luni, 30 iulie 2007

Minoritatea necunoscuta

In unul din mesajele anterioare, Dan ne intreaba care sunt reflexele care caracterizeaza relatia dintre populatia romana si populatia maghiara.

Raspunsul partial la aceasta intrebare il putem gasi intr-un studiu realizat de Departamentul pentru Relatii Interetnice al Guvernului Romaniei, studiu intitulat “Climat interenic in Romania in pragul integrarii europene” (data publicarii: 4 decembrie 2006).

Conform acestui studiu (care a inclus 1170 de persoane din toate regiunile Romaniei) , “maghiarii nu sunt consideraţi de opinia publică românească ca o minoritate cu status scăzut. Reprezentările sociale ale maghiarilor de către români tind către apreciere pozitivă în sfera socio-economică (harnici, civilizaţi), dar în ceea ce priveşte anumite trăsături mai largi de caracter comunitar ei sunt reprezentaţi ca fiind egoişti, ostili şi mândri/aroganţi, manifestându-se relativ unitar”.

In acelasi timp (si acesta este elementul care pe mine m-a deranjat cel mai tare), in studiu se noteaza ca “tendinţa la nivelul populaţiei este clară de a asimila maghiarii cu UDMR”.

Ceea ce multi romani nu realizeaza, din lipsa de interes sau lipsa de informatii, este faptul ca nu toti maghiarii sunt membri UDMR. Nu toti maghiarii sunt de acord cu activitatea acestui partid, nu toti maghiarii aproba actiunile unui om care refuza (in mod semi-despotic) sa renunte la conducerea UDMR. La fel, nu toti maghiarii simt nevoia sa apartina unui partid (fie el UDMR sau Uniunea Civica Maghiara) pentru a simti ca apartin acestei minoritati.

Din pacate, populatia romana este mult mai putin familiarizata cu o alta parte a minoritatii maghiare, o minoritate intr-o minoritate putem sa-i spunem. Aceasta este partea minoritatii maghiare care nu doreste autonomia celor trei judete, nici cetatenia dubla. Aceasta „minoritate minoritara” considera Romania ca patrie-mama („anyaország”), vorbeste si scrie corect in limba romana si considera vorbirea unei limbi in plus un avantaj.

Acestia reprezinta fata nevazuta a minoritatii maghiare din Romania si o mica minune pentru cei care nu au avut norocul sa se intalneasca macar o data cu un reprezentant al acestei mini-minoritati: din experienta pot sa zic ca cei mai multi romani (aici vorbesc de cei din Bucuresti, nu de cei din Harghita) se mira daca le zici ca esti ungur si nu vrei autonomie, ca esti multumit fiind cetatean roman si ca iti place limba romana.

De ce nu sunt vazuti acesti oameni? Pentru ca ei sunt cei care isi vad de treaba, care nu se ocupa cu lucruri demult apuse (Imperiul Austro-Ungar) si nici cu fantezii (autonomie, etc). Ei sunt cei care traiesc in prezent (nu in trecut sau in viitor), ei sunt cei care traiesc aici (Romania) si nu au absolut nicio problema cu acest fapt, nici cu limba, nici cu teritoriul , nici cu cetatenia. Ei sunt cei care isi traiesc toata viata alaturi de romani, fara nici cea mai mica problema. Ei sunt cei care sunt la fel de fericiti sa-ti zica “Buna ziua” sau “Jó napot!”

Si tocmai pentru ca isi vad de treaba, nu ies la suprafata, nu sunt observati, desi exemplul pe care il dau ar fi de urmat si de restul populatiei minoritare.

Am vrut sa scriu aceste lucruri si ca un fel de introducere a persoanei mele: sunt cetatean roman, parte a minoritatii maghiare. Vorbesc atat limba romana, cat si limba maghiara si imi plac amandoua. Consider ca este necesar sa vorbesti limba oficiala a tarii in care traiesti (mai ales daca traiesti acolo toata viata). De asemenea, consider ca tara mea este Romania, nu Ungaria.

In concluzie, parerea mea este ca daca aceasta minoritate "ascunsa" ar fi la fel de bine evidentiata cum sunt maghiarii gen Markó si Tőkés, toata lumea ar avea de castigat, mai ales la nivelul relatiilor dintre populatia majoritara si cea minoritara.