miercuri, 25 iulie 2007

Despre UDMR si reprezentarea politica a maghiarilor

M-am gandit de mai multa vreme sa scriu despre UDMR si longeviva sa prezenta pe scena politica in prima linie, adica de partea puterii, facand parte din toate guvernele de mai bine de 10 ani incoace alaturi de diverse formatiuni politice rivale sau cel putin de orientari diferite (CDR, PSD, PNL, PD etc.). Vorba de pe strada cea mai comuna pentru a califica acest ciudat comportament in peisajul politic romanesc este "curva politica" - rog a-mi fi scuzat limbajul.

O explicatie intalnita des este urmatarea. Prezenta UDMR-ului la guvernare un timp atat de indelungat este rezultatul faptului ca puterea in sanul uniunii a fost detinuta de moderati, care au cautat tot timpul rezolvarea revendicarilor si problemelor specifice populatiei maghiare pe cale legala alaturi de puterea politica "majoritara", adica aleasa majoritar de catre electoratul roman. La capitolul beneficii putem nota : imbunatariea imaginii Romaniei pe plan international, o anumita doza de stabilitate politica (chiar daca doar la nivel de imagine), detensionarea relatiilor interetnice intre populatia romana si cea maghiara sau includerea componentei minoritare in Legea Administratiei Publice din 2001. La capitolul esecuri pe primul loc sa gaseste legea statutului minoritatilor nationale care nici pana astazi nu a fost votata si - dupa Cristian Banu de exemplu, pentru mine asertiunea cred ca e discutabila - politica de izolare a minoritatii maghiare in special in judetele Harghita si Covasna. As mai aduga pe lista un lucru pe care nu stiu in ce masura sa il consider pozitiv sau negativ, faptul ca daca la inceputurile politice romanesti, in ochii majoritatii romane UDMR era vazut ca un partid politic ciudat, "capul rautatilor" in a revendica drepturi minoritatii maghiare, acum a ajuns la performanta de a fi doar un partid politic ca si celelalte avand in randurile lui cota parte de rigoare din coruptii Romaniei.

Fac o mica paranteza pentru a ma opri pret de cateva randuri asupra postului lui Cristian Banu la care am facut referire mai devreme. El afirma ca UDMR pierde teren si din cauza normalizarii relatiilor dintre romani si maghiari, tendinta aflata in opozitie cu radicalizarea discursului liderilor uniunii. Eu cred ca lucurile nu sunt atat de evidente. Intr-adevar, normalizarea de care vorbeste Cristian Banu este reala, cel putin se poate vedea cu ochiul liber daca comparam starea natiunii de la Targu Mures 90 cu cea de acum, ca sa dau un exemplu voit disproportionat. Dar UDMR pierde teren nu in fata partidelor "romanesti" ci in fata altor organizatii maghiare, cum ar fi Uniunea Civica Maghiara, de unde si miscarea foarte recenta de a-l include pe Tőkés László pe listele UDMR in alegerile pentru Parlamentul European pe o pozitie eligibila. Cred ca ipoteza lui Cristian Banu este gresita pentru ca normalizarea relatiilor dintre romani si maghiari nu este deloc incompatibila sau antinomica cu "radicalizarea" discursului UDMR, radicalizare care se refera la autonomia culturala, regionalizare si la autoguvernare, principii care sunt coerente cu drepturile minoritatilor. Am folosit ghilimele ca sa pastram masura lucrurilor : discursul politic stampilat drept "radicalizare" la UDMR este complet diferit de pozitia Consiliului National Maghiar din Transilvania - al carui membru fondator este Tőkés László - care sustine ca maghiarii din Romania sunt victimele unui genocid cultural. Suntem totusi in fata unor categorii diferite de radicalizare, unul profund nociv (CNMT) si celalalt mai degraba coerent cu drepturile minoritatilor (UDMR). Ca si efect de imagine, "pacea cu Tőkés László" pare a fi o miscare foarte proasta pentru UDMR pentru ca il legitimeaza pe acesta, dar damage-ul nu pare a fi in randurile populatiei maghiare ci mai degraba in randurile populatiei majoritare. Paranteza inchisa.

In incheiere sa va spun cum vad eu participarea UDMR-ului la guvernare pret de atitia ani. Unul dintre drepturile pe care o minoritate nationala le poate revendica este garantarea reprezetarii politice si mai mult decat atat, garantarea dreptului de a avea un cuvant de spus si chiar de a controla deciziile politice care o influenteaza in mod direct in domenii cum ar fi educatia, administratia publica sau accesul la resurse naturale. Prezenta, as indrazni sa spun garantata, a UDMR-ului la guvernare timp de atatia ani este nivelul zero al acestui drept de decizie politica. Deocamdata acest drept nu e garantat de Constitutia Romaniei ci a fost doar partial atins prin strategia UDMR-ului, iar situatia delicata prin care trece uniunea in acest moment ar trebui sa fie o alerta extrem de serioasa asupra viitorului reprezentarii politice a minoritatii maghiare. Revin la Cristian Banu si opinia lui ca una dintre solutiile de viitor ar fi ca un partid "romanesc" sa incadreze in programul sau chestiunea minoritatii maghiare. Am spus de mai multe ori ca ii impartasesc ideea, dar acum am reusit sa o concretizez si sa o nuantez. In sinea mea nu cred ca vreun partid politic "central" (gen PD, PSD sau PNL) va face acest pas pentru simplul motiv ca 1) nu i-ar aduce destule voturi, maxim 6,5 procente si 2) la nivelul intregii tari chestiunea minoritatii maghiare pe plan politic ramane minora si risca sa devina din ce in ce mai minora daca ne uitam la tendintele demografice. In schimb cred ca un partid "regional", transilvan ca sa fiu mai explicit, ar putea fi candidatul ideal pentru preluarea temei minoritatii maghiare si repunerea ei intr-un context nou, cel al regionalizarii, dar existenta unui astfel de partid ar presupune si reconfigurarea completa a scenei politice romanesti sincronizata probabil cu o reorganizare pe plan administrativ.