vineri, 23 martie 2007

Multiculturalitate

Am vorbit despre acest subiect in posturile anterioare fara sa petrec prea mult timp explicandu-l, asa ca incerc aici sa explic exact ce inteleg eu prin multiculturalitate. In primul rand intelegerea, acceptarea si recunoasterea diferentelor dintre indivizi din culturi diferite care interactioneaza unii cu altii si in ultima instanta traiesc in acelasi spatiu. In ceea ce priveste Clujul e vorba in primul rand despre cultura romana si cea maghiara si, la o alta dimensiune, de cea roma, germana sau evreiasca. Inseamna diversitate, iar o diversitate bine traita are efecte benefice prin faptul ca ne expune. Ne expune altor culturi, altor mentalitati, ne ofera reculul necesar fata de cultura si identitatea noastra. In al doilea rand inseamna maturitatea de a nu actiona in detrimentul celuilalt conform reflexelor identitare, sau mai precis spus, a acelor reflexe identitare care ar atenta la libertatile celuilalt de o alta cultura si identitate decat a noastra. Cam asa vad eu multiculturalismul, cu aceste doua dimensiuni, nu incerc sa-i dau o definitie ci de-abia sa mi-l explic, comentariile fiind mai mult decat binevenite.

luni, 12 martie 2007

Ce spun cititorii nostri

Inauguram o noua categorie tematica pe blogul nostru (anticipata de ceva vreme...) in care vom include comentarii si/sau mesaje pe care le vom considera foarte interesante si relevante, primite din partea cititorilor nostri. Aceasta "selectie" va fi postata de catre oricare dintre noi, periodic, cu o frecventa care depinde si de numarul de asemenea reactii pe care le vom primi. Cum declaram si in Mission Statement, ne asteptam sa colaboram fructuos cu foarte multi dintre voi: aceasta este una dintre formele de colaborare pe care dorim sa le promovam.

Primele doua reactii in categoria "cititori" apartin Aurorei, din Miercurea-Ciuc, si respectiv unui cititor anonim, din Bucuresti:

Aurora, Miercurea-Ciuc, 04-03-2007

"Daca vrei o relatare din teritoriu relativ la folosirea limbii maghiare in zona Harghita-Covasna iti spun, fiindca in vara m-am plimbat prin tzara."

Eu traiesc in Miercurea-Ciuc si reprezint o specie destul de rara: o reprezentanta a minoritatii maghiare care a primit 11 ani din cei 15 de educatie exclusiv in limba romana (restul de 4 ani in engleza, nu in maghiara :). Traind aici, am observat cum se manifesta intoleranta de ambele parti, insa am constatat si partile pozitive ale acestei convietuiri, fiind expusa ambelor culturi si limbi.


Intr-adevar, in majoritatea cazurilor, intr-un magazin ti se vorbeste prima data in limba maghiara. Dar gandindu-ne la statistica expusa de mine (adica 86% din locuitorii Harghitei sunt etnici maghiari), multi o fac pur si simplu din motive practice, pentru ca cei mai multi locuitori vorbesc limba maghiara. Insa eu sincer cred, observand locuitorii de aici zi de zi, ca numarul celor care nu stiu limba romana este in scadere (chiar daca nu toti o vorbesc corect :). Mie personal intotdeauna mi s-a parut un lucru rusinos, unguroaica fiind, sa traiesti in Romania si sa nu stii limba romana. Daca tot veni vorba de exemple concrete...in clasa a IX-a, prietena mea cea mai buna era o unguroaica de la un liceu cu predare exclusiv in limba maghiara. Nu stia o boaba romaneste. Imi era rusine mie pentru ea cand mergeam la cofetaria noastra preferata si nu stia sa ceara un suc (pe bune). Putin mai tarziu, tot ei, i-a picat cu tronc un baiat roman...bineinteles ca aveau nevoie de interpret (adica eu) el nestiind limba maghiara (cred ca au rezistat o saptamana impreuna :) (bine, ea a luat 10 la bacalaureat la proba orala de limba romana, dar asta deja e alta mancare de peste)


Am cam divagat, dar ideea principala era ca eu am observat pe propria piele ca aici in Miercurea-Ciuc sunt mai multi tineri care vorbesc limba romana acum decat erau acum 10 ani.


Inca o idee si ma opresc: conform zicalei unguresti "esti atatea persoane, cate limbi vorbesti", mie mi s-a parut intotdeauna un avantaj deosebit ca provin din aceasta regiune si ca vorbesc ambele limbi. Si experienta mea a fost ca si in strainatate se apreciaza foarte mult acest lucru...nu stiu de ce la noi nu.
[Link comentariu]


Anonymous, Bucuresti, 10-03-2007
SCUZE – acesta este un post foarte lung, dar sincer!


Da. Intr-adevar. E nevoie de ceva curaj si de ceva minte limpede sa abordezi subiectul asta intr-o astfel de maniera. Mai ales intr-o tara atat de "europeana" cum e Romania. E un subiect care m-a intrigat de cand eram copil pentru ca mereu mi-a placut istoria si nu aveam cum sa trec pe langa lungul sir de „tensiuni” (bine accentuata stupizenia si nocivitatea acestui cuvant) care au avut loc in aproape o mie de ani. De aici, de la Bucuresti, principalele lucruri pe care le stiam despre „bozgori” erau ca ne-au omorat in draci, ca ne-au facut sclavi, ca au o limba infecta, ca sunt niste parshivi care i-au omorat pe Gh. Doja si pe Horea, Closcha, etc. The too-known BULLSHIT! Pana si tata imi zicea (cred ca de aici a pornit de fapt): „bai, astia sunt aici cu noi, dar nu stii niciodata ce vor sa faca. Eu nu zic sa ii dam afara, dar trebuie sa fim cu ochii pe ei”. Repet – de la Bucuresti, totul pare atat de stupid de simplu: oamenii rai si negrii sunt aia care zic „igen” si vor sa ne fure tara. Daca e razboi, pe aia ii matrashim primii. Cam asta invatam noi (mai mult sau mai putin) din mediul social si, destul de mult, si din scoala. Si nu cred ca exagerez. In perioada 14-18 ani mi s-a dezvoltat asa o chestie cu „e cool sa fii nazist” (nu ma intrebati de unde – mii de surse) si mi-am zis eu: bai bozgorii, tiganii si evreii nu fac nimic bun pt. Tara asta! Tarishoara noastra dulce pe care n-eau furat-o toti mii de ani! ETC. Ce s-a intamplat?


1. Am crescut si mi-am facut o prietena stabila – asta conteaza pt. un pushtan cu sange infierbantat care nu are ce face si deseneaza cu spray-ul zvastici pe ziduri.

2. CEL MAI IMPORTANT – Tot tata – mi-a zis: „hai bah si noi prin Ardeal ca e mishto!” Iar in Ardeal am fost in aproape toate zonele cu populatie maghiara si am avut o mare surpriza. Nimeni nu se prefacea ca nu stie romana. Vanzatorii ma serveau la magazin in limba mea, desi era evident ca ei nu erau romani. Un tataie de pe strada voia sa ne dea indicatii incat aproape venea cu noi (era maghiar si va jur ca in Bucuresti nimeni nu iti da indicatii despre nimic!). SURPRIZA! Oamenii astia chiar sunt la fel ca noi – ba mai mult! Sunt mai de treaba, mai curati si mai deschisi! WOWWW! Mare dilema pt. mine! Nu prea mai intelegeam de unde pana unde. Normal ca ratiune aveam si inainte si nu asimilasem bullshit-ul extremist cu care fusesem intoxicat, dar a trebuit sa vad pe viu ca sa ma conving. Se pare ca asta ar trebui sa faca mai multi oameni, din zonele astea „romaneshti” – gen Bucuresti – sa mearga dracului la fata locului si sa vada ca oamenii aia se inteleg super intre ei si nu ai nicio problema! Mai ales cei tineri!

3. In Miercurea-Ciuc – primul an al inundatiilor (cand plecasem de la Bucuresti era un camion jumate plin din cele cinci lasat de vreo saptamana acolo – ajutoare pt. sinistrati) . Plimbandu-ma prin Miercurea-Ciuc cu tata am vazut doua camioane pt. ajutoare pe la ora 3 dupa-amiaza – goale. Pe la 7 seara am revenit in zona si erau pline ochi. Asta a fost momentul-cheie pt. mine. M-am simtit efectiv rushinat de jegurile pe care le inghitisem din tot felul de surse rau-voitoare. M-am simtit rusinat de prostia pe care o provoaca ura si am realizat ca oamenii sunt oameni. Nu „etnici”. Desigur – exista diferente culturale care trebuie incurajate pentru ca asta formeaza identitatea unei natiuni, dar oamenii chiar pot trai impreuna in cele mai pasnice si prietenoase relatii daca se respecta si mai ales daca vor si sunt deschisi.


Am avut o colega in anul I care mi-a povestit ca vorbea in maghiara la telefon pe strada si ca a impins-o un animal si i-a zis „pleaca fa, nenorocito, in tara ta!” Numai ideea m-a scarbit. Acum vreo saptamana am vazut o mamica cu copilashul (o fetitza de vreo 5 ani) in tramvai care vorbeau in ungureshte. La auzul graiului, un meltean de langa ele a inceput sa se tot uite urat si cand au coborat a inceput sa injure – ca altceva mai inteligent nu putea sa faca.


Noi, romanii, avem atat de multe probleme in sanul comunitatii noastre, dar ne facem mereu timp sa mai suflam un pic in focul nationalist sa mai incalzim ceva spirite. Aud mereu – si acum – tot felul de aberatii de la prieteni si cunoscuti – de genul – „de ce sa faca frate scoala in limba lor? Nu sunt in Romania? Sa se duca la ei!” sau „de ce vor frate autonomie? Sa ne ia tara! Pai ma duc cu arma in mana maine acolo daca aud asa ceva!” Si in secunda urmatoare arunca o hartie pe jos sau injura un cersetor. Genul asta de oameni (de care mi-e rusine) isi permit sa faca judecati de valoare despre oameni si culturi pe care nu le cunosc. Asa eram si eu. Ce e cel mai dramatic e ca fac parte dintr-o patura peste medie (ca nivel de educatie). Nici nu pot sa ma gandesc care este nivelul de ignoranta mai jos. Probabil se traduce in genul de gesturi mentionate mai sus.


Ce e mai stupid e ca „romanul verde” nu e anti-maghiar din patriotism, pentru ca i se rupe de tara „de kkt” in care traieste si din care abia asteapta sa plece, ci pentru ca sufra de sindromul „samoarasicapravecinului”. Daca vecinul nu e roman, trebuie sa si torturam capra inainte sa moara. Imi pare rau – poate v-am plictisit si aberez- sunt atat de multe de spus despre acest subiect incat nu as avea spatiu suficient niciodata. Prejudecatile, ignoranta si prostia, dragii mei, sunt la niste cote atat de alarmante in tara asta in care incercam sa convietuim, incat nu pot decat sa va admir pentru demersul de fata si, in al doilea rand, pentru prietenia care va leaga. Cred ca exemple din prietenia unor tineri maghiari si romani sau chiar cupluri de tineri ar spune multe si ar fi o dovada pentru multi tampiti care nici macar nu inteleg despre ce e vorba pe blog. Eu va sustin si va voi citi pentru ca mi se pare – repet – o dovada de curaj rational si o provocare. Nu locuiesc in Cluj, deci nu stiu care sunt problemele – tot ce am scris sunt cateva ganduri disparate si poate superficiale, dar am observat ce inseamna intoleranta si prostia pe pielea mea si pot sa va spun ca prefer opusul. Ura nu naste copii.


P.S.: - legat de comment-urile „batranilor” bloggeri pe care i-ati „ofensat” – sincer ma asteptam la mai mult de la ei – se vede treaba ca nici mintile aparent deschise nu prea mai functioneaza cum trebuie.


Regret daca v-am plictisit cu un post atat de lung si va urez succes! Ervenyesules! (nu stiam cuvantul, dar am dat un simplu search pe Google pt. ca e gestul primar pe care il pot face si pe care ar trebui sa il faca si altii)

vineri, 9 martie 2007

Inscripţii bilingve pe instituţii publice: câteva (non)exemple

Am vrut să ştiu dacă se găsesc sau nu în Cluj inscripţii bilingve pe faţada instituţiilor de învăţământ superior. Am găsit nişte exemple foarte sugestive, iată-le:



Mă mir foarte tare că pe faţada unei universităţi (vezi foto, luat de pe
http://www.ubbcluj.ro/), care se mândreşte peste tot cu multiculturalitatea sa (vezi cele trei linii de studii), denumirea instituţiei este pusă numai în limba română. Pentru mine asta vorbeşte de la sine, şi cred că spune foarte clar cum este înţeleasă multiculturalitatea de către un institut finanţat de statul român.



Pe faţada Institutului de Teologie Protestant totul este scris numai în maghiară. Rău, foarte rău. Nu pot să fiu de acord cu aşa ceva, în Cluj trăiesc şi români, iar pe de altă parte creează impresia că maghiarii cer drepturi egale, dar între timp nu le respectă pe cele ale românilor. Există totuşi o diferenţă între UBB şi Institutul de Teologie Evanghelică şi Reformată: ultima instituţie este o instituţie privată, unde se predă numai în maghiară, fiind finanţată de Biserica Reformată. Dar chiar şi aşa, nu cred că putem să fim de acord cu o inscripţie exclusivistă.



Asta da, e perfect. De ce nu se poate urmări exemplul de mai sus? Mai mult, Sapientia este singura universitate din Cluj care are aşa ceva. Este un exemplu foarte bun, ar trebui urmat. Apropo, Sapientia este o universitate privată, unde limba de predare este maghiara.

luni, 5 martie 2007


De ce? Raspunsuri la niste intrebari reprezentative.


In comentariile la cele doua posturi anterioare, al meu si al lui Dan, s-au pus niste intrebari foarte exacte despre doleantele maghiarilor. Cred ca aceste intrebari, desi unele dintre ele mi se par frumos zis “de neinteles”, totusi au nevoie de raspunsuri, pentru ca reflecta punctul de vedere al majoritatii romanilor. Ele reflecta o dezinformare generala despre problema interetnica. Si merita a fi clarificate.
Sa le luam pe rand deci. Incep cu intrebarile lui Andrei Crivat:

Tihi, de ce v-ar bucura pe voi asa mult daca ar fi placute in maghiara la intrarea in oras ? la ce va ajuta ? la ce iti folosesc ?
Te intreb asta pentru ca am multi prieteni maghiari, cu care am dezbatut aceasta problema: eu nu ma simt deloc amenintat de placutele alea, nici ei nu se simt in vreu fel amenintati ca nu exista. In principiu, nici mie nu-mi pasa daca sunt placute, nici lor daca nu sunt. Suntem la fel de buni prieteni, ne merg business-urile si cu si fara placute. Deci: de ce e asa important ?


Existenta unor placute nu cred ca are vreo legatura cu prietenia intre persoane de etnii diferite. Una este chestie personala, alta chestie publica. Foarte des zic romanii: „Sa stii ca eu am prieteni si rude, maghiari, si nu avem nici o problema, dar... si dupa aia vine ca nu vrea sa auda de nimic ce tine in capul sau de „politica” si „nationalism”. Suntem prieteni, dar sa nu va exprimati nationalitatea prea mult, va rog. Cam asa se gandeste. Suntem prieteni, dar fara doleante, fara tablite, fara folosire a limbii, fara istorie, fara politica. Va rugam, fara „tensiuni”. Pai, asa nu prea merge domnilor. Sunt lucruri, care nu prea sunt corecte, si egale. Noi vrem sa vorbim despre acestea, chiar daca pe voi va obosesc.
De ce placute? Pentru ca ele sunt reflectarea existentei noastre in aceasta comunitate. Fara placute suntem toti niste anonimi. Aceste placute ar reflecta pe de alta parte bilingvismul orasului. Cea ce iara ne-ar bucura, pentru ca ar respecta mostenirea comuna a orasului. Deci implicit si mostenirea maghiara.

Care sunt inscriptiile jignitoare ale monstrului nationalist Funar ?

Funar a pus vreo 10 inscriptii in care se vorbeste numai de tensiunile romano-maghiare din trecut. Oare la ce bun sa citesti la fiecare colt, ca aici au fost omorati atitia romani, atunci si atunci nemesii unguri au facut asta si asta, iar pe alt „monument” iarasi acelasi lucru? Ajuta acest lucru la apropierea dintre etnii? Sa citeasca romanul si maghiarul ca aici au fost omorati atatea mii de romani, ca dincolo a fost omorat acest mare roman, de unguri? La ce e buna asta? Mai ales ca sunt aproape toate niste exagerari.
Adevarul este ca au fost mici razboaie civile intre romani si maghiari in diferite perioade. Fapt este ca s-a ucis de ambele parti. Asa este razboiul. Ar putea fi puse 10 tablite care vorbesc despre partea cealalta. Dar la ce bun? De ce sa mai plangem trecutul? Sincer mie nu-mi pasa deloc nici de taranii moti din Apuseni, ucisi de revolutia maghiara, si nici de maghiarii ucisi de armatele lui Avram Iancu. I DON’T CARE! Vreau viitorul si nu trecutul. Dar acele tablite generatoare de tensiuni (la care vom reveni curand) nu ajuta deloc.

Daca Funar a fost un MONSTRU NATIONALIST, Tokes Laszlo ce e ?

Cred ca nu se pot totusi compara. E si Tőkés nationalist, dar el nu vorbeste niciodata de ura curata. In timp ce Funar vorbeste de armate, de tancuri, de alungare, de iredentisti, de inchidere a scolilor maghiare, de desfiiintarea UDMR, de fortarea afara a maghiarilor, ca ei sa nu mai vorbeasca si sa nu mai invete in limba lor, Tőkés vorbeste cel mult de autonomie teritoriala pe criterii etnice. Lucru care exista in multe locuri in Europa. Vom reveni si la acest subiect. Totusi, nu poti compara ura sovina agresiva si cerinta unor drepturi chiar si aparent „maxime”, dar raspandite. Sunt niste diferente mari. Cerintele lui Tőkés nu sunt indreptate impotriva majoritatii in nici un fel. In timp ce discursurile lui Funar sunt de multe ori la un pas de epurare etnica.

Ce legatura poate fi intre cum scrie media clujeana despre maghiari si primarie/primar ?


Legatura este aici: mass-media clujeana are un main-stream care nu poate fi rupt. Sunte doua reguli: 1. despre maghiari scriem numai cand este absolut necesar 2. daca scriem, scriem numai in tonul “ia vedeti voi iara ce vor astia, iara au pretentii exagerate”. Nu exista articole obiective, articole facute cu o investigatie serioasa, articole in care ar fi expus pe larg si punctul de vedere minoritar. Sunt numai articole superficiale care au intodeauna aceeasi concluzie, obligatorie: respingerea vehementa a tot ce vor astia, si argumentarea cu argumente usoare de inteles romanilor. O propaganda fina anti-minoritara, anti-multiculturala. Crezi tu ca nu e chiar asa? Pune odata laolalta acele putine articole care apar despre “problema maghiara”, si vezi cate "impartialitate" gasesti. Tema etnica vinde. Si daca dam lectii de patriotism maghiarilor chiar de pe prima pagina, se vinde si mai bine.
Legatura cu primaria? Pai primaria vorbeste cam la fel. Primaria si media locala se influenteaza reciproc. Desi domnul Boc e un om mai finut. Vorbeste numai cand este intrebat despre acest lucru, si atunci isi ascunde ignnoranta cu un talent de jurist deosebit, in spatele legilor, si a corectitudinii fata de majoritate. Un populist curat.

De ce maghiarii ar fi fost jigniti de existenta tricolorului pe diverse obiecte ?(ai spus ca mai jignitii erau romanii, de-aici inteleg ca si maghiarii erau jigniti, dar mai putin)

Au fost multi care s-au simtit jigniti, pentru ca prin "tricolorizarea" excesiva se accentua faptul ca acest oras este un oras pur romanesc, unde noi nu avem ca cauta. De ce crezi ca au fost pusi cei trei stalpi uriasi tricolori lunga statuia lui Mátyás? Crezi ca se mai poate fotografia statuia cu catedrala fara a avea doua linii mari tricolore in fotografie? Cine crezi ca fotografia mai mult statuia? Turistii maghiari, bineinteles. Erau pus dinadins chiar acolo. Sa nu uite un minut unde sunt. Nici cand se uita pe fotografii acasa, la Budapesta sau in Sfantu Gheorghe.

Pentru mine personal (si eu eram absolut minoritar cu aceasta opinie) era mai mult o chestie nostima, dar si trista. E greu sa respecti o natie care isi pune culorile nationale pe lada de gunoi.

Pe de alta parte, eu nu vad maghiarii din cluj ca fiind conlocuitori, cum spui tu. sunt locuitori, pur si simplu. Poate tiganii in Braila sa fie conlocuitori, dar maghiarii in cluj sunt pur si simplu locuitori.

Maghiarii sunt conlocuitori. Ar vrea multi sa fim noi cat mai simpli, si nevazuti prin diferente, cat mai asimilati, simpli locutori. Dar totusi nu este asa. Noi nu ne simtim simpli locuitori. Noi totusi apartinem de o alta natie, avem alta mostenire, si pentru noi Clujul inseamna alte nume de strazi, alte statui, alte locuri, alte institutii culturale, alte cafenele, alte personaje, alte nuvele si alte fotografii. Chiar si alte bloguri, daca vrei. Asta nu inseamna, in nici un fel, ca nu trebuie sa ne apropiem cat mai mult unii de ceilalti. Dar asta inseamna si ca trebuie sa intelegem ce inseamna Clujul pentru ambele parti.

Suntem diferiti. Dar nu atat de mult, incat a nu ne putea cunoaste unul pe celalalt. Multiculturalismul, nu uniformizarea, este raspunsul.
Cu tiganii totusi ce ai?

N-am să înţeleg, de aceea vă rog să-mi explicaţi şi să-mi demonstraţi dragi amici, care e legătura dintre multiculturalism şi nişte nume de instituţii, urări (Bine aţi venit!), străzi, localităţi care de mama musaiului trebuie să fie scrise şi în maghiară. Pe colegii blogeri maghiari îi întreb: acest lucru vă face mai culţi? vă orientează în spaţiu mai bine? ne apropie mai mult şi ne face să ne cunoaştem mai bine (respectiv pe mine etnic român cu tine etnic maghiar, dar amândoi cetăţeni români)? banii folosiţi pentru aşa ceva ne fac mândri că am luat câteva procente din banii care ar fi mers la străzi, trotuare, spaţii verzi etc.? vă dau mai multe şanse să vă realizaţi o carieră? Dacă da, sincer, de mâine mă apuc să pun ban la ban şi să mă duc cu ei la Boc să facă toate acestea. Dar, VĂ ROG, demonstraţi-mi că e aşa!

Multiculturalismul nu poate exista numai prin lozinci populiste. Ori este afirmat clar si concret si aratat fizic, ori este numai o idee, ca toate celelalte. Multiculturalismul recunoscut implica automat tablite bilingve, urari de bun venit, folosirea limbii materne in instiitutii, un “igen” la casatorie, un prospect turistic, o pagina de web bilingva, si multe altele. Ori o faci serios, ori ramane numai o lozinca populista, cum este si azi inca in Cluj, din pacate.
Ai dreptate, nu ne ajuta in cariera, nici mai multe sanse probabil nu o sa avem datorita acestui lucru. Dar nici nu asta e idea. Ne ajuta totusi la alte lucruri: sa ne simtim acasa. Sa simtim ca acest oras ne apartine si noua. Sa simtim, ca nu suntem numai o natie tolerata ci una dorita, cu drepturi egale. Sa simtim, ca ne este recunoscuta mostenirea lasata, si inca creata, a acestui oras.

Sa vorbim toti romaneste, si sa fie totul in romaneste, numai aparent este egalitate. Este egalitate numai pentru romani. Pentru noi romana nu este limba materna.

Futurologu' de serviciu zicea asa:

Vă întreb, poate, obraznic: când ne întâlnim, noi, cele două etnii, încercând să discutăm de cele două culturi predominante ale Clujului, să venim la noi şi cu traducerea numelui, pentru a vă face să vă simţiţi multiculturali?

Nu, András, nu trebuie sa-ti traduci numele. In multiculturalism incap si nume romanesti :)

Voi fi răbdător şi voi aştepta răspunsul vostru. Sper să putem discuta civilizat. N-am intrat în amănuntele postului vostru. Dar poate voi reveni, fiindcă mie greu să cred că în Cluj-Napoca, după cum susţineţi, românii au devenit majoritari doar la sfârşitul anilor ’50.

Chiar ti se pare de necrezut? Uite aici ai lincul: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cluj-Napoca Datele sunt datele recensamantelor OFICIALE ale Staului Roman si Maghiar. Nimeni nu a schimbat nimic. Le poti verifica la arhiva INS, daca vrei. Si daca chiar vrei sa stii cam aceeasi este situatia si in multe alte orase ale Transilvaniei: Oradea, Satu-Mare, Arad, Zalau, Baia-Mare, Targu-Mures...Cam in toate acestea au devenit majoritari romanii numai in secolul XX, la cele mai multe acest lucru s-a intamplat intre anii '50-'80. Dar voi reveni si la aceste lucruri intr-un alt post, cu date oficiale ale INS.
Fara trucuri. Ca m-am saturat si eu de istorii si date falsificate. De ambele parti. De tablitele exagerate ale lui Funar, si de plangerea exagerata a Trianonului. Toate sunt mai mult false, si creeaza numai tensiuni, fara nici un scop. Eu cred ca daca chiar trebuie vorbit despre trecut, sa vorbim obiectiv, cu date, fara patima, fara epopei, fara nationalisme. Numai daca scapam de fantomele trecutului create de nationalismele noastre, putem se cladim un viitor chiar comun.

Intreb inca o data: oare subiectul placutzelor nu e unul care sa ne separe? Oare acestea ne pot uni? Opinia mea ramane, deocamdata, ca nu pot aduce unitate, ci dezbinare. Dupa parerea mea ar trebui sa gasim elementele care ne unesc nu cele care ne dezbina.

Ne dezbina numai pana cand se rezolva. Nu poti sa pretinzi de la noi, sa nu mai cerem nimic de dragul prieteniei. Nu mi se pare corect. Iarasi o cauza evocata pentru care ar trebui sa renuntam complet la tot ce vrem si sa acceptam uniformizarea, asimilarea. Prezentul si trecutul ne dezbina. Dar numai pana cand ne intelegem si ajungem la compromisuri. Acest lucru il dorim si noi prin Phoenix Transilvania. Problema cea mare e ca voi, majoritarii, habar nu aveti de foarte multe lucruri, date, fapte, idei. Si nu ca nu ati fi interesati, ci pentru ca in primul rand ati fost invatati alte lucruri la scoala, ati invatat istorii impregnate de demonstrarea aproape de frustratie a dominantei istorice romanesti. Sa stiti ca la fel am invatat si noi, numai ca de partea cealalta. Pe de alta parte, tot ce apare pe aceste chestii de partea maghiara apare aproape exclusiv in maghiara. Cea ce voi nu intelegeti. Din pacate. Dar vom face tot ce putem, sa scoatem la iveala pe intelesul tuturor ce insemna multiculturalismul adevarat in Europa, si ce vor exact maghiarii din Romania. Macar de aici sa se afle adevarul, daca in mass media romaneasca nu se poate intra nicicum.

Multumesc pt. intrebari. Sper ca raspunsurile au fost satisfacatoare.


vineri, 2 martie 2007

Raspuns la "De ce nu recunoaşteţi evidentul domnule primar?" (Dan)

Cat de mult, putin, reprezentativ sau nereprezentativ este procentul de 20% ?

Unul dintre reprosurile pe care Tihi le-a adus lui Emil Boc in postul sau este pozitia pe care acesta a adoptat-o vis-à-vis de oportunitatea amplasarii de placute bilingve in Cluj cu ocazia vizitei presedintelui Ungariei, Solyom Laszlo, la Cluj in luna Februarie a acestui an (EVZ, 14 Februarie 2007). Acestea nu pot fi amplasate in Cluj pentru ca procentajul populatiei maghiare a orasului este sub 20%, procent dincolo de care ar fi obligat prin lege sa o faca. Legea in chestiune este Legea Administratiei Publice Locale (215 / 2001) in care mult discutatul procent de 20% este prezent in mai multe locuri. Iata obligatiile administratiei publice locale in orasele in care minoritatile nationale au o pondere de peste 20%.
  • Cap. I, Sectiunea 1, art. 17 - folosirea, in raporturile cu acestia (membrii populatiei minoritare in chestiune), si a limbii materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei, ale prezentei legi si ale conventiilor internationale la care Romania este parte
  • Cap II, Sectiunea 3, art. 40, paragraful 7 - aducerea la cunostinta publica a ordinii de zi a sedintei consiliului local in limba(ile) minoritara(e)
  • Cap II, Sectiunea 3, art. 51 - aducerea la cunostinta publica a hotararilor cu caracter normativ si a celor cu caracter individual in limba(ile) minoritara(e)
  • Cap. IV, Sectiunea 2, art. 90, paragraful 2 - in raporturile lor cu autoritatile administratiei publice locale si cu aparatul propriu de specialitate acestia (membrii populatiei minoritare in chestiune) se pot adresa, oral sau in scris, si in limba lor materna si vor primi raspunsul atat in limba romana, cat si in limba materna.
  • Cap. IV, Sectiunea 2, art. 90, paragraful 3 - in posturile care au atributii privind relatii cu publicul vor fi incadrate si persoane care cunosc limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective
  • Cap. IV, Sectiunea 2, art. 90, paragraful 3 - inscriptionarea denumirii localitatilor si a institutiilor publice de sub autoritatea lor, precum si afisarea anunturilor de interes public si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective
Cu asta am delimitat foarte clar obligatiile legii in momentul in care cei 20% sunt atinsi. Ca sa fiu pedant pana la capat este foarte interesant ca legea foloseste expresia "unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor", deci daca pondere este de exact 20% aceste prevederi legale nu se aplica.

Uniunea Europeana este des invocata in discursul domnului Emil Boc (si al presedintelui Traian Basescu dealtfel) cand este vorba despre drepturile minoritatilor in Romania. La vremea respectiva, in 2001, Comisia de la Venetia (The European Commission for Democracy through Law) a apreciat ca precizarile privitoare la minoritati in Legea Administratiei Publice Locale sunt extrem de bine venite, fiind un pas important in aplicarea Conventiei Cadru (vezi mai jos) si clarificand flou-ul legal existent in materie (Opinion on the Draft Law on the Statute of National Minorities Living in Romania, 25 Octombrie 2005, pagina 8, nota de subsol 6). Un alt document al Comisiei de la Venetia, Opinion on the Draft Revision of the Consitution of Romania din 18 Martie 2003, da o nuanta extrem de interesanta asupra propunerii de constitutionalizare a procentului de 20% al cetatenilor apartinand unei minoritati nationale :
"As regards the constitutionalisation of the 20% of the inhabitants belonging to national minorities, it is necessary to determine the appropriateness of that formality according to the sociological data on national minorities in Romania, because, on the one hand, it may be an element of guarantee or of exclusion and, on the other, it may introduce excessive legal rigidity."
Aceste exemple pun extrem de bine in lumina problematica stabilirii prin lege a unui procent fix de populatie de nationalitate minoritara ca si criteriu de aplicare a unor prevederi legale care au in mod direct efect asupra ei (ex : folosirea limbii materne in relatia cu administratia publica locala, inscriptionarea denumirii localitatilor si a institutiilor publice etc.). Un astfel de procent stabilit prin lege poate fi in anumite situatii un element care sa garanteze drepturi, iar in altele un element de excluziune a minoritatii. Ideal ar fi sa se poata cuantifica exact termenul de "populatie substantiala" sau "populatie reprezentativa" (vezi mai jos) care sa nu fie legat doar de un procentaj, cifra care nu spune nimic. Situatia din Cluj, unde populatia maghiara este in proportie de 18,96% se incadreaza in cea de-a doua categorie, as indrazni sa zic la limita, in care procentul stabilit prin lege exclude in loc sa includa. As mai da ca exemplu si Conventia Cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale a Consiliului Europei din 1995 care la articolul 11 referitor la inscriptiile publice in limbi ale minoritatilor, spune urmatoarele :
"In areas traditionally inhabited by substantial numbers of persons belonging to a national minority, the Parties shall endeavour, in the framework of their legal system, including, where appropriate, agreements with other States, and taking into account their specific conditions, to display traditional local names, street names and other topographical indications intended for the public also in the minority language when there is a sufficient demand for such indications."
Am dat exemplele de mai sus pentru a arata cat de problematic si in acelasi timp dificil este sa tragi linia la un anumit procentaj al populatiei minoritare ales conform unor criterii X. Includerea celor 20% in Legea Administratiei Publice Locale din 2001 a clarificat situatia administratiei locale in zonele in care populatia minoritara maghiara depaseste 20%, in principal Harghita, Covasna si Mures, deci a fost un lucru absolut necesar si pozitiv. Astazi, la 6 ani dupa adoptarea acestei legi, subiectul placutelor bilingve s-a deplasat inspre Cluj, unde incepem sa vedem limitele legii, momentul in care ea mai degraba exclude decat include, pretul excluderii find exact 1,04 procente de maghiari lipsa din totalul populatiei, un procent intr-atat de mic incat nu justifica considerarea populatiei maghiare intr-un fel diferit decat daca numarul ei ar intruni conditiile cerute de lege. (Dealtfel ar fi interesant de stiut conform carui criteriu a fost stabilit acest 20%). Deci avem nevoie de altfel de criterii decat de (in)faimosii 20%, criterii care sa justifice daca suntem sau nu suntem in prezenta unei populatii reprezentative ca administratia locala sa aplice legea celor 20%. Tihi a expus argumente culturale si istorice care mie imi par suficiente.

Atitudinea domnului Emil Boc.

Dar nu mie trebuie sa imi para suficiente ci administratiei publice locale, iar ca administratia publica locala sa le accepte, ea trebuie interpelata cu argumente si coerenta si trebuie sa fie deschisa spre dialog. Gresesc cand spun ca nu mie trebuie sa imi para suficiente, cred ca unei mari parti a populatiei romane din Cluj trebuie sa i se para suficiente (daca cumva inca nu e cazul) pentru ca asa se formeaza curentele de opinie care pot influenta actiunea politicienilor. De partea cealalta, raspunsul domnului Boc lasa impresia clara ca nu incape loc de discutie. Poate pur si simplu din cauza ca domnia sa nu accepta lobby-ul din partea unui oficial strain (in acest caz maghiar) considerandu-l o imixtiune in treburile interne ale tarii/orasului, caz in care se pare ca ar fi loc de intelegere daca lobby-ul ar veni din interiorul Clujului, sau probabil pur si simplu se ascunde in spatele legii refuzand sa infrunte chestiunea din diferite motive, caz in care discursul sau despre multiculturalitate este doar unul populist. Dintr-un interviu acordat revistei Formula AS in numarul 637 :
"Avem acest avantaj imens al multiculturalitatii, pe care pana acum nu l-am fructificat. Dimpotriva, multiculturalitatea a fost folosita ca premisa a dezbinarii. Este revoltator ca imensa bogatie culturala a Clujului nu a fost folosita in avantajul clujenilor, vreme de mai bine de un deceniu. Cu mainile curate, la vedere pe masa de dialog interetnic a primariei, imi propun sa unesc, si nu sa dezbin."
Shall we see.

De ce placutele?

Discutia, ca si blogul nostru, este de-abia la inceput si cum trebuia sa-nceapa de undeva, a inceput de la placute, elemente cu simbolistica puternica care dau vizibilitate si (o forma de) recunoastere in termen foarte scurt a populatiei maghiare din partea administratiei publice locale. Voi incheia spunand ca pentru mine chestiunea placutelor bilingve tine de evidenta, de respect, de recunoastere si de bun simt, dar ca multiculturalitatea Clujului este un subiect care depaseste "simpla" chestiune a placutelor. De aceea voi reveni asupra subiectului multiculturalitatii Clujului, la fel cred ca si ceilalti.