luni, 7 mai 2007

In continuare despre limba

Saptamana trecuta am vorbit despre predarea limbii romane in scolile cu predare in limba maghiara (link). Am incercat sa pun in lumina problematica predarii limbii romane in acest context si despre eventualele solutii care ar putea fi luate in calcul. Astazi voi vorbi in continuare despre predarea limbii, dar de data aceasta despre limba maghiara.

Gasesc ca invatamantul romanesc are o lipsa esentiala, posibilitatea de a invata limba maghiara ca si limba straina in scolile cu predare in limba romana. Bineinteles nu vorbesc despre introducerea sistematica a acestui obiect de studiu in toate scolile, ar fi si absurd, ma gandesc doar la scolile unde ar exista o cerere suficienta care sa justifice crearea unui curs de limba maghiara, si vorbesc in principal de Transilvania. Spun asta bazandu-ma pe intuitia ca ar exista scoli romanesti unde ar exista o astfel de cerere. Cine ar fi elevii interesati? Ma gandesc in principal la copiii veniti din familii mixte unde acasa se vorbeste limba romana si care in mod inevitabil au un acces mult mai limitat la cultura maghiara, care vrand nevrand este parte din identitatea lor. Ma gandesc mai apoi la copii ce provin din familii, mixte sau nu, care chiar daca folosesc in familie limba maghiara, sau chiar ambele limbi, urmeaza o scoala cu predare in limba romana. Nu in ultimul rand ma gandesc la acei romani care doresc sa se deschida catre maghiari (si cultura lor) dar regreta ca nu cunosc limba si ar dori sa o invete. Recunoasteti din exemplele date zone din Transilvania cum ar fi Clujul sau orasele din zona Partium-ului. Bineinteles e vorba despre cerere si oferta, nu de a impune vreo regula cuiva. Deci parerea mea este ca cererea exista. Si vorbesc nu doar strict de limba maghiara ci de limba si civilizatie maghiara in general.

De ce ar fi bine si foarte practic si necesar sa existe aceasta posibilitate? Pentru ca, asa cum scriam in Mission Statement-ul Phoenix Transylvania, astazi crestem si suntem educati in doua lumi diferite in functie de nationalitatea pe care o avem, desi ne cumparam paine, bem o bere, mergem la un film in aceleasi locuri. Dar nu ne cunoastem unii pe altii. Scoala, sistemul educational, mi se pare calea cea mai simpla, directa si eficienta de a crea o deschidere inca de mici copii a fiecarei comunitati spre cealalta. In articolul precedent vorbeam de fapt despre mijlocirea si facilitarea deschiderii comunitatii maghiare catre cea romana prin ameliorarea predarii limbii romane. Astazi ma plasez de partea cealalata si imi imaginez cum se poate realiza o deschidere similara din partea comunitatii romane. Bineinteles, daca doar masura in sine ar fi adoptata maine de Ministerul Educatiei, aceasta ar starni mai degraba confuzie si refuz decat o acceptare logica, deci trebuie acompaniata de un mesaj clar si constructiv de felul celui pe care l-am imaginat in frazele anterioare.

Voi fi intrebat de catre romani, si intrebarea aceasta am auzit-o des, "De ce sa invat limba maghiara?". E de circulatie internationala? Nu. Deschide niste perspective profesionale mai atractive? Nu, desi aici putem discuta, dar cel putin nu pe termen scurt si nu in Romania, doar daca nu-ti alegi un job pe o nisa foarte concreta in legatura cu comunitatea maghiara (cum ar fi potentialii profesorii de limba romana de care vorbeam in post-ul precent). Atunci de ce? Cei care pun aceasta intrebare o pun avand sentimentul ca li s-ar impune ceva, ca ar fi obligati sa o faca. Eu nu propun obligativitatea, mi se pare stupid, la fel cum nu propun obligativitatea limbii romane in liceele cu predare in limba maghiara. Desi, daca ar fi sa o luam sistematic, cand unui maghiar i se cere sa se exprime (si) in limba romana intr-un context sau altul, mai ales intr-unul informal, mi se pare logic sa raspunda simetric, "De ce nu inveti limba maghiara?". Da, minoritate, limba oficiala, canalul de comunicare comun etc. - raspunsuri mai mult sau mai putin coerente pe care imi permit cu voia dvs. sa nu le discut aici - dar in fine este vorba despre un context care lor le este impus si incepe din primii ani de scoala, de unde si resentimentele care se creaza. Logic ar fi ca lucrurile sa vina de la sine, neimpuse, nici de o parte nici de alta. Dar ca sa gasim un canal de comunicare comun, o limba in care sa ne intelegem impreuna, ar trebui sa avem posibilitatea de a tatona terenul, a le incerca pe ambele, sa vedem. Fara sa spun ca un curs de limba si civilizatie maghiara facut cum trebuie i-ar ajuta pe romani sa inteleaga cum gandeste vecinul maghiar, cum se raporteaza el la chestiuni identitare, la chestiuni politice sau la lucruri simple din viata de zi cu zi. Asertiunea simetrica despre maghiari si vecinul roman este perfect valabila. Si as mai avea un raspuns la aceasta intrebare. "De ce se apuca un elev francez sa studieze limba rusa sau limba poloneza?", alte limbi fara circulatie internationala. Cel mai des este pentru ca are un contact care i-a dat gustul pentru a se indrepta spre limba si cultura respectiva, o ruda indepartata sau nu, un unchi imigrant al mamei, un corespondent, un prieten venit in an de schimb.

In Transilvania contactul fizic dintre cele doua comunitati e cotidian si permanent. Dar lipsesc cu desavarsire mecanismele unei reale deschideri culturale reciproce.