pe gânduri, şi de aici încolo şi eu încep să nu mă mir că nu-i scris Kolozsvár şi Klausenburg la intrarea în Cluj.

Mai mult, de ieri încolo aşa se pare că nu mai trebuie să caut răspunsuri: în legătură cu răspunsurile pe care le-am primit la nişte întrebări adresate Primăriei Cluj şi postate pe http://www.domnuleprimar.ro/.

1. Reclamaţia mea viza pe de o parte autorizaţiile de construire a bisericilor, iar pe de altă parte activitatea Catedralei Ortodoxe care se află pe strada Primăveri, fiindcă la biserica respectivă s-a instalat obiceiul de a amplasa în afara bisericii nişte difuzoare imense în fiecare duminică, astfel incât tot cartierul (indiferent de religie, etnie etc.) vrând-nevrând, participă la slujba ortodoxă între 9 şi 11. Am mai menţionat acolo şi slujba de Înviere, când toată noaptea (adică începând de la orele 23.30) funcţionau difuzoarele puse la maxim. Îmi pare rău, dar nu vroiam să particip la slujba respectivă, vroiam să mă odihnesc în timpul nopţii: nu se putea, fiindcă slujba era „ţinută” şi „în afara” bisericii prin intermediul difuzoarelor. Totodată am tras atenţia primăriei asupra faptului că mai multe biserici din Cluj practică "metoda difuzoarelor".

Răspunsul era:

La cele două catedrale amintite (Catedrala Ortodoxă din Mănăştur şi Catedrala Greco-Catolică din P-ţa Cipariu) lucrările de construcţie au început în anii 90, în baza unor autorizaţii de construire emise în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1991. Datorită complexităţii şi volumului de lucrări necesare, dar si finanţării fluctuante, lucrările se execută cu întreruperi, fapt specific acestui tip de construcţii, luat în calcul la stabilirea termenelor de finalizare specificate de autorizaţiile de construire.

Cat despre slujba de inviere, cred ca cea mai mare parte a crestinilor ortodoxi si greco catolici erau interesati."

Adică, în concepţia Primăriei Cluj-Napoca: bisericile au voie şi primesc autorizaţii de construcţie care practic nu au data limită, iar pe de altă parte nu contează acea parte a populaţiei (vreo 30%) care nu este creştin ortodoxă. Este şi o altă poveste, că primarul (încă) crede: greco catolicii se duc în masă la slujbe ortodoxe.

2. A doua reclamaţie postata de mine viza textul tăbliţei amplasate pe soclul statuii lui Baba Novac. Scriam: „dupa parerea multora este una dintre cele mai jignitoare texte "publice" la adresa maghiarilor care se gaseste in Cluj. Cum adica a fost omorat de unguri? Cine stie putina istorie cunoaste faptul ca Baba Novac fost executat de autoritatile orasului Cluj (la vrermea respectiva Kolozsvar/Klausenburg) pe baza unui proces, care a demonstrat ca Boba Novac a facut mai multe infractiuni in Kolozsvar/Klausenburg. Nationalitatea membrilor autoritatiilor era maghiara si GERMANA. Dar cine pasa de nationalitate in anii 1600, cand areau numai tarani si nobili, si nu conta nationalitatea ci rangul in ierarhia sociala (simplus spus, daca erai taran, nu conta daca esti roman sau maghiar, erai tratat ca un taran...). [etc]."

Răspunsul primit:
„Placuta cu acest text a fost amplasata pe soclul statuii lui Baba Novac in urma hotararii unei comisii de istorici clujeni. Personal, consider ca despre acest text numai istoricii isi pot exprima opinia pertinenta si stiintifica. In cartea lui Nicolae Iorga despre Mihai Viteazu scrie ca Baba Novac a fost executat in urma hotararii unor notabilitati ale orasului de atunci, care erau de etnie maghiara. Asta nu inseamna insa ca maghiarii sunt acuzati in bloc de uciderea capitanului lui Mihai Viteazu.
Consider ca intr-o Europa unita provocarile etnice trebuie sa lase locul tolerantei si intelegerii.”

Nu ştiu ce să zic, pe mine ma şocat contradicţia între ultima propoziţie care vorbea despre toleranţa actuală, şi chestia că totuşi Iorga scria că nobilimea de atunci era de etnie maghiară. Mai mult, textul sună aşa: „ucis de către unguri”. Cum adică „Asta nu inseamna insa ca maghiarii sunt acuzati in bloc de uciderea capitanului lui Mihai Viteazu”?

Multiculturalitate

2007-03-23T16:05:00.000-07:00

Am vorbit despre acest subiect in posturile anterioare fara sa petrec prea mult timp explicandu-l, asa ca incerc aici sa explic exact ce inteleg eu prin multiculturalitate. In primul rand intelegerea, acceptarea si recunoasterea diferentelor dintre indivizi din culturi diferite care interactioneaza unii cu altii si in ultima instanta traiesc in acelasi spatiu. In ceea ce priveste Clujul e vorba in primul rand despre cultura romana si cea maghiara si, la o alta dimensiune, de cea roma, germana sau evreiasca. Inseamna diversitate, iar o diversitate bine traita are efecte benefice prin faptul ca ne expune. Ne expune altor culturi, altor mentalitati, ne ofera reculul necesar fata de cultura si identitatea noastra. In al doilea rand inseamna maturitatea de a nu actiona in detrimentul celuilalt conform reflexelor identitare, sau mai precis spus, a acelor reflexe identitare care ar atenta la libertatile celuilalt de o alta cultura si identitate decat a noastra. Cam asa vad eu multiculturalismul, cu aceste doua dimensiuni, nu incerc sa-i dau o definitie ci de-abia sa mi-l explic, comentariile fiind mai mult decat binevenite.

Ce spun cititorii nostri

2007-03-12T02:38:00.000-07:00

Inauguram o noua categorie tematica pe blogul nostru (anticipata de ceva vreme...) in care vom include comentarii si/sau mesaje pe care le vom considera foarte interesante si relevante, primite din partea cititorilor nostri. Aceasta "selectie" va fi postata de catre oricare dintre noi, periodic, cu o frecventa care depinde si de numarul de asemenea reactii pe care le vom primi. Cum declaram si in Mission Statement, ne asteptam sa colaboram fructuos cu foarte multi dintre voi: aceasta este una dintre formele de colaborare pe care dorim sa le promovam.

Primele doua reactii in categoria "cititori" apartin Aurorei, din Miercurea-Ciuc, si respectiv unui cititor anonim, din Bucuresti:

Aurora, Miercurea-Ciuc, 04-03-2007

"Daca vrei o relatare din teritoriu relativ la folosirea limbii maghiare in zona Harghita-Covasna iti spun, fiindca in vara m-am plimbat prin tzara."

Eu traiesc in Miercurea-Ciuc si reprezint o specie destul de rara: o reprezentanta a minoritatii maghiare care a primit 11 ani din cei 15 de educatie exclusiv in limba romana (restul de 4 ani in engleza, nu in maghiara :). Traind aici, am observat cum se manifesta intoleranta de ambele parti, insa am constatat si partile pozitive ale acestei convietuiri, fiind expusa ambelor culturi si limbi.

Intr-adevar, in majoritatea cazurilor, intr-un magazin ti se vorbeste prima data in limba maghiara. Dar gandindu-ne la statistica expusa de mine (adica 86% din locuitorii Harghitei sunt etnici maghiari), multi o fac pur si simplu din motive practice, pentru ca cei mai multi locuitori vorbesc limba maghiara. Insa eu sincer cred, observand locuitorii de aici zi de zi, ca numarul celor care nu stiu limba romana este in scadere (chiar daca nu toti o vorbesc corect :). Mie personal intotdeauna mi s-a parut un lucru rusinos, unguroaica fiind, sa traiesti in Romania si sa nu stii limba romana. Daca tot veni vorba de exemple concrete...in clasa a IX-a, prietena mea cea mai buna era o unguroaica de la un liceu cu predare exclusiv in limba maghiara. Nu stia o boaba romaneste. Imi era rusine mie pentru ea cand mergeam la cofetaria noastra preferata si nu stia sa ceara un suc (pe bune). Putin mai tarziu, tot ei, i-a picat cu tronc un baiat roman...bineinteles ca aveau nevoie de interpret (adica eu) el nestiind limba maghiara (cred ca au rezistat o saptamana impreuna :) (bine, ea a luat 10 la bacalaureat la proba orala de limba romana, dar asta deja e alta mancare de peste)

Am cam divagat, dar ideea principala era ca eu am observat pe propria piele ca aici in Miercurea-Ciuc sunt mai multi tineri care vorbesc limba romana acum decat erau acum 10 ani.

Inca o idee si ma opresc: conform zicalei unguresti "esti atatea persoane, cate limbi vorbesti", mie mi s-a parut intotdeauna un avantaj deosebit ca provin din aceasta regiune si ca vorbesc ambele limbi. Si experienta mea a fost ca si in strainatate se apreciaza foarte mult acest lucru...nu stiu de ce la noi nu.

[Link comentariu]

Anonymous, Bucuresti, 10-03-2007

SCUZE – acesta este un post foarte lung, dar sincer!

Da. Intr-adevar. E nevoie de ceva curaj si de ceva minte limpede sa abordezi subiectul asta intr-o astfel de maniera. Mai ales intr-o tara atat de "europeana" cum e Romania. E un subiect care m-a intrigat de cand eram copil pentru ca mereu mi-a placut istoria si nu aveam cum sa trec pe langa lungul sir de „tensiuni” (bine accentuata stupizenia si nocivitatea acestui cuvant) care au avut loc in aproape o mie de ani. De aici, de la Bucuresti, principalele lucruri pe care le stiam despre „bozgori” erau ca ne-au omorat in draci, ca ne-au facut sclavi, ca au o limba infecta, ca sunt niste parshivi care i-au omorat pe Gh. Doja si pe Horea, Closcha, etc. The too-known BULLSHIT! Pana si tata imi zicea (cred ca de aici a pornit de fapt): „bai, astia sunt aici cu noi, dar nu stii niciodata ce vor sa faca. Eu nu zic sa ii dam afara, dar trebuie sa fim cu ochii pe ei”. Repet – de la Bucuresti, totul pare atat de stupid de simplu: oamenii rai si negrii sunt aia care zic „igen” si vor sa ne fure tara. Daca e razboi, pe aia ii matrashim primii. Cam asta invatam noi (mai mult sau mai putin) din mediul social si, destul de mult, si din scoala. Si nu cred ca exagerez. In perioada 14-18 ani mi s-a dezvoltat asa o chestie cu „e cool sa fii nazist” (nu ma intrebati de unde – mii de surse) si mi-am zis eu: bai bozgorii, tiganii si evreii nu fac nimic bun pt. Tara asta! Tarishoara noastra dulce pe care n-eau furat-o toti mii de ani! ETC. Ce s-a intamplat?

1. Am crescut si mi-am facut o prietena stabila – asta conteaza pt. un pushtan cu sange infierbantat care nu are ce face si deseneaza cu spray-ul zvastici pe ziduri.

2. CEL MAI IMPORTANT – Tot tata – mi-a zis: „hai bah si noi prin Ardeal ca e mishto!” Iar in Ardeal am fost in aproape toate zonele cu populatie maghiara si am avut o mare surpriza. Nimeni nu se prefacea ca nu stie romana. Vanzatorii ma serveau la magazin in limba mea, desi era evident ca ei nu erau romani. Un tataie de pe strada voia sa ne dea indicatii incat aproape venea cu noi (era maghiar si va jur ca in Bucuresti nimeni nu iti da indicatii despre nimic!). SURPRIZA! Oamenii astia chiar sunt la fel ca noi – ba mai mult! Sunt mai de treaba, mai curati si mai deschisi! WOWWW! Mare dilema pt. mine! Nu prea mai intelegeam de unde pana unde. Normal ca ratiune aveam si inainte si nu asimilasem bullshit-ul extremist cu care fusesem intoxicat, dar a trebuit sa vad pe viu ca sa ma conving. Se pare ca asta ar trebui sa faca mai multi oameni, din zonele astea „romaneshti” – gen Bucuresti – sa mearga dracului la fata locului si sa vada ca oamenii aia se inteleg super intre ei si nu ai nicio problema! Mai ales cei tineri!

3. In Miercurea-Ciuc – primul an al inundatiilor (cand plecasem de la Bucuresti era un camion jumate plin din cele cinci lasat de vreo saptamana acolo – ajutoare pt. sinistrati) . Plimbandu-ma prin Miercurea-Ciuc cu tata am vazut doua camioane pt. ajutoare pe la ora 3 dupa-amiaza – goale. Pe la 7 seara am revenit in zona si erau pline ochi. Asta a fost momentul-cheie pt. mine. M-am simtit efectiv rushinat de jegurile pe care le inghitisem din tot felul de surse rau-voitoare. M-am simtit rusinat de prostia pe care o provoaca ura si am realizat ca oamenii sunt oameni. Nu „etnici”. Desigur – exista diferente culturale care trebuie incurajate pentru ca asta formeaza identitatea unei natiuni, dar oamenii chiar pot trai impreuna in cele mai pasnice si prietenoase relatii daca se respecta si mai ales daca vor si sunt deschisi.

Am avut o colega in anul I care mi-a povestit ca vorbea in maghiara la telefon pe strada si ca a impins-o un animal si i-a zis „pleaca fa, nenorocito, in tara ta!” Numai ideea m-a scarbit. Acum vreo saptamana am vazut o mamica cu copilashul (o fetitza de vreo 5 ani) in tramvai care vorbeau in ungureshte. La auzul graiului, un meltean de langa ele a inceput sa se tot uite urat si cand au coborat a inceput sa injure – ca altceva mai inteligent nu putea sa faca.

Noi, romanii, avem atat de multe probleme in sanul comunitatii noastre, dar ne facem mereu timp sa mai suflam un pic in focul nationalist sa mai incalzim ceva spirite. Aud mereu – si acum – tot felul de aberatii de la prieteni si cunoscuti – de genul – „de ce sa faca frate scoala in limba lor? Nu sunt in Romania? Sa se duca la ei!” sau „de ce vor frate autonomie? Sa ne ia tara! Pai ma duc cu arma in mana maine acolo daca aud asa ceva!” Si in secunda urmatoare arunca o hartie pe jos sau injura un cersetor. Genul asta de oameni (de care mi-e rusine) isi permit sa faca judecati de valoare despre oameni si culturi pe care nu le cunosc. Asa eram si eu. Ce e cel mai dramatic e ca fac parte dintr-o patura peste medie (ca nivel de educatie). Nici nu pot sa ma gandesc care este nivelul de ignoranta mai jos. Probabil se traduce in genul de gesturi mentionate mai sus.

Ce e mai stupid e ca „romanul verde” nu e anti-maghiar din patriotism, pentru ca i se rupe de tara „de kkt” in care traieste si din care abia asteapta sa plece, ci pentru ca sufra de sindromul „samoarasicapravecinului”. Daca vecinul nu e roman, trebuie sa si torturam capra inainte sa moara. Imi pare rau – poate v-am plictisit si aberez- sunt atat de multe de spus despre acest subiect incat nu as avea spatiu suficient niciodata. Prejudecatile, ignoranta si prostia, dragii mei, sunt la niste cote atat de alarmante in tara asta in care incercam sa convietuim, incat nu pot decat sa va admir pentru demersul de fata si, in al doilea rand, pentru prietenia care va leaga. Cred ca exemple din prietenia unor tineri maghiari si romani sau chiar cupluri de tineri ar spune multe si ar fi o dovada pentru multi tampiti care nici macar nu inteleg despre ce e vorba pe blog. Eu va sustin si va voi citi pentru ca mi se pare – repet – o dovada de curaj rational si o provocare. Nu locuiesc in Cluj, deci nu stiu care sunt problemele – tot ce am scris sunt cateva ganduri disparate si poate superficiale, dar am observat ce inseamna intoleranta si prostia pe pielea mea si pot sa va spun ca prefer opusul. Ura nu naste copii.

P.S.: - legat de comment-urile „batranilor” bloggeri pe care i-ati „ofensat” – sincer ma asteptam la mai mult de la ei – se vede treaba ca nici mintile aparent deschise nu prea mai functioneaza cum trebuie.

Regret daca v-am plictisit cu un post atat de lung si va urez succes! Ervenyesules! (nu stiam cuvantul, dar am dat un simplu search pe Google pt. ca e gestul primar pe care il pot face si pe care ar trebui sa il faca si altii)

[Link comentariu]

Inscripţii bilingve pe instituţii publice: câteva (non)exemple

2007-03-09T01:06:00.000-08:00

Am vrut să ştiu dacă se găsesc sau nu în Cluj inscripţii bilingve pe faţada instituţiilor de învăţământ superior. Am găsit nişte exemple foarte sugestive, iată-le:

Mă mir foarte tare că pe faţada unei universităţi (vezi foto, luat de pe http://www.ubbcluj.ro/), care se mândreşte peste tot cu multiculturalitatea sa (vezi cele trei linii de studii), denumirea instituţiei este pusă numai în limba română. Pentru mine asta vorbeşte de la sine, şi cred că spune foarte clar cum este înţeleasă multiculturalitatea de către un institut finanţat de statul român.

Pe faţada Institutului de Teologie Protestant totul este scris numai în maghiară. Rău, foarte rău. Nu pot să fiu de acord cu aşa ceva, în Cluj trăiesc şi români, iar pe de altă parte creează impresia că maghiarii cer drepturi egale, dar între timp nu le respectă pe cele ale românilor. Există totuşi o diferenţă între UBB şi Institutul de Teologie Evanghelică şi Reformată: ultima instituţie este o instituţie privată, unde se predă numai în maghiară, fiind finanţată de Biserica Reformată. Dar chiar şi aşa, nu cred că putem să fim de acord cu o inscripţie exclusivistă.

Asta da, e perfect. De ce nu se poate urmări exemplul de mai sus? Mai mult, Sapientia este singura universitate din Cluj care are aşa ceva. Este un exemplu foarte bun, ar trebui urmat. Apropo, Sapientia este o universitate privată, unde limba de predare este maghiara.

2007-03-05T15:47:00.000-08:00

De ce? Raspunsuri la niste intrebari reprezentative.

In comentariile la cele doua posturi anterioare, al meu si al lui Dan, s-au pus niste intrebari foarte exacte despre doleantele maghiarilor. Cred ca aceste intrebari, desi unele dintre ele mi se par frumos zis “de neinteles”, totusi au nevoie de raspunsuri, pentru ca reflecta punctul de vedere al majoritatii romanilor. Ele reflecta o dezinformare generala despre problema interetnica. Si merita a fi clarificate.
Sa le luam pe rand deci. Incep cu intrebarile lui Andrei Crivat:

Tihi, de ce v-ar bucura pe voi asa mult daca ar fi placute in maghiara la intrarea in oras ? la ce va ajuta ? la ce iti folosesc ?
Te intreb asta pentru ca am multi prieteni maghiari, cu care am dezbatut aceasta problema: eu nu ma simt deloc amenintat de placutele alea, nici ei nu se simt in vreu fel amenintati ca nu exista. In principiu, nici mie nu-mi pasa daca sunt placute, nici lor daca nu sunt. Suntem la fel de buni prieteni, ne merg business-urile si cu si fara placute. Deci: de ce e asa important ?

Existenta unor placute nu cred ca are vreo legatura cu prietenia intre persoane de etnii diferite. Una este chestie personala, alta chestie publica. Foarte des zic romanii: „Sa stii ca eu am prieteni si rude, maghiari, si nu avem nici o problema, dar... si dupa aia vine ca nu vrea sa auda de nimic ce tine in capul sau de „politica” si „nationalism”. Suntem prieteni, dar sa nu va exprimati nationalitatea prea mult, va rog. Cam asa se gandeste. Suntem prieteni, dar fara doleante, fara tablite, fara folosire a limbii, fara istorie, fara politica. Va rugam, fara „tensiuni”. Pai, asa nu prea merge domnilor. Sunt lucruri, care nu prea sunt corecte, si egale. Noi vrem sa vorbim despre acestea, chiar daca pe voi va obosesc.
De ce placute? Pentru ca ele sunt reflectarea existentei noastre in aceasta comunitate. Fara placute suntem toti niste anonimi. Aceste placute ar reflecta pe de alta parte bilingvismul orasului. Cea ce iara ne-ar bucura, pentru ca ar respecta mostenirea comuna a orasului. Deci implicit si mostenirea maghiara.

Care sunt inscriptiile jignitoare ale monstrului nationalist Funar ?

Funar a pus vreo 10 inscriptii in care se vorbeste numai de tensiunile romano-maghiare din trecut. Oare la ce bun sa citesti la fiecare colt, ca aici au fost omorati atitia romani, atunci si atunci nemesii unguri au facut asta si asta, iar pe alt „monument” iarasi acelasi lucru? Ajuta acest lucru la apropierea dintre etnii? Sa citeasca romanul si maghiarul ca aici au fost omorati atatea mii de romani, ca dincolo a fost omorat acest mare roman, de unguri? La ce e buna asta? Mai ales ca sunt aproape toate niste exagerari.
Adevarul este ca au fost mici razboaie civile intre romani si maghiari in diferite perioade. Fapt este ca s-a ucis de ambele parti. Asa este razboiul. Ar putea fi puse 10 tablite care vorbesc despre partea cealalta. Dar la ce bun? De ce sa mai plangem trecutul? Sincer mie nu-mi pasa deloc nici de taranii moti din Apuseni, ucisi de revolutia maghiara, si nici de maghiarii ucisi de armatele lui Avram Iancu. I DON’T CARE! Vreau viitorul si nu trecutul. Dar acele tablite generatoare de tensiuni (la care vom reveni curand) nu ajuta deloc.

Daca Funar a fost un MONSTRU NATIONALIST, Tokes Laszlo ce e ?

Cred ca nu se pot totusi compara. E si Tőkés nationalist, dar el nu vorbeste niciodata de ura curata. In timp ce Funar vorbeste de armate, de tancuri, de alungare, de iredentisti, de inchidere a scolilor maghiare, de desfiiintarea UDMR, de fortarea afara a maghiarilor, ca ei sa nu mai vorbeasca si sa nu mai invete in limba lor, Tőkés vorbeste cel mult de autonomie teritoriala pe criterii etnice. Lucru care exista in multe locuri in Europa. Vom reveni si la acest subiect. Totusi, nu poti compara ura sovina agresiva si cerinta unor drepturi chiar si aparent „maxime”, dar raspandite. Sunt niste diferente mari. Cerintele lui Tőkés nu sunt indreptate impotriva majoritatii in nici un fel. In timp ce discursurile lui Funar sunt de multe ori la un pas de epurare etnica.

Ce legatura poate fi intre cum scrie media clujeana despre maghiari si primarie/primar ?

Legatura este aici: mass-media clujeana are un main-stream care nu poate fi rupt. Sunte doua reguli: 1. despre maghiari scriem numai cand este absolut necesar 2. daca scriem, scriem numai in tonul “ia vedeti voi iara ce vor astia, iara au pretentii exagerate”. Nu exista articole obiective, articole facute cu o investigatie serioasa, articole in care ar fi expus pe larg si punctul de vedere minoritar. Sunt numai articole superficiale care au intodeauna aceeasi concluzie, obligatorie: respingerea vehementa a tot ce vor astia, si argumentarea cu argumente usoare de inteles romanilor. O propaganda fina anti-minoritara, anti-multiculturala. Crezi tu ca nu e chiar asa? Pune odata laolalta acele putine articole care apar despre “problema maghiara”, si vezi cate "impartialitate" gasesti. Tema etnica vinde. Si daca dam lectii de patriotism maghiarilor chiar de pe prima pagina, se vinde si mai bine.
Legatura cu primaria? Pai primaria vorbeste cam la fel. Primaria si media locala se influenteaza reciproc. Desi domnul Boc e un om mai finut. Vorbeste numai cand este intrebat despre acest lucru, si atunci isi ascunde ignnoranta cu un talent de jurist deosebit, in spatele legilor, si a corectitudinii fata de majoritate. Un populist curat.

De ce maghiarii ar fi fost jigniti de existenta tricolorului pe diverse obiecte ?(ai spus ca mai jignitii erau romanii, de-aici inteleg ca si maghiarii erau jigniti, dar mai putin)

Au fost multi care s-au simtit jigniti, pentru ca prin "tricolorizarea" excesiva se accentua faptul ca acest oras este un oras pur romanesc, unde noi nu avem ca cauta. De ce crezi ca au fost pusi cei trei stalpi uriasi tricolori lunga statuia lui Mátyás? Crezi ca se mai poate fotografia statuia cu catedrala fara a avea doua linii mari tricolore in fotografie? Cine crezi ca fotografia mai mult statuia? Turistii maghiari, bineinteles. Erau pus dinadins chiar acolo. Sa nu uite un minut unde sunt. Nici cand se uita pe fotografii acasa, la Budapesta sau in Sfantu Gheorghe.

Pentru mine personal (si eu eram absolut minoritar cu aceasta opinie) era mai mult o chestie nostima, dar si trista. E greu sa respecti o natie care isi pune culorile nationale pe lada de gunoi.

Pe de alta parte, eu nu vad maghiarii din cluj ca fiind conlocuitori, cum spui tu. sunt locuitori, pur si simplu. Poate tiganii in Braila sa fie conlocuitori, dar maghiarii in cluj sunt pur si simplu locuitori.

Maghiarii sunt conlocuitori. Ar vrea multi sa fim noi cat mai simpli, si nevazuti prin diferente, cat mai asimilati, simpli locutori. Dar totusi nu este asa. Noi nu ne simtim simpli locuitori. Noi totusi apartinem de o alta natie, avem alta mostenire, si pentru noi Clujul inseamna alte nume de strazi, alte statui, alte locuri, alte institutii culturale, alte cafenele, alte personaje, alte nuvele si alte fotografii. Chiar si alte bloguri, daca vrei. Asta nu inseamna, in nici un fel, ca nu trebuie sa ne apropiem cat mai mult unii de ceilalti. Dar asta inseamna si ca trebuie sa intelegem ce inseamna Clujul pentru ambele parti.
Suntem diferiti. Dar nu atat de mult, incat a nu ne putea cunoaste unul pe celalalt. Multiculturalismul, nu uniformizarea, este raspunsul.
Cu tiganii totusi ce ai?

N-am să înţeleg, de aceea vă rog să-mi explicaţi şi să-mi demonstraţi dragi amici, care e legătura dintre multiculturalism şi nişte nume de instituţii, urări (Bine aţi venit!), străzi, localităţi care de mama musaiului trebuie să fie scrise şi în maghiară. Pe colegii blogeri maghiari îi întreb: acest lucru vă face mai culţi? vă orientează în spaţiu mai bine? ne apropie mai mult şi ne face să ne cunoaştem mai bine (respectiv pe mine etnic român cu tine etnic maghiar, dar amândoi cetăţeni români)? banii folosiţi pentru aşa ceva ne fac mândri că am luat câteva procente din banii care ar fi mers la străzi, trotuare, spaţii verzi etc.? vă dau mai multe şanse să vă realizaţi o carieră? Dacă da, sincer, de mâine mă apuc să pun ban la ban şi să mă duc cu ei la Boc să facă toate acestea. Dar, VĂ ROG, demonstraţi-mi că e aşa!

Multiculturalismul nu poate exista numai prin lozinci populiste. Ori este afirmat clar si concret si aratat fizic, ori este numai o idee, ca toate celelalte. Multiculturalismul recunoscut implica automat tablite bilingve, urari de bun venit, folosirea limbii materne in instiitutii, un “igen” la casatorie, un prospect turistic, o pagina de web bilingva, si multe altele. Ori o faci serios, ori ramane numai o lozinca populista, cum este si azi inca in Cluj, din pacate.
Ai dreptate, nu ne ajuta in cariera, nici mai multe sanse probabil nu o sa avem datorita acestui lucru. Dar nici nu asta e idea. Ne ajuta totusi la alte lucruri: sa ne simtim acasa. Sa simtim ca acest oras ne apartine si noua. Sa simtim, ca nu suntem numai o natie tolerata ci una dorita, cu drepturi egale. Sa simtim, ca ne este recunoscuta mostenirea lasata, si inca creata, a acestui oras.
Sa vorbim toti romaneste, si sa fie totul in romaneste, numai aparent este egalitate. Este egalitate numai pentru romani. Pentru noi romana nu este limba materna.

Futurologu' de serviciu zicea asa:

Vă întreb, poate, obraznic: când ne întâlnim, noi, cele două etnii, încercând să discutăm de cele două culturi predominante ale Clujului, să venim la noi şi cu traducerea numelui, pentru a vă face să vă simţiţi multiculturali?

Nu, András, nu trebuie sa-ti traduci numele. In multiculturalism incap si nume romanesti :)

Voi fi răbdător şi voi aştepta răspunsul vostru. Sper să putem discuta civilizat. N-am intrat în amănuntele postului vostru. Dar poate voi reveni, fiindcă mie greu să cred că în Cluj-Napoca, după cum susţineţi, românii au devenit majoritari doar la sfârşitul anilor ’50.

Chiar ti se pare de necrezut? Uite aici ai lincul: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cluj-Napoca Datele sunt datele recensamantelor OFICIALE ale Staului Roman si Maghiar. Nimeni nu a schimbat nimic. Le poti verifica la arhiva INS, daca vrei. Si daca chiar vrei sa stii cam aceeasi este situatia si in multe alte orase ale Transilvaniei: Oradea, Satu-Mare, Arad, Zalau, Baia-Mare, Targu-Mures...Cam in toate acestea au devenit majoritari romanii numai in secolul XX, la cele mai multe acest lucru s-a intamplat intre anii '50-'80. Dar voi reveni si la aceste lucruri intr-un alt post, cu date oficiale ale INS.

Fara trucuri. Ca m-am saturat si eu de istorii si date falsificate. De ambele parti. De tablitele exagerate ale lui Funar, si de plangerea exagerata a Trianonului. Toate sunt mai mult false, si creeaza numai tensiuni, fara nici un scop. Eu cred ca daca chiar trebuie vorbit despre trecut, sa vorbim obiectiv, cu date, fara patima, fara epopei, fara nationalisme. Numai daca scapam de fantomele trecutului create de nationalismele noastre, putem se cladim un viitor chiar comun.

Intreb inca o data: oare subiectul placutzelor nu e unul care sa ne separe? Oare acestea ne pot uni? Opinia mea ramane, deocamdata, ca nu pot aduce unitate, ci dezbinare. Dupa parerea mea ar trebui sa gasim elementele care ne unesc nu cele care ne dezbina.

Ne dezbina numai pana cand se rezolva. Nu poti sa pretinzi de la noi, sa nu mai cerem nimic de dragul prieteniei. Nu mi se pare corect. Iarasi o cauza evocata pentru care ar trebui sa renuntam complet la tot ce vrem si sa acceptam uniformizarea, asimilarea. Prezentul si trecutul ne dezbina. Dar numai pana cand ne intelegem si ajungem la compromisuri. Acest lucru il dorim si noi prin Phoenix Transilvania. Problema cea mare e ca voi, majoritarii, habar nu aveti de foarte multe lucruri, date, fapte, idei. Si nu ca nu ati fi interesati, ci pentru ca in primul rand ati fost invatati alte lucruri la scoala, ati invatat istorii impregnate de demonstrarea aproape de frustratie a dominantei istorice romanesti. Sa stiti ca la fel am invatat si noi, numai ca de partea cealalta. Pe de alta parte, tot ce apare pe aceste chestii de partea maghiara apare aproape exclusiv in maghiara. Cea ce voi nu intelegeti. Din pacate. Dar vom face tot ce putem, sa scoatem la iveala pe intelesul tuturor ce insemna multiculturalismul adevarat in Europa, si ce vor exact maghiarii din Romania. Macar de aici sa se afle adevarul, daca in mass media romaneasca nu se poate intra nicicum.

Multumesc pt. intrebari. Sper ca raspunsurile au fost satisfacatoare.

Raspuns la "De ce nu recunoaşteţi evidentul domnule primar?" (Dan)

2007-03-02T03:17:00.000-08:00

Cat de mult, putin, reprezentativ sau nereprezentativ este procentul de 20% ?

Unul dintre reprosurile pe care Tihi le-a adus lui Emil Boc in postul sau este pozitia pe care acesta a adoptat-o vis-à-vis de oportunitatea amplasarii de placute bilingve in Cluj cu ocazia vizitei presedintelui Ungariei, Solyom Laszlo, la Cluj in luna Februarie a acestui an (EVZ, 14 Februarie 2007). Acestea nu pot fi amplasate in Cluj pentru ca procentajul populatiei maghiare a orasului este sub 20%, procent dincolo de care ar fi obligat prin lege sa o faca. Legea in chestiune este Legea Administratiei Publice Locale (215 / 2001) in care mult discutatul procent de 20% este prezent in mai multe locuri. Iata obligatiile administratiei publice locale in orasele in care minoritatile nationale au o pondere de peste 20%.

Cap. I, Sectiunea 1, art. 17 - folosirea, in raporturile cu acestia (membrii populatiei minoritare in chestiune), si a limbii materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei, ale prezentei legi si ale conventiilor internationale la care Romania este parte
Cap II, Sectiunea 3, art. 40, paragraful 7 - aducerea la cunostinta publica a ordinii de zi a sedintei consiliului local in limba(ile) minoritara(e)
Cap II, Sectiunea 3, art. 51 - aducerea la cunostinta publica a hotararilor cu caracter normativ si a celor cu caracter individual in limba(ile) minoritara(e)
Cap. IV, Sectiunea 2, art. 90, paragraful 2 - in raporturile lor cu autoritatile administratiei publice locale si cu aparatul propriu de specialitate acestia (membrii populatiei minoritare in chestiune) se pot adresa, oral sau in scris, si in limba lor materna si vor primi raspunsul atat in limba romana, cat si in limba materna.
Cap. IV, Sectiunea 2, art. 90, paragraful 3 - in posturile care au atributii privind relatii cu publicul vor fi incadrate si persoane care cunosc limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective
Cap. IV, Sectiunea 2, art. 90, paragraful 3 - inscriptionarea denumirii localitatilor si a institutiilor publice de sub autoritatea lor, precum si afisarea anunturilor de interes public si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective

Cu asta am delimitat foarte clar obligatiile legii in momentul in care cei 20% sunt atinsi. Ca sa fiu pedant pana la capat este foarte interesant ca legea foloseste expresia "unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor", deci daca pondere este de exact 20% aceste prevederi legale nu se aplica.

Uniunea Europeana este des invocata in discursul domnului Emil Boc (si al presedintelui Traian Basescu dealtfel) cand este vorba despre drepturile minoritatilor in Romania. La vremea respectiva, in 2001, Comisia de la Venetia (The European Commission for Democracy through Law) a apreciat ca precizarile privitoare la minoritati in Legea Administratiei Publice Locale sunt extrem de bine venite, fiind un pas important in aplicarea Conventiei Cadru (vezi mai jos) si clarificand flou-ul legal existent in materie (Opinion on the Draft Law on the Statute of National Minorities Living in Romania, 25 Octombrie 2005, pagina 8, nota de subsol 6). Un alt document al Comisiei de la Venetia, Opinion on the Draft Revision of the Consitution of Romania din 18 Martie 2003, da o nuanta extrem de interesanta asupra propunerii de constitutionalizare a procentului de 20% al cetatenilor apartinand unei minoritati nationale :

"As regards the constitutionalisation of the 20% of the inhabitants belonging to national minorities, it is necessary to determine the appropriateness of that formality according to the sociological data on national minorities in Romania, because, on the one hand, it may be an element of guarantee or of exclusion and, on the other, it may introduce excessive legal rigidity."

Aceste exemple pun extrem de bine in lumina problematica stabilirii prin lege a unui procent fix de populatie de nationalitate minoritara ca si criteriu de aplicare a unor prevederi legale care au in mod direct efect asupra ei (ex : folosirea limbii materne in relatia cu administratia publica locala, inscriptionarea denumirii localitatilor si a institutiilor publice etc.). Un astfel de procent stabilit prin lege poate fi in anumite situatii un element care sa garanteze drepturi, iar in altele un element de excluziune a minoritatii. Ideal ar fi sa se poata cuantifica exact termenul de "populatie substantiala" sau "populatie reprezentativa" (vezi mai jos) care sa nu fie legat doar de un procentaj, cifra care nu spune nimic. Situatia din Cluj, unde populatia maghiara este in proportie de 18,96% se incadreaza in cea de-a doua categorie, as indrazni sa zic la limita, in care procentul stabilit prin lege exclude in loc sa includa. As mai da ca exemplu si Conventia Cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale a Consiliului Europei din 1995 care la articolul 11 referitor la inscriptiile publice in limbi ale minoritatilor, spune urmatoarele :

"In areas traditionally inhabited by substantial numbers of persons belonging to a national minority, the Parties shall endeavour, in the framework of their legal system, including, where appropriate, agreements with other States, and taking into account their specific conditions, to display traditional local names, street names and other topographical indications intended for the public also in the minority language when there is a sufficient demand for such indications."

Am dat exemplele de mai sus pentru a arata cat de problematic si in acelasi timp dificil este sa tragi linia la un anumit procentaj al populatiei minoritare ales conform unor criterii X. Includerea celor 20% in Legea Administratiei Publice Locale din 2001 a clarificat situatia administratiei locale in zonele in care populatia minoritara maghiara depaseste 20%, in principal Harghita, Covasna si Mures, deci a fost un lucru absolut necesar si pozitiv. Astazi, la 6 ani dupa adoptarea acestei legi, subiectul placutelor bilingve s-a deplasat inspre Cluj, unde incepem sa vedem limitele legii, momentul in care ea mai degraba exclude decat include, pretul excluderii find exact 1,04 procente de maghiari lipsa din totalul populatiei, un procent intr-atat de mic incat nu justifica considerarea populatiei maghiare intr-un fel diferit decat daca numarul ei ar intruni conditiile cerute de lege. (Dealtfel ar fi interesant de stiut conform carui criteriu a fost stabilit acest 20%). Deci avem nevoie de altfel de criterii decat de (in)faimosii 20%, criterii care sa justifice daca suntem sau nu suntem in prezenta unei populatii reprezentative ca administratia locala sa aplice legea celor 20%. Tihi a expus argumente culturale si istorice care mie imi par suficiente.

Atitudinea domnului Emil Boc.

Dar nu mie trebuie sa imi para suficiente ci administratiei publice locale, iar ca administratia publica locala sa le accepte, ea trebuie interpelata cu argumente si coerenta si trebuie sa fie deschisa spre dialog. Gresesc cand spun ca nu mie trebuie sa imi para suficiente, cred ca unei mari parti a populatiei romane din Cluj trebuie sa i se para suficiente (daca cumva inca nu e cazul) pentru ca asa se formeaza curentele de opinie care pot influenta actiunea politicienilor. De partea cealalta, raspunsul domnului Boc lasa impresia clara ca nu incape loc de discutie. Poate pur si simplu din cauza ca domnia sa nu accepta lobby-ul din partea unui oficial strain (in acest caz maghiar) considerandu-l o imixtiune in treburile interne ale tarii/orasului, caz in care se pare ca ar fi loc de intelegere daca lobby-ul ar veni din interiorul Clujului, sau probabil pur si simplu se ascunde in spatele legii refuzand sa infrunte chestiunea din diferite motive, caz in care discursul sau despre multiculturalitate este doar unul populist. Dintr-un interviu acordat revistei Formula AS in numarul 637 :

"Avem acest avantaj imens al multiculturalitatii, pe care pana acum nu l-am fructificat. Dimpotriva, multiculturalitatea a fost folosita ca premisa a dezbinarii. Este revoltator ca imensa bogatie culturala a Clujului nu a fost folosita in avantajul clujenilor, vreme de mai bine de un deceniu. Cu mainile curate, la vedere pe masa de dialog interetnic a primariei, imi propun sa unesc, si nu sa dezbin."

Shall we see.

De ce placutele?

Discutia, ca si blogul nostru, este de-abia la inceput si cum trebuia sa-nceapa de undeva, a inceput de la placute, elemente cu simbolistica puternica care dau vizibilitate si (o forma de) recunoastere in termen foarte scurt a populatiei maghiare din partea administratiei publice locale. Voi incheia spunand ca pentru mine chestiunea placutelor bilingve tine de evidenta, de respect, de recunoastere si de bun simt, dar ca multiculturalitatea Clujului este un subiect care depaseste "simpla" chestiune a placutelor. De aceea voi reveni asupra subiectului multiculturalitatii Clujului, la fel cred ca si ceilalti.

2007-02-27T14:47:00.000-08:00

De ce nu recunoaşteţi evidentul domnule primar?

Wikipedia zice aşa: “Multiculturalism is an ideology advocating that society should consist of, or at least allow and include, distinct cultural groups, with equal status. Multiculturalism is a term often used to describe the cultural and ethnic diversity of a nation and recognises that this rich diversity is a positive force in furthering society’s nationhood or cultural identity.”

Aş fi dorit să încep cu o definiţie în limba română, dar din păcate în DEX nu se poate găsi acest cuvânt: multiculturalism. O surpriză, chiar…
Multiculturalitate înseamnă prezenţa a mai multor culturi într-un loc. Oare Clujul nu este un oraş multicultural?
Abia a reuşit să scape acest oraş de naţionalismul comunist în 1989, după scurt timp a avut neşansa de a fi condus timp de 12 ani de un om a cărui singură reuşită este faptul de a da uitării cel mai evident lucru clujenilor: că oraşul lor e un oraş multicultural.

Şi aşa a fost de când există.
Chiar de pe vremea romanilor se ştie că pe lângă puţini latini oraşele din Dacia adăposteau oameni veniţi din tot imperiul, fiecare aducându-şi limba şi cultura lui.
Şi pe vremea evului medium, ca parte a regatului Ungariei, consiliul oraşului era condus pe rând de maghiari şi germani, populaţia fiind împărţită între cele trei etnii ale Transilvaniei. Românii prezenţi în oraş de la inceputuri devin majoritari numai la sfârşitul anilor 1950. Populaţia maghiară a scăzut treptat după această perioadă datorită emigrării accentuate către Ungaria şi vest, cea mai accentuata fiind din anii 80 până la sfârşitul anilor 90. După ultimul recensământ maghiarii alcătuiesc 18,96 % din populaţie.

Perioada "Funar" a fost marcată de un sentiment crescând anti-maghiar: s-au desfăşurat o serie de proiecte artistice publice menite să ascundă vederii moştenirea culturală maghiară, sau chiar jignirea acesteia prin unele inscripţii publice. Prin aşa o atmosferă în 12 ani am uitat că suntem un oraş multicultural.
S-a reuşit înrădăcinarea unei mentalităţi de ignorare intenţionată aproape completă a elementului maghiar în Cluj. Nu se traduce nimic oficial în maghiară, nu s-au pus niciodată inscripţii bilingve nicăieri, nici măcar la o universitate care se declară multiculturală. În mass-media clujeană se vorbeşte de maghiari, numai când sunt tensiuni politice, şi atuncea cu un limbaj de sancţionare a minorităţii. Şi foarte mare a fost fericirea unora că după 1 an de de neaplicare a noii legi a administraţiei publice locale, noul recensământ din 2002 a scos maghiarii sub pragul magic de 20%. În sfârşit, s-a avut şi un temei legal pentru ignorarea a unei cincimi din polulaţie.

Când a câştigat alegerile (cu ajutorul însemnat al maghiarimii) domnul Boc a promis că va schimba lucrurile, şi se va reveni la normal în această chestiune. Dar oare s-a întâmplat aşa? În afară de scoaterea tricolorului de pe tot felul de obiecte publice (fapt care cred că jignea mai mult pe români, decât pe maghiari), nu s-au schimbat prea multe. Inscripţiile naţionaliste jignitoare ale lui Funar incă sunt acolo unde au fost puse, pe fel de fel de statui şi clădiri; iar limba maghiară şi toată maghiarimea este ignorată cu desăvârşire de oficialitatea şi de mass-media locală. Domnul Boc ca de obicei, se scuză cu legea. Nu au maghiarii 20%. Dar domnule Boc ce lege interzice să folosiţi limba minorităţii chiar şi dacă nu există acei 20% (lipsesc 1,04%)?
Oare în Sibiu sau în Mediaş de ce s-a putut? Sibiul are a moştenire germană, care este recunoscută, chiar dacă aceştia azi formează doar 3% din populaţie.

Oare în Cluj de ce nu se poate? De ce se neagă evidenţa? Dumneavoastră nu vedeţi domnule primar doua catedrale, două teatre, două opere, emisiune la radio în două limbi, şcoli şi facultăţi în două limbi, chiar şi două teatre de păpuşi? Oare când vă plimbaţi pe stradă nu auziţi cel puţin două limbi vorbite?
De ce se neagă multi- sau cel puţin bi-etnicitatea acestui oraş, capitală a unei regiuni bilingve? De ce se acceptă moştenirea de 12 ani a unui monstru naţionalist? Din cauza celor 1,04 %? Chiar e atat de importanta lipsa a încă 3.000 de maghiari? Comunitatea maghiara din Cluj ca cifră absolută este a doua ca mărime din România, peste 60.000 de oameni. Folosirea oficială a limbii materne este mult mai importantă aici, decât intr-un oarecare sătuc de câteva sute de persoane unde poate maghiarii alcătuiesc cel puţin 20%. Cluj este centrul cultural, educaţional şi administrativ al maghiarimii din Transilvania. Dacă nu aici, unde?

De ce vă legaţi morţis de o lege? De ce vă e frică domnule Boc? O să vină tancurile ungureşti? Sau se va muta aici toată secuimea pentru o tăbliţă? Preluăm iară oraşul? De ce ignoraţi cu ştiinţă o cincime a populaţiei Clujului? Ce credeţi că pierdeţi dacă redaţi normalitatea unei comunitâţi care a clădit şi a construit mare parte din moştenirea architecturală şi culturală a oraşului? Credeţi că românii pierd ceva?

De ce nu vedeţi că în Uniune Europeană multuculturalismul este o valoare? Cu ce mesaj credeţi că a că a câştigat Sibiul titlul de capitală culturală europeană? Vă zic eu: "City of Culture. City of Cultures (A Celebration of Cultures Living Together, of Unity in Diversity)”. Clujul nu este un oraş al culturilor conlocuitoare?
Da domnule Boc, nu sunteţ un european! Vă ascundeţi sub o lege ignoranţa.
Foarte uşor v-ar fi să puneţi incripţii bilingve la capătul oraşului. De ce scrie in chineză, franceză, sau rusă, dar nu în maghiară: Bine aţi venit! Nu vi se pare ingnoranţă cu bună ştiinţă? Oare ce limbă pe lîngă româna vorbeşte majoritatea conducătorilor de auto care sosesc în oraş? Eu nu am văzut prea mulţi ruşi pe aici, nici chinezi. Foarte uşor ar fii să puneţi toate tăbliţele oficiale în oraş şi în maghiară, şi cu puţin efort şi investirea unor fonduri (din bugetul mare cu care vă lăudaţi) s-ar putea angaja persoane minoritare în administraţia primăriei. Astfel s-ar putea ajunge la folosirea oficială a limbii maghiare. Măcar pagina web a primăriei s-o faceţi bilingvă pentru început.

Vi s-a prezentat anul trecut un raport al CRDE care zice:

„Toate petele negre ale municipalităţii clujene în domeniu se regăsesc aici: de la lipsa unei viziuni multiculturale, a specialiştilor în problemele comunităţilor de minorităţi în interiorul instituţiilor (în special pentru problemele specifice romilor), la comunicarea deficitară dintre administraţie şi minoritari, lipsa unor mecanisme de cooptare a minorităţilor cu pondere numerică redusă sau capacitatea scăzută de a utiliza ONG-urile ca mediatori ai dialogului cu minorităţile. Toate acestea sunt considerate de autorii studiului ca fiind agravate de autoizolarea şi neîncrederea comunităţilor minoritare după mai mulţi ani de naţionalism dur asumat de fosta conducere a municipalităţii.”

Ce aţi schimbat?

De ce se foloseşte multiculturalismul Clujului numai ca o lozincă populistă la fel de fel de întâlniri şi simpozioane internaţionale, dar nu se face nimic pentru recunoaşterea oficială a acestuia?

Am văzut strategia primăriei pe anii următori unde se susţin nişte lucrurui frumoase ca „Necesitatea promovării de politici publice multiculturale; Fragmentarea populaţiei clujene după criterii etnice reflectată la nivelul atât a instituţiilor culturale, a mediului educaţional, cât şi a mediului asociativ clujean.” Dar la realizarea acestor obiective lipseşte tocmai cel mai important lucru: (re)bilingvizarea administraţiei, şi reluarea oficială a unei imagini multietnice a oraşului. Numai vorbe pe lîngă. Soluţi pe jumătate, formalităţi şi conferinţe pt. a nu putea fi atacat pe această temă. O scăpare ieftină, domnule primar, este strategia multiculturală a primăriei.

De ce domnule Boc? De ce lipseşte bunăvoinţa faţă de 60.000 de locuitori ai oraşului dumneavoastră iubit? De ce nu vreţi recunoaşterea efectivă, legală şi vizibilă a evidenţei?

Vă ajut domnule primar:

Kolozsvár Polgármesteri Hivatala
minden a városunkról
Szerda, 2007 február 28.
Üdvözlünk a hivatal honlapján!

2007-02-20T22:00:00.000-08:00

Mission Statement

„Phoenix Transilvania” este primul blog interetnic româno-maghiar din Romania.

Ne propunem să fim purtători de cuvânt ai unei noi generaţii de ardeleni, tineri români şi maghiari, care doresc să depaşească spiritul rigid în care au fost formaţi si educaţi : istorii, culturi, mentalităţi distincte, în cadrul aceluiaşi spaţiu, Transilvania.

Vrem să vorbim deschis despre subiecte sensibile si tabuuri legate de chestiunea etnică, despre identitate culturală şi multiculturalism, despre cum putem folosi si imbogăţi impreună moştenirea transilvană. Sperăm intr-o abordare inedită a tematicii relaţiilor interetnice ardeleneşti, bazată pe date, statistici, dovezi concrete, pe discuţii informate şi lipsite de prejudecată.

Intenţionăm să discutăm cu precădere despre prezentul şi viitorul nostru, categoric prioritare, fără a ignora însă trecutul, a cărui înţelegere, din ambele perspective, cea maghiară si cea română, dorim să o analizăm, dezbatem, explicăm. Suntem interesaţi în evidenţierea stereotipurilor negative care abundă în asemenea discuţii, în identificarea cauzelor acestora şi în demonstrarea irelevanţei lor. În particular, considerăm important faptul că de sute de ani ne clădim viaţa împreună pe aceste meleaguri, şi esenţial faptul ca avem alte mii de ani de convieţuire înaintea noastră. Vrem să demolăm zidurile care ne separă, vrem să construim poduri care ne leagă.

Avem convingerea că suntem prima generaţie, care, în condiţiile unificării europene, are şansa reală de a scapa de naţionalismul contraproductiv, otrăvitor, prezent în sânul ambelor etnii, moştenit nealterat din moşi strămoşi. In mare măsură, aceasta depinde doar de alegerea noastra, a fiecăruia. Credem în însănatoşirea, recunoaşterea şi promovarea multiculturalismului latent; dorim întărirea unei identităţi transilvane comune.

Deşi corect ar fi să scriem atât în română cât şi în maghiară, din considerente practice am decis să postăm doar in limba română, aceasta fiind înţeleasă şi vorbită de marea majoritate a publicului din Romania. O limbă de circulaţie internaţională, engleza, va fi utilizată în cazul în care vom considera că subiectul abordat ar fi de interes unei audienţe mai largi decât românii şi maghiarii din România.

Pe acest blog vom cultiva dialogul, dezbaterea si schimbul de idei, civilizate, in două sensuri. Pe de o parte între noi, cei care publicăm, pe de alta parte între noi si cei care ar decide să intervină prin comentarii sau prin reacţii mai elaborate, acestea din urmă putând fi postate pe blog in numele lor. Aspirăm sa fim protagonişti ai unui dialog deschis, decent şi inteligent, între români si maghiari - dialog prea puţin practicat in acest moment, la nivel de opinii publice, în România - şi intenţionăm impunerea aceloraşi standarde de comunicare şi respect reciproc cititorilor noştri. În consecinţă, incurajăm şi invităm cu mare plăcere reacţiile, criticile, punctele de vedere ale tuturor, însă nu vom accepta/tolera contribuţii deplasate în idei şi/sau limbaj.

Blogul « Phoenix Transilvania » este accesibil la adresa de web http://phoenixtrans.blogspot.com/.

În speranţa unei colaborări fructuoase cu un număr cât mai mare de cititori,

Semnează actul de (re)naştere al Phoenix-ului Transilvan,

Dan Anghel, Silye Lóránd, Czika Tihamér si Sebastian Buhai

20 februarie 2007

Update:

Semnează mission statement-ul şi devin noi membri ai Phoenix Transilvania,

Márton Róbert si Palkó Aurora Dalma,

15 iulie 2007

Update 2:

Semnează 'mission statement'-ul şi devine nou membru al Phoenix Transilvania,

Mezei Krisztina Nelli,

12 noiembrie 2007