luni, 12 martie 2007

Ce spun cititorii nostri

Inauguram o noua categorie tematica pe blogul nostru (anticipata de ceva vreme...) in care vom include comentarii si/sau mesaje pe care le vom considera foarte interesante si relevante, primite din partea cititorilor nostri. Aceasta "selectie" va fi postata de catre oricare dintre noi, periodic, cu o frecventa care depinde si de numarul de asemenea reactii pe care le vom primi. Cum declaram si in Mission Statement, ne asteptam sa colaboram fructuos cu foarte multi dintre voi: aceasta este una dintre formele de colaborare pe care dorim sa le promovam.

Primele doua reactii in categoria "cititori" apartin Aurorei, din Miercurea-Ciuc, si respectiv unui cititor anonim, din Bucuresti:

Aurora, Miercurea-Ciuc, 04-03-2007

"Daca vrei o relatare din teritoriu relativ la folosirea limbii maghiare in zona Harghita-Covasna iti spun, fiindca in vara m-am plimbat prin tzara."

Eu traiesc in Miercurea-Ciuc si reprezint o specie destul de rara: o reprezentanta a minoritatii maghiare care a primit 11 ani din cei 15 de educatie exclusiv in limba romana (restul de 4 ani in engleza, nu in maghiara :). Traind aici, am observat cum se manifesta intoleranta de ambele parti, insa am constatat si partile pozitive ale acestei convietuiri, fiind expusa ambelor culturi si limbi.


Intr-adevar, in majoritatea cazurilor, intr-un magazin ti se vorbeste prima data in limba maghiara. Dar gandindu-ne la statistica expusa de mine (adica 86% din locuitorii Harghitei sunt etnici maghiari), multi o fac pur si simplu din motive practice, pentru ca cei mai multi locuitori vorbesc limba maghiara. Insa eu sincer cred, observand locuitorii de aici zi de zi, ca numarul celor care nu stiu limba romana este in scadere (chiar daca nu toti o vorbesc corect :). Mie personal intotdeauna mi s-a parut un lucru rusinos, unguroaica fiind, sa traiesti in Romania si sa nu stii limba romana. Daca tot veni vorba de exemple concrete...in clasa a IX-a, prietena mea cea mai buna era o unguroaica de la un liceu cu predare exclusiv in limba maghiara. Nu stia o boaba romaneste. Imi era rusine mie pentru ea cand mergeam la cofetaria noastra preferata si nu stia sa ceara un suc (pe bune). Putin mai tarziu, tot ei, i-a picat cu tronc un baiat roman...bineinteles ca aveau nevoie de interpret (adica eu) el nestiind limba maghiara (cred ca au rezistat o saptamana impreuna :) (bine, ea a luat 10 la bacalaureat la proba orala de limba romana, dar asta deja e alta mancare de peste)


Am cam divagat, dar ideea principala era ca eu am observat pe propria piele ca aici in Miercurea-Ciuc sunt mai multi tineri care vorbesc limba romana acum decat erau acum 10 ani.


Inca o idee si ma opresc: conform zicalei unguresti "esti atatea persoane, cate limbi vorbesti", mie mi s-a parut intotdeauna un avantaj deosebit ca provin din aceasta regiune si ca vorbesc ambele limbi. Si experienta mea a fost ca si in strainatate se apreciaza foarte mult acest lucru...nu stiu de ce la noi nu.
[Link comentariu]


Anonymous, Bucuresti, 10-03-2007
SCUZE – acesta este un post foarte lung, dar sincer!


Da. Intr-adevar. E nevoie de ceva curaj si de ceva minte limpede sa abordezi subiectul asta intr-o astfel de maniera. Mai ales intr-o tara atat de "europeana" cum e Romania. E un subiect care m-a intrigat de cand eram copil pentru ca mereu mi-a placut istoria si nu aveam cum sa trec pe langa lungul sir de „tensiuni” (bine accentuata stupizenia si nocivitatea acestui cuvant) care au avut loc in aproape o mie de ani. De aici, de la Bucuresti, principalele lucruri pe care le stiam despre „bozgori” erau ca ne-au omorat in draci, ca ne-au facut sclavi, ca au o limba infecta, ca sunt niste parshivi care i-au omorat pe Gh. Doja si pe Horea, Closcha, etc. The too-known BULLSHIT! Pana si tata imi zicea (cred ca de aici a pornit de fapt): „bai, astia sunt aici cu noi, dar nu stii niciodata ce vor sa faca. Eu nu zic sa ii dam afara, dar trebuie sa fim cu ochii pe ei”. Repet – de la Bucuresti, totul pare atat de stupid de simplu: oamenii rai si negrii sunt aia care zic „igen” si vor sa ne fure tara. Daca e razboi, pe aia ii matrashim primii. Cam asta invatam noi (mai mult sau mai putin) din mediul social si, destul de mult, si din scoala. Si nu cred ca exagerez. In perioada 14-18 ani mi s-a dezvoltat asa o chestie cu „e cool sa fii nazist” (nu ma intrebati de unde – mii de surse) si mi-am zis eu: bai bozgorii, tiganii si evreii nu fac nimic bun pt. Tara asta! Tarishoara noastra dulce pe care n-eau furat-o toti mii de ani! ETC. Ce s-a intamplat?


1. Am crescut si mi-am facut o prietena stabila – asta conteaza pt. un pushtan cu sange infierbantat care nu are ce face si deseneaza cu spray-ul zvastici pe ziduri.

2. CEL MAI IMPORTANT – Tot tata – mi-a zis: „hai bah si noi prin Ardeal ca e mishto!” Iar in Ardeal am fost in aproape toate zonele cu populatie maghiara si am avut o mare surpriza. Nimeni nu se prefacea ca nu stie romana. Vanzatorii ma serveau la magazin in limba mea, desi era evident ca ei nu erau romani. Un tataie de pe strada voia sa ne dea indicatii incat aproape venea cu noi (era maghiar si va jur ca in Bucuresti nimeni nu iti da indicatii despre nimic!). SURPRIZA! Oamenii astia chiar sunt la fel ca noi – ba mai mult! Sunt mai de treaba, mai curati si mai deschisi! WOWWW! Mare dilema pt. mine! Nu prea mai intelegeam de unde pana unde. Normal ca ratiune aveam si inainte si nu asimilasem bullshit-ul extremist cu care fusesem intoxicat, dar a trebuit sa vad pe viu ca sa ma conving. Se pare ca asta ar trebui sa faca mai multi oameni, din zonele astea „romaneshti” – gen Bucuresti – sa mearga dracului la fata locului si sa vada ca oamenii aia se inteleg super intre ei si nu ai nicio problema! Mai ales cei tineri!

3. In Miercurea-Ciuc – primul an al inundatiilor (cand plecasem de la Bucuresti era un camion jumate plin din cele cinci lasat de vreo saptamana acolo – ajutoare pt. sinistrati) . Plimbandu-ma prin Miercurea-Ciuc cu tata am vazut doua camioane pt. ajutoare pe la ora 3 dupa-amiaza – goale. Pe la 7 seara am revenit in zona si erau pline ochi. Asta a fost momentul-cheie pt. mine. M-am simtit efectiv rushinat de jegurile pe care le inghitisem din tot felul de surse rau-voitoare. M-am simtit rusinat de prostia pe care o provoaca ura si am realizat ca oamenii sunt oameni. Nu „etnici”. Desigur – exista diferente culturale care trebuie incurajate pentru ca asta formeaza identitatea unei natiuni, dar oamenii chiar pot trai impreuna in cele mai pasnice si prietenoase relatii daca se respecta si mai ales daca vor si sunt deschisi.


Am avut o colega in anul I care mi-a povestit ca vorbea in maghiara la telefon pe strada si ca a impins-o un animal si i-a zis „pleaca fa, nenorocito, in tara ta!” Numai ideea m-a scarbit. Acum vreo saptamana am vazut o mamica cu copilashul (o fetitza de vreo 5 ani) in tramvai care vorbeau in ungureshte. La auzul graiului, un meltean de langa ele a inceput sa se tot uite urat si cand au coborat a inceput sa injure – ca altceva mai inteligent nu putea sa faca.


Noi, romanii, avem atat de multe probleme in sanul comunitatii noastre, dar ne facem mereu timp sa mai suflam un pic in focul nationalist sa mai incalzim ceva spirite. Aud mereu – si acum – tot felul de aberatii de la prieteni si cunoscuti – de genul – „de ce sa faca frate scoala in limba lor? Nu sunt in Romania? Sa se duca la ei!” sau „de ce vor frate autonomie? Sa ne ia tara! Pai ma duc cu arma in mana maine acolo daca aud asa ceva!” Si in secunda urmatoare arunca o hartie pe jos sau injura un cersetor. Genul asta de oameni (de care mi-e rusine) isi permit sa faca judecati de valoare despre oameni si culturi pe care nu le cunosc. Asa eram si eu. Ce e cel mai dramatic e ca fac parte dintr-o patura peste medie (ca nivel de educatie). Nici nu pot sa ma gandesc care este nivelul de ignoranta mai jos. Probabil se traduce in genul de gesturi mentionate mai sus.


Ce e mai stupid e ca „romanul verde” nu e anti-maghiar din patriotism, pentru ca i se rupe de tara „de kkt” in care traieste si din care abia asteapta sa plece, ci pentru ca sufra de sindromul „samoarasicapravecinului”. Daca vecinul nu e roman, trebuie sa si torturam capra inainte sa moara. Imi pare rau – poate v-am plictisit si aberez- sunt atat de multe de spus despre acest subiect incat nu as avea spatiu suficient niciodata. Prejudecatile, ignoranta si prostia, dragii mei, sunt la niste cote atat de alarmante in tara asta in care incercam sa convietuim, incat nu pot decat sa va admir pentru demersul de fata si, in al doilea rand, pentru prietenia care va leaga. Cred ca exemple din prietenia unor tineri maghiari si romani sau chiar cupluri de tineri ar spune multe si ar fi o dovada pentru multi tampiti care nici macar nu inteleg despre ce e vorba pe blog. Eu va sustin si va voi citi pentru ca mi se pare – repet – o dovada de curaj rational si o provocare. Nu locuiesc in Cluj, deci nu stiu care sunt problemele – tot ce am scris sunt cateva ganduri disparate si poate superficiale, dar am observat ce inseamna intoleranta si prostia pe pielea mea si pot sa va spun ca prefer opusul. Ura nu naste copii.


P.S.: - legat de comment-urile „batranilor” bloggeri pe care i-ati „ofensat” – sincer ma asteptam la mai mult de la ei – se vede treaba ca nici mintile aparent deschise nu prea mai functioneaza cum trebuie.


Regret daca v-am plictisit cu un post atat de lung si va urez succes! Ervenyesules! (nu stiam cuvantul, dar am dat un simplu search pe Google pt. ca e gestul primar pe care il pot face si pe care ar trebui sa il faca si altii)