vineri, 7 decembrie 2007

1 De ce? Mbrie

Vreau sa va semnalez un articol al Zoiticai (aka colega noastra Nelli) de pe blogul sau personal. Despre 1 Decembrie si de ce ea, ca maghiar, nu poate sa "dea mana cu mana, cei cu inima romana". Argumentariul articulat si bine construit va las sa-l cititi in locul in care a fost publicat. Personal astept un astfel de raspuns de la 1 Decembrie 2004 cand ii urmaream pe Emil Hurezeanu si pe Cristian Tudor Popescu la Realitatea TV constantand - nu interpretez tonul fiecaruia pentru ca as fi subiectiv si ar fi out of scope - ca sunt 1 milion si jumatate de romani - adica maghiarii - care nu sarbatoresc 1 Decembrie, carora ziua nationala nu le inspira sentimente patriotice, sau macar o ocazie de sarbatoare. Ei, acum avem o voce articulata care da indirect replica domnilor Hurezeanu si Popescu din perspectiva personala a unui membru al minoritatii maghiare din Romania. Asa ceva nu trebuie trecut cu vederea cel putin dintr-un motiv. Pentru ca discutia despre impactul pe care simbolurile pe care este construit statul roman il are asupra locuitorilor de alte nationaliti - si nu numai - este deocamdata inexistenta, dar absolut necesara. Si vice-versa, aceeasi discutie nu trebuie sa lase la o parte simbolurile minoritatilor nationale, felul in care ele coexista in societate si nu in ultimul rand impactul asupra majoritatii. Pentru ca ambele conteaza.

duminică, 25 noiembrie 2007

Subjective Transylvania

I am rather late with this (i.e. I had the intention of tackling such a topic ever since we started Phoenix Transylvania), but in the end I decided that we're slowly going to start with it, even if I still do not have as much time as I'd like to allocate in this matter. So what is this about? Well, starting with this post, I propose that we (and this is an open invitation to all my colleagues on "Phoenix Transylvania") and especially--we hope-- our readers are (also) going to tackle the topic "Subjective Transylvania" from every possible angle (read: this in fact might start several various topics, each interesting in their own), having as center piece (and as inspiration) the very interesting study "Subjective Transylvania: A Case Study of Post Communist Nationalism" by Alina Mungiu Pippidi. The discussion thread will proceed in parallel to other topics here on PhoenixTrans and there is no intention of prioritizing it (to the expense of any other discussion threads); in other words, as always, we'll work under the assumption that nobody is in a hurry, but that everybody wants as good of a debate as possible...

Now, that being said: for starters-- & also in order to make my job easier :-) ( e.g. my own review of Mungiu Pippidi's book will in all likelihood not appear here before the end of the year...)-- I will take over for Phoenix Transylvania a very interesting post by Andy--author of the equally interesting blog "Csíkszereda musings"-- written almost a year ago, but still very actual and particularly suited for our purpose. Andy is neither Romanian nor Hungarian and yet my feeling is that in some respects he might actually understand more about Transylvania & co than many of us. In any case, the perspective of a foreigner with significant links to and much knowledge about Romania-Transylvania & the like (many posts on his blog stand proof to that assertion) is more than welcome (and likely to be one of the least subjective viewpoints... since we are talking about "subjective Transylvania"... ). I also hope that Andy himself will join in the (eventual) subsequent discussions (reason to keep them in English). The original post by Andy can be read here. Below I will paste only the part of that post dealing with Andy's specific comments on Alina Mungiu's book.

The book, which I assume was eventually published by OSI, is entitled "SUBJECTIVE TRANSYLVANIA: A CASE STUDY OF POST COMMUNIST NATIONALISM" by Alina Mungiu Pippidi PhD, who is a Romanian social psychologist. It is a throughly researched study into the disagreements between and perceptions of Hungarians and Romanians in Transylvania, including reams of qualitative data. It concludes with some suggestions into what the future might hold and some suggested models for the future in creating a more harmonious situation. It's not clear when it was written, but it was obviously (from the context given) at some point during the Constantinescu government of 1996-2000.

I'll admit that my first impression was a negative one, since early on in the inroduction to the work Dr Pippidi refers to the 1990 ethnic clashes in Targu Mures/Marosvasarhely as a "violent outburst" while then going on to refer to an incident in Udvarhely "where the local community instigated by the town council brutally evacuated four Romanian nuns". Now I'm not familiar with this incident, and have no idea whether the adverb "brutally" is justified (I'm assuming it is), but it seems a bit biased to append it to whatever happened there and to merely refer to the mini-civil-war in which 8 people died and countless others were injured in Targu Mures as a "violent outburst". Given the context in which I'd received the link, I began to suspect that this would be yet another biased nationalistic tract of which there are so many out there (from both sides).

However, I gave the book a second chance, and am glad that I did. Since in the main the author (aside from the instance above and a later jarring reference to "the Hungarian problem") is broadly impartial and prepared to let her subjects speak for themselves. What really surprised me, I suspect, was how familiar all the quotes were - she interviews various groups of Tranyslvanians from different places, different ethnic backgrounds, different age groups, etc - and all of them repeat what I hear more or less every day about the differences and similarities between the two communities. I have cut and pasted some examples below:

Some comments on being a Transylvanian Hungarian
"When I was in Hungary I visited the fathers-in-law of a friend of mine. And they were surprised I speak such a good Hungarian. I never felt so insulted in my life."

"We, Transylvanians, sometimes feel like second rank Hungarians when compared to Hungarians from Hungary and second-rank Romanian citizens when compared to Romanians. We sometimes feel betrayed by both"

and, interestingly, from some of the Romanian subjects:
"It's more honorable to be from Transylvania than from any other part of Romania. When I am sometimes ashamed of being a Romanian I feel better when I think I am from Transylvania "

On the cultural differences: "Romanians need less than we do to feel satisfied. They watch TV and they feel happy, while we are concerned by one or by other and we can't get over it so easy. We Hungarians are so deadly serious"

And the following sentiments I have heard so many times that I have lost count:

This is the bosses business, politics that is; we ordinary people get along fine. (Hungarian workers, Cluj)
It weren’t for politics we wouldn’t even know who’s Romanian, who’s Hungarian, as it was in Ceausescu’s times, we were all alike then. (Romanian workers, Cluj)
You just can’t imagine how well we get along with people here [Romanian]. Politics doesn’t let us live peacefully. (Hungarian peasants, Miercurea Niraj)

I think my favourite bit would have to be this:

The most telling fact is, perhaps, that a social representation of nations living like a family within Romania is simply missing, so difficult it is to imagine an in-group including both Romanians and Hungarians. When asked ‘Were Romania a family, how would it look like’ most Hungarian groups told us they cannot conceive it as a family ‘or we would be the intruders' (intellectual, Miercurea Ciuc). Even Romanians had difficulties. ‘It would be like a mother-in-law with the daughter-in-law’ (classical image of conflict in the Romanian folk-stories) (peasants, Cluj). At the other extreme is this beautiful representation of a young Romanian student in Cluj:
The father should be a German, the Hungarian the cook and the Romanian should take care of the house. Now it's not working because the father is Romanian, not German.

As I say it is a fascinating piece of research, and well worth reading.

At the end Dr Pippidi concludes with the need to find a solution that satisfies the following (very little of which I can find any reason to disagree with):

1. to secure the right of the Hungarian minority to a shared public sphere of its own, that meaning 'a communal domain that is constructed not only as an arena of cooperation for the purpose of securing one's interests but also as a space where one's communal identity finds expression' (Tamir: 1993: 74). This space already exists to a large extent: all that is needed are supplementary legal guarantees.
2. to eliminate by a policy of affirmative action the disadvantages Hungarians still experience (proportion of Hungarian students compared to Romanians; proportion of Hungarian policemen, and so on) This was started in 1997, when the University of Cluj (babes-Bolyai) reserved seats for Hungarians applying for the Law School: this allowed them to be accepted with a much lower threshold than the Romanians.
3. Creating incentives for the Hungarian elite to choose moderate instead of radical policies
4. The same for the Romanian Transylvanian elite
5. Eliminating unnecessary competition between the two national groups as groups wherever this can be avoided
6. Preventing a deepening of the division between the two national groups and keeping a decent level of communication and interactivity between them in order to create at least occasionally a 'in-group' of both Romanians and Hungarians, instead of having them permanently exclude each other.
7. Eliminating the Hungarian theme from the Romanian internal political debate
8. Adjusting the political system in order to satisfy the listed requirements with reasonable costs and at a pace that would not endanger the stability of the political system (so often threatened both by ethno-regionalism and by the Romanian nationalist reaction).

Sadly, not much seems to have changed since the time 8(?) years ago when this was written - Hungarians are still very underrepresented in the police force, for example. (pt. 2)

And finally, in order to achieve the above, the author presents three models and critiques them. These models are
1. Hegemonic Control [the state controls/coerces/forces the minority group into submission]
2. Federalism [autonomous regions are created - the question remains whether these are formed on ethnic lines (cantonisation) or not (federalism)]
3. Consociationalism (yes, I had to look it up too) [By which power is somehow shared, either formally or informally. She opines that this was beginning when the paper was written, as the UDMR (Hungarian party) was at that time part of the ruling coalition. It has been ever since, to my knowledge]

She seems to lean towards the third, and I would be interested to hear how she feels now, given that to all intents and purposes this consociationalism has been going on for ten years now, and the problems seem to be exactly the same as when the paper was written. (I've written to her to ask).

marți, 20 noiembrie 2007

Women and Religious Communities III.

Catholic Church

Historical Catholicism obviously considered women as second-class creations; they were excluded from the priesthood, cult, teaching, and almost every part of the Church. They were allowed to be nuns but not to lead a sermon. In the middle-age society they had no right to own anything, they were practically a property of their husbands, and they were not allowed to start a divorce. Catholic Church nowadays is still rejecting divorce, the women`s ordination is not even a debate-issue, strongly disagree whit the idea of contraception or abortion. In the other side there is the cult of Mary, the Holy Mother (which doesn`t have any biblical basics). This woman-mother-picture deeply influences the everyday-life of catholic believers. The cult of self-sacrifice, suffering, mortification and being a victim does not help today`s women in their equality-fights, and makes any kind of suffering acceptable for `noble` causes. Self-discovery and being valuable as an ego is not popular in this way of thinking. The problem is with that picture that women are not allowed to determine this for this is totally determined by man-masters of divinity.

Historical Protestantism (The Lutheran, Calvinist-Reformed, Unitarian, Anglican Churches in Europe)

Historical Protestantism during the 20th century redefined the women`s place in it`s communities. Most of churches allow women in priesthood, some churches therefore present some kind of restriction: for example the Romanian Reformed Church has an attendance quota in seminary-application: the proportion of women priests should not be higher than 15%. None of other Romanian Protestant Churches practices this quota. They don`t have dogmas against divorce, abortion or contraception even though they don`t agree with them; they consider this problem an ethical issue instead of dogmatical one. The responsibility in God`s presence and free will concerns each of the people, no one, not even a priest is allowed to practice psychological or dogmatical pressure to change one`s decision, the priest is not able to close the way to God being just a person as everyone else, because in protestant anthropology everyone is equal no matter if it is a man or a woman, priest or simple believer, and anz single person can talk to God without a priest`s attendance. Protestant churches being historical initiators of the democratic idea including the institution of church councils in their practice are more reflective and flexible to cultural and social changes. The idea of `semper reformandi` allows and requires changing if it is suitable to the Bible, because the dogma is not saint as it is in catholic tradition. The protestant Bible-interpretation deeply reflects to social changes, because the interpretation itself is not saint, so it is changeable. Protestantism has in it`s main point of view the present circumstances, and reloads the Jewish idea of reinterpreting the sacred texts for present requirements. Therefore the women`s place in protestant communities is more comfortable for today`s women. Protestant theology made a very remarkable step in 20th century: the religious orders which have been a contemporary social habits or attitudes such as the forbidding of teaching for the women are interpreted such as historical-dependent ones, and can be changed.

In dogmatics this changes are harder to perform. There is a feminist theology, but it hasn`t gained a change of theological paradigm. “Christianity`s alliance with social and political power has nonetheless turned it at many points in history into martial faith. The loss of such opportunity within the context of modern secular polities has opened new possibilities of recovering and reactivating its pacific, feminine, and relational codes.” (Linda Woodhead: Feminism and the Sociology of Religion: From the Gender-blindness to Gendered Difference; in.: Fenn, Richard K. ed.: Sociology of Religion; Blackwell, Malden, 2003; p.79 ) The Christian God-picture is a dominating, fighting, martial, rigorous father which reflects mostly to the Old Testament. The feminist paradigm can change this picture to a more feminine one: a peaceful, informal, relational, loving, emotional, intimate god-picture, which is not strange in Christian theology considering Jesus` preaching and the way of treating women. God can be not just a father but a mother as well (in Old Testament there are also motherly pictures of God), not an almighty, powerful, distant creator, a potentate divine, instead, he-she can be one with whom can be hold an intimate conversation, and personal relationship.

luni, 19 noiembrie 2007

Women and Religious Communities II.

The main question

The main question is a hermeneutical one: does the religion we are talking about have a fixed dogma about the gender, the self-thinking, and the gender-determined place in society, or the religious thoughts can be remodeled by social requirements. How a particular religion or cult does relate to its own sacred texts? Are the scripts of texts sacred or the exegesis allows a historical context and point of view? The western culture developed a strong critical research in exegesis, and the social-religious orders are mostly interpreted in their historical contexts (for example the coverance of women`s hair in churches during the sermon, or the allowance of teaching to women). In the Islam for instance is totally forbidden to criticize the Quran or understand the historical patterns, because the Quran is sacred in it`s script, and for a Muslim is almost impossible to interpret the Quran in the western way. But it is true that Islam has not developed the idea of dogma, they doesn`t get dogmatics as it is interpreted is Christianity.

Christianity presents a very important example concerning the problem of explaining the sacred texts: protestant churches admit the critical exegesis, the catholic and orthodox churches are mostly based on church-tradition and traditional interpretation, which obviously does not allow any changes. Protestant churches involved the idea of women`s equality debated in 20th century.

The Bible and dogmatics

In the Old Testament`s genesis the woman (Eve, meaning mother) is made from the rib of the man (Adam, meaning man in general) meaning they are equal. During historical Judaism women are allowed to serve God in the Holy Place in Jerusalem (they are just a few, but looks like it was possible), they are allowed to inherit, if there`s no man descendant in the family, they are protected by the Jewish law and a divorce is allowed (well, for the request of the husband), and the wife has the right to obtain from her husband a divorce paper to prove she is not out of law.

Jesus in the New Testament is very liberal in this issue: he has women disciplines, which is almost impossible in that time. Paul also talks about women`s place, and restricts only the teaching, because women are not educated, but allows the prophecy, which means that a woman can be a pastor, but not a teacher. This changed in just a few ten years. (In the early Christian Church there were four types of pastors: prophets, texts-explicators (rabies), teachers for the new attendants, and deacons who served at the Holy Supper.)

In Church dogmatics and ethics there are some basic questions referring to the gender issue: does a Church ordinate women, does allow them to teach, does have a dogma about women`s place in family, does allow the divorce, and does a woman be able to ask for it, what does a Church think about the women`s right to abortion and contraception.

duminică, 18 noiembrie 2007

Women and Religious Communities I.

This is a long essay about the subject, so I cut it into parts. My English is not perfect for I strongly apologise.

aP. Prehistoric Societies

The martial-rider-nomad societies like the initial Indo-Aryan changed the matriarchal scheme of prehistoric societies. These martial-based societies were man-centered, the pantheon was formed mostly by man-gods led by man-leader, who was mostly a warrior-god full whit man-virtue. The agricultural societies in contradistinction presented the woman-principle in their genesis-myths, and this as mother-earth-goddess had a strong rule in pantheons compared to nomad societies. The Earth as mother and woman related to birth, giving birth, motherhood, death, which were woman-influenced questions of life. The Earth and fertility had mostly goddesses. In these societies women had important role in communities, they were allowed to be priests as well, the woman-principle having important part of agriculture, and so in their Religious Anthropology. In polytheistic religions the sky was a man and the earth was a woman, and their importance determined the men`s and women`s place in prehistoric societies. From their hieros gamos began the world, but during the war of gods they mostly lost their importance.

Even though the cosmogonies and creation-ranks declared the man and woman equal, the society implicitly or frankly put the women under men`s jurisdiction. Almost every language had (or has) different personal pronouns referring to men and women. Talking about god (gods) using the masculine form of the personal pronoun or the masculine form of the `god` word indirectly determined the gender of that god even though the sacred texts affirm the god`s genderlessness.

b. TThe Religions of the Book

In the Book Religions` (in order to appearance Judaism, Christianity and Islam) genesis God/Allah is above the gender as the creator of it, but almost every language (including the Hebrew, Greek and Arabic in which the sacred texts are written, but for example not the Hungarian where there`s no grammatical difference between genders) uses the masculine form of `god` word and masculine personal pronouns when talking about god. More over it is a fact of History of Religions that both Jahve and Allah absorbed in themselves some gods before monotheism: Jahve absorbed the Canaanite cult of El, who was a not too powerfull creator god before the Jewish conquest, and Allah himself was the ancient Arabic god of the Kaba Rock.

c. TThe Phenomenon

If we consider the religion as a social, political, economical, historical phenomenon, never once society have existed without some kind of religion. The Spiritual, the knowledge oh the Holy was always a necessity in historical societies and in one or other way is being represented in today`s different cultures as well. As an influencing factor, it is not possible to put away or to overstep the religion-based woman- and man-picture, or because it is still a living typos, or because it has a cultural and historical influence.

luni, 12 noiembrie 2007

Echipa Phoenix Transilvania in expansiune

Un scurt anunt pentru cititorii nostri: echipei PhoenixTrans i se adauga de astazi un nou membru, o persoana cu foarte mult potential si entuziasm in acelasi timp, avand exact profilul de care avem nevoie in echipa noastra. Despre Mezei Krisztina Nelli si cateva din ideile ei am avut ocazia sa amintim recent; suntem foarte bucurosi ca a acceptat invitatia de a se alatura grupului nostru. Un foarte bun venit lui Nelli (blog in limba romana, blog in limba maghiara)!

Din partea echipei Phoenix Transilvania,

Sebi Buhai

joi, 1 noiembrie 2007

Lumea se misca

Pe site-ul Centrului Regional PER pentru Europa Centrala, de Est si de Sud-Est se gaseste un rezumat extrem de interesant despre un seminar organizat intre 29 august si 1 septembrie 2007 impreuna cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României pe subiectul continutului materialului didactic auxiliar privind istoria minoritatilor nationale din Romania. Acest seminar a fost organizat pe baza Ordinului nr. 15291 din 18 iulie 2007 al Ministerului Educatiei "emis în scopul formării elevilor pentru o societate caracterizată prin diversitate culturală". Ideea din spatele ordinului este furnizarea unui material didactic complementar care sa serveasca profesorilor de istorie la predarea istoriei minoritatilor nationale din Romania in cadrul unor cursuri optionale pana la realizarea unor noi manuale de istorie care vor integra.

Rezultatul seminariului a fost determinarea formei si continutului acestui material auxiliar. Va fi o publicatie de 150 de pagini insotita de un DVD asamblate din contributiile fiecarei minoritati nationale cu un text ce va aborda urmatoarele subiecte :
  • originea şi aşezarea pe teritoriul actual al României
  • elemente identitare ale respectivei minorităţi naţionale
  • istoria respectivei minorităţi naţionale şi evoluţia relaţiilor cu celelalte comunităţi
  • percepţii reciproce în imaginarul colectiv
Textele vor trebui sa respecte mai multe criterii :
  • obiectivitatea si neutralitatea
  • nu se vor emite judecati de valoare in mod direct
  • vor avea o abordare din mai multe perspective
  • nu vor evita abordarea problemelor conflictuale sau sensibile
Ordinul ministrului prevede si formarea profesorilor de istorie. Imprimarea acestul material este prevazuta din primavara anului 2008, deci probabil va intra in curriculum-ului anului scolar 2008 - 2009.

Prima reactie, o initiativa excelenta si necesara, sentimentul ca lucrurile avanseaza, iar faptul ca vizeaza direct predarea istoriei in invatamantul preuniversitar este excelent. Downside-urile ar fi mai multe, incepand cu caracterul optional al predarii istoriei minoritatilor nationale, dar daca pe termen lung se prevede realizarea unor manuale - nu e clar daca e vorba despre rescrierea manualelor de istorie cum sunt ele astazi sau despre realizarea unor manuale "paralele" dedicate istoriei minoritatilor - c'est un moindre mal. Predarea istoriei ar putea - chiar ar trebui - fi adaptata pentru a face loc istoriei minoritatilor in programa obligatorie. Al doilea punct este condensarea tuturor minoritatilor in 150 de pagini, avand in vedere numarul de minoritati nationale recunoscute in Romania (maghiari, romi, germani, greci, turci, ucrainieni, sarbi etc.) probabil se va ajunge la 20 de pagini pe minoritate, insuficient. Dar sa spunem ca nu cantitatea conteaza ci calitatea, desi cred ca la o astfel de cantitate calitatea va fi sacrificata, se va ramane la lucruri de suprafata si generalitati care sa nu supere pe nimeni, de unde sa mai ai loc sa abordezi coerent si problemele sensibile. Intr-adevar mai exista si DVD-ul pe langa textul de 150 de pagini, dar va contine material mai degraba nestructurat si greu de digerat pentru un elev. Un ultim punct, in paranteza explicativa a "originii si asezarii pe teritoriul Romaniei" se precizeaza : "inclusiv cauzele plecării din ţara mamă, ce s-a câştigat şi ce s-a pierdut prin această plecare". Ar fi fost de ajuns "originea si asezarea", insistarea pe imigratie e o tampenie factuala in ceea ce priveste unele minoritati - cel putin cele mai mari, cum ar fi cea maghiara sau cea rroma - dar sa-i acordam creditul de tampenie coerenta cu istoriografia romana.

Pe termen lung este necesara rescrierea actualelor manuale de istorie pentru a incorpora elementul multicultural al Romaniei, dar mai este ceva vreme pana ajungem acolo. Pana atunci si in lipsa de altceva si acesta este un bun inceput. Poate e chiar inceputul bun intr-o strategie de a face pilula mai usor de digerat. Cum spuneam un paragraf mai devreme, e o initiativa excelenta - iar o parte din credit il are si semnatarul ordinului, (in)famous-ul ministru Adomnitei - a carei concretizare va fi foarte interesant de urmarit. O ideea buna nerealizata sau prost pusa in practica nu valoreaza nimic, deci let's hope for the best.

luni, 29 octombrie 2007

Idei in diablog: Societate omogena vs. societate multiculturala

Preluam un excelent scurt eseu, un strop de idealism inter-etnic transilvan, as spune (100% in spiritul promovat de noi aici la Phoenix Transilvania), scris de Mezei Nelli (de care veti mai auzi in curand aici la noi :-)). Postul e foarte putin editat fata de varianta originala. Comentariile cititorilor nostri sunt desigur binevenite.

Dac-ar trebui să aleg între o societate omogenă şi una multiculturală (Ţara Secuilor versus Cluj, Moldova versus Transilvania, Ungaria versus România, Spania versus Germania, Bolyai versus Babeş-Bolyai), aş alege-o pe cea multiculturală. Ideea mi-a venit dintr-un blog maghiar din Ungaria, unde se discuta despre discursul politic maghiar, cu întrebarea de ce oare se poate discuta orice între maghiari atâta vreme cât politica nu intră în discuţie. Dar haideţi să lăsăm politica din Ungaria pentru altă dată.

A şti mai multe limbi, a cunoaşte mai multe culturi, a vedea problemele din mai multe perspective, eu personal le consider un avantaj. Vorbesc patru limbi, scriu şi citesc încă trei şi am de gând să mai învăţ câteva. E o experienţă total diferită să-i citesc în limba originală pe Joseph Heller, Salman Rushdie, Pablo Neruda, Gabriel Garcia Marquez, sau să am acces la boom-ul cultural-ideologic din România. Consider un avantaj faptul că m-am născut la Cluj şi că din copilărie am învăţat în paralel trei limbi. Acesta este multiculturalismul transilvan, pentru care nu aş pleca definitiv din ţară în nici un fel. Din când în când stau şi mă mir: clujenii români au exact aceleaşi oportunităţi. Au în jurul lor o societate bilingvă. Dincolo de mofturile "marilor români", care consideră că e o ruşine să te apleci asupra chestiunilor minoritare, nu consideră ei oare oportunitatea de a cunoaşte o cultură şi limbă diferite, dar legate în atât de multe multe privinte de ale lor? Tot respectul pentru cei care, împotriva valului naţionalist, le-au învăţat. Idealul meu ar fi ca la Cluj, în şcolile cu limba de predare română, să fie posibil a alege ca opţională şi limba maghiară, ca limba română să fie considerată o limbă străină pentru maghiari, aşa cum este orice limbă străină-- căci nici un maghiar nu se naşte cu limba română perfect însuşită-- şi să fie predată astfel, pentru o mai mare eficienţă, ceea ce este în interesul ţării. Nu cred c-ar avea cineva împotrivă, cu excepţia "gurilor mari" şi a politicienilor. Omul de rând se uită la eficienţa lucrurilor, şi dacă are nevoie, învaţă fiecare limbă. Trăiesc într-un sat bilingv: toată lumea, inclusiv cei noi veniţi români au învăţat câte ceva, şi chiar sunt din cei care vorbesc foarte bine ungureşte, pentru că le este de folos. Copiii la şcoală vorbesc ambele limbi, şi se exprimă din copilărie aproape perfect în ambele.

Problema mea principală cu societatea omogenă este că se subînţelege o cultură şi istorie uniformă, rădăcini care sunt uniforme, dar adevărul este că acest mit al istoriei uniforme nu există. Fiecare are o istorie personală şi îşi priveşte propria sa istorie într-un mod aparte (ei bine, este vorba de cei care au depăşit manualele şcolare). Uniformitatea trecutului şi modul de a privi în mod uniform este un mit tipic naţionalist, care, printr-o istorie presupusă uniformă, ajunge la implicaţia că toţi suntem la fel, gândim la fel; cine e diferit, e trădător. Intr-o societate omogenă e mult mai uşor să apelezi la interese aşa-numite "publice": să demonizezi faptul că individul are propriul său interes, să pui comunitatea şi nu individul pe primul loc, să afirmi că nu întotdeauna cele două interese sunt suprapuse. Intr-o societate omogenă e foarte uşor să neglijezi interesele individuale faţă de cele publice, oricare ar fi "interesul public" şi oricine l-ar defini.

Intr-adevăr, nu-mi place să fiu o cărămidă, nu-mi place să fiu o rubrică statistică între ceilalţi, în statisticile celor care creează comunităţi artificiale deasupra capetelor oamenilor. Am o dorinţă irezistibilă de-a sta deoparte, privind opiniile celorlalţi in mod critic; îmi asum dreptul de a-mi exprima dorinţele şi ideile în diablog, de a-mi forma opinia-- chiar dacă opinia independentă este o iluzie--şi, îmi revendic dreptul de a-mi schimba opinia.

luni, 10 septembrie 2007

A fi sau a nu fi...discriminat

A discrimina = a lipsi de egalitate în drepturi; a limita în drepturi (în comparaţie cu ceilalţi cetăţeni) (sursa: DEX)

Intr-unul din comentariile sale, unul din cititorii nostri mentioneaza faptul ca panoul mult discutat (cel cu Tinutul Secuiesc) a fost dat jos, ceea ce constituie discriminare in ochii sai. Intentia mea nu este sa scriu despre acest panou, oricum a fost mediatizat destul si sunt sigura ca fiecare dintre noi si-a format o parere pe aceasta tema.

Ca raspuns la comentariul sus-mentionat, am mentionat ca uneori minoritatile (dar nu numai) folosesc in mod exagerat cuvantul discriminare, tocmai in detrimentul conceptului de discriminare. Am observat ca de ceva vreme incoace am un reflex pe care nu prea mi-l pot explica: in momentul in care aud cuvantul discriminare, gandul ma duce la povestea cu baiatul care a strigat “Lupul” pana nu l-a mai crezut nimeni.

Este foarte simplu, in momentul in care nu iti convine ceva sau, si mai rau, ai avut un insucces, sa strigi: “discriminare, am fost discriminat!” drept explicatie. Mai greu este a dovedi ca acest lucru chiar s-a intamplat.

Un exemplu clar unde multi incearca sa isi explice nereusita prin “discriminare” sunt competitiile EPSO. Pentru cei neinitiati, EPSO este European Personnel Selection Office, asadar precum sugereaza si numele sau, acest birou se ocupa cu selectarea personalului pentru institutiile Uniunii Europene.

Pentru a deveni angajat permanent al unei institutii UE (deci nu agent contractual sau temporar) trebuie sa treci printr-o serie de teste: teste de preselectie, teste scrise si proba orala. Aceste concursuri dureaza chiar si 2 ani iar in general sunt mii de candidati la un asemenea concurs si doar cei mai buni reusesc.

In cadrul acestor competitii, in momentul in care esti respins la unul din teste, ai dreptul (dupa alte etape) sa scrii o plangere Mediatorului European (European Ombdusman) daca simti ca ai fost victima unei discriminari de orice fel sau ca pur si simplu concursul a fost nedrept. De asemenea poti sa te adresezi Curtii Europene de Justitie.

Mentionez aici cazul unor candidati polonezi carora Mediatorul European le-a dat dreptate: acestia s-au plans de faptul ca cetatenii vechilor tari membre ale UE (EU-15) au putut da testele EPSO in limba oficiala a tarii respective, pe cand cetatenii noilor tari membre (EU-12) sunt obligati sa aleaga intre engleza, franceza si germana.

Insa cazul care vreau sa vi-l prezint cu adevarat (pentru a reveni la “oile noastre”) este urmatorul:

In 2006 s-a publicat un concurs EPSO (AD/47/06) in mai multe domenii (administratie publica europeana, drept, audit si economie) pentru cetatenii romani. Testele de preselectie au avut loc in octombrie 2006, iar rezultatele acestora au fost trimise in decembrie (mentionez acest lucru pentru a evidentia ca urmatorul caz nu a fost prezentat doar din cauza nereusitei unui candidat).

Dupa publicarea acestui concurs, la data de 26 octombrie 2006, in fata Curtii Europene de Justitie a aparut un caz interesant. Cazul se numeste Dalnoky v. Commission, iar in plangerea depusa candidata (cetatean roman de etnie maghiara) sustine ca:

“By requiring that applicants must have a thorough knowledge of Romanian language, the notice of competition violates the applicant's rights to equal treatment and non-discrimination on the basis of ethnic origin, since Romanian citizens of Romanian mother tongue are in an unfair advantage.”

Cu alte cuvinte, competitia organizata de EPSO pentru cetatenii romani este discriminatorie pentru ca se cere cunoasterea limbii romane, ceea ce prezinta un avantaj nedrept pentru populatia majoritara din Romania.

Aici nu vreau sa imi expun parerea ci as dori sa va invit pe voi la o discutie…sunt mult mai interesata de parerile voastre. Ce ziceti? Este o plangere legitima sau nu? Are sau nu are dreptate candidata respectiva? Este sau nu discriminatorie cererea de a cunoaste limba romana in aceste circumstante? Orice parere e binevenita!

luni, 13 august 2007

Urmare la "Predarea limbii romane in limba maghiara"

La indemnul lui olahus, mentionez recenta propunere a presedintelui Traian Basescu despre metodologia de predarea limbii romane minoritatii maghiare, idee pe care am avansat-o in trecut pe acest blog si pe care am detaliat-o in acest articol pe care vi-l recomand calduros daca sunteti interesati de o dezbatere consistenta asupra subiectului. Aducerea subiectului in dezbaterea publica de catre presedinte este mai mult decat binevenita, ne intereseaza si ca dezbaterea sa fie una de substanta si cu niste finalitati concrete. Printre reactiile opiniei publice as semnala articolul lui Cristian Banu pe acest subiect. Iar pentru a incheia cu o imagine in oglinda, tot pe acest blog am vorbit si despre situatia inversa, predarea limbii maghiare in invatamantul romanesc.

vineri, 3 august 2007

Habemus Institutum

S-a infiintat Institul pentru Studierea Problemelor Minoritatilor Nationale printr-o hotarare de Guvern din 2 August 2007 :
"Institutul va realiza sau va coordona realizarea de studii şi cercetări de specialitate în diferite domenii (demografie, migraţie, atitudini, istorie, cultură, limbă, religie, politici publice etc.), va efectua sondaje şi va organiza diferite activităţi cu caracter ştiinţific."
Puncte pozitive :
  • Sediul institutului este la Cluj : o abordare locala in chestiunea minoritatilor este preferabila unei abordari centrale
  • Finantarea poate fi diversa si variata si nu se rezuma doar la bugetul de stat
Lipsuri (identificate in textul hotararii de guvern) :
  • Garantarea independentei institutiei
  • Modalitatile de reporting
  • Finalitatea activitatii institutului : studiile si cercetarile de specialitate sunt un inceput, dar care va fi utilitatea lor? Propunerea de politici publice, recomandari? In ce masura statul va tine cont de ele sau nu, care e valoarea lor juridica?

luni, 30 iulie 2007

Minoritatea necunoscuta

In unul din mesajele anterioare, Dan ne intreaba care sunt reflexele care caracterizeaza relatia dintre populatia romana si populatia maghiara.

Raspunsul partial la aceasta intrebare il putem gasi intr-un studiu realizat de Departamentul pentru Relatii Interetnice al Guvernului Romaniei, studiu intitulat “Climat interenic in Romania in pragul integrarii europene” (data publicarii: 4 decembrie 2006).

Conform acestui studiu (care a inclus 1170 de persoane din toate regiunile Romaniei) , “maghiarii nu sunt consideraţi de opinia publică românească ca o minoritate cu status scăzut. Reprezentările sociale ale maghiarilor de către români tind către apreciere pozitivă în sfera socio-economică (harnici, civilizaţi), dar în ceea ce priveşte anumite trăsături mai largi de caracter comunitar ei sunt reprezentaţi ca fiind egoişti, ostili şi mândri/aroganţi, manifestându-se relativ unitar”.

In acelasi timp (si acesta este elementul care pe mine m-a deranjat cel mai tare), in studiu se noteaza ca “tendinţa la nivelul populaţiei este clară de a asimila maghiarii cu UDMR”.

Ceea ce multi romani nu realizeaza, din lipsa de interes sau lipsa de informatii, este faptul ca nu toti maghiarii sunt membri UDMR. Nu toti maghiarii sunt de acord cu activitatea acestui partid, nu toti maghiarii aproba actiunile unui om care refuza (in mod semi-despotic) sa renunte la conducerea UDMR. La fel, nu toti maghiarii simt nevoia sa apartina unui partid (fie el UDMR sau Uniunea Civica Maghiara) pentru a simti ca apartin acestei minoritati.

Din pacate, populatia romana este mult mai putin familiarizata cu o alta parte a minoritatii maghiare, o minoritate intr-o minoritate putem sa-i spunem. Aceasta este partea minoritatii maghiare care nu doreste autonomia celor trei judete, nici cetatenia dubla. Aceasta „minoritate minoritara” considera Romania ca patrie-mama („anyaország”), vorbeste si scrie corect in limba romana si considera vorbirea unei limbi in plus un avantaj.

Acestia reprezinta fata nevazuta a minoritatii maghiare din Romania si o mica minune pentru cei care nu au avut norocul sa se intalneasca macar o data cu un reprezentant al acestei mini-minoritati: din experienta pot sa zic ca cei mai multi romani (aici vorbesc de cei din Bucuresti, nu de cei din Harghita) se mira daca le zici ca esti ungur si nu vrei autonomie, ca esti multumit fiind cetatean roman si ca iti place limba romana.

De ce nu sunt vazuti acesti oameni? Pentru ca ei sunt cei care isi vad de treaba, care nu se ocupa cu lucruri demult apuse (Imperiul Austro-Ungar) si nici cu fantezii (autonomie, etc). Ei sunt cei care traiesc in prezent (nu in trecut sau in viitor), ei sunt cei care traiesc aici (Romania) si nu au absolut nicio problema cu acest fapt, nici cu limba, nici cu teritoriul , nici cu cetatenia. Ei sunt cei care isi traiesc toata viata alaturi de romani, fara nici cea mai mica problema. Ei sunt cei care sunt la fel de fericiti sa-ti zica “Buna ziua” sau “Jó napot!”

Si tocmai pentru ca isi vad de treaba, nu ies la suprafata, nu sunt observati, desi exemplul pe care il dau ar fi de urmat si de restul populatiei minoritare.

Am vrut sa scriu aceste lucruri si ca un fel de introducere a persoanei mele: sunt cetatean roman, parte a minoritatii maghiare. Vorbesc atat limba romana, cat si limba maghiara si imi plac amandoua. Consider ca este necesar sa vorbesti limba oficiala a tarii in care traiesti (mai ales daca traiesti acolo toata viata). De asemenea, consider ca tara mea este Romania, nu Ungaria.

In concluzie, parerea mea este ca daca aceasta minoritate "ascunsa" ar fi la fel de bine evidentiata cum sunt maghiarii gen Markó si Tőkés, toata lumea ar avea de castigat, mai ales la nivelul relatiilor dintre populatia majoritara si cea minoritara.

miercuri, 25 iulie 2007

Despre UDMR si reprezentarea politica a maghiarilor

M-am gandit de mai multa vreme sa scriu despre UDMR si longeviva sa prezenta pe scena politica in prima linie, adica de partea puterii, facand parte din toate guvernele de mai bine de 10 ani incoace alaturi de diverse formatiuni politice rivale sau cel putin de orientari diferite (CDR, PSD, PNL, PD etc.). Vorba de pe strada cea mai comuna pentru a califica acest ciudat comportament in peisajul politic romanesc este "curva politica" - rog a-mi fi scuzat limbajul.

O explicatie intalnita des este urmatarea. Prezenta UDMR-ului la guvernare un timp atat de indelungat este rezultatul faptului ca puterea in sanul uniunii a fost detinuta de moderati, care au cautat tot timpul rezolvarea revendicarilor si problemelor specifice populatiei maghiare pe cale legala alaturi de puterea politica "majoritara", adica aleasa majoritar de catre electoratul roman. La capitolul beneficii putem nota : imbunatariea imaginii Romaniei pe plan international, o anumita doza de stabilitate politica (chiar daca doar la nivel de imagine), detensionarea relatiilor interetnice intre populatia romana si cea maghiara sau includerea componentei minoritare in Legea Administratiei Publice din 2001. La capitolul esecuri pe primul loc sa gaseste legea statutului minoritatilor nationale care nici pana astazi nu a fost votata si - dupa Cristian Banu de exemplu, pentru mine asertiunea cred ca e discutabila - politica de izolare a minoritatii maghiare in special in judetele Harghita si Covasna. As mai aduga pe lista un lucru pe care nu stiu in ce masura sa il consider pozitiv sau negativ, faptul ca daca la inceputurile politice romanesti, in ochii majoritatii romane UDMR era vazut ca un partid politic ciudat, "capul rautatilor" in a revendica drepturi minoritatii maghiare, acum a ajuns la performanta de a fi doar un partid politic ca si celelalte avand in randurile lui cota parte de rigoare din coruptii Romaniei.

Fac o mica paranteza pentru a ma opri pret de cateva randuri asupra postului lui Cristian Banu la care am facut referire mai devreme. El afirma ca UDMR pierde teren si din cauza normalizarii relatiilor dintre romani si maghiari, tendinta aflata in opozitie cu radicalizarea discursului liderilor uniunii. Eu cred ca lucurile nu sunt atat de evidente. Intr-adevar, normalizarea de care vorbeste Cristian Banu este reala, cel putin se poate vedea cu ochiul liber daca comparam starea natiunii de la Targu Mures 90 cu cea de acum, ca sa dau un exemplu voit disproportionat. Dar UDMR pierde teren nu in fata partidelor "romanesti" ci in fata altor organizatii maghiare, cum ar fi Uniunea Civica Maghiara, de unde si miscarea foarte recenta de a-l include pe Tőkés László pe listele UDMR in alegerile pentru Parlamentul European pe o pozitie eligibila. Cred ca ipoteza lui Cristian Banu este gresita pentru ca normalizarea relatiilor dintre romani si maghiari nu este deloc incompatibila sau antinomica cu "radicalizarea" discursului UDMR, radicalizare care se refera la autonomia culturala, regionalizare si la autoguvernare, principii care sunt coerente cu drepturile minoritatilor. Am folosit ghilimele ca sa pastram masura lucrurilor : discursul politic stampilat drept "radicalizare" la UDMR este complet diferit de pozitia Consiliului National Maghiar din Transilvania - al carui membru fondator este Tőkés László - care sustine ca maghiarii din Romania sunt victimele unui genocid cultural. Suntem totusi in fata unor categorii diferite de radicalizare, unul profund nociv (CNMT) si celalalt mai degraba coerent cu drepturile minoritatilor (UDMR). Ca si efect de imagine, "pacea cu Tőkés László" pare a fi o miscare foarte proasta pentru UDMR pentru ca il legitimeaza pe acesta, dar damage-ul nu pare a fi in randurile populatiei maghiare ci mai degraba in randurile populatiei majoritare. Paranteza inchisa.

In incheiere sa va spun cum vad eu participarea UDMR-ului la guvernare pret de atitia ani. Unul dintre drepturile pe care o minoritate nationala le poate revendica este garantarea reprezetarii politice si mai mult decat atat, garantarea dreptului de a avea un cuvant de spus si chiar de a controla deciziile politice care o influenteaza in mod direct in domenii cum ar fi educatia, administratia publica sau accesul la resurse naturale. Prezenta, as indrazni sa spun garantata, a UDMR-ului la guvernare timp de atatia ani este nivelul zero al acestui drept de decizie politica. Deocamdata acest drept nu e garantat de Constitutia Romaniei ci a fost doar partial atins prin strategia UDMR-ului, iar situatia delicata prin care trece uniunea in acest moment ar trebui sa fie o alerta extrem de serioasa asupra viitorului reprezentarii politice a minoritatii maghiare. Revin la Cristian Banu si opinia lui ca una dintre solutiile de viitor ar fi ca un partid "romanesc" sa incadreze in programul sau chestiunea minoritatii maghiare. Am spus de mai multe ori ca ii impartasesc ideea, dar acum am reusit sa o concretizez si sa o nuantez. In sinea mea nu cred ca vreun partid politic "central" (gen PD, PSD sau PNL) va face acest pas pentru simplul motiv ca 1) nu i-ar aduce destule voturi, maxim 6,5 procente si 2) la nivelul intregii tari chestiunea minoritatii maghiare pe plan politic ramane minora si risca sa devina din ce in ce mai minora daca ne uitam la tendintele demografice. In schimb cred ca un partid "regional", transilvan ca sa fiu mai explicit, ar putea fi candidatul ideal pentru preluarea temei minoritatii maghiare si repunerea ei intr-un context nou, cel al regionalizarii, dar existenta unui astfel de partid ar presupune si reconfigurarea completa a scenei politice romanesti sincronizata probabil cu o reorganizare pe plan administrativ.

duminică, 15 iulie 2007

Forte proaspete la Phoenix Transylvania

In urma cu ceva timp anuntam niste schimbari in Phoenix Transylvania datorate deciziei colegilor nostri, Loránd si Tihi, de a se dedica 100% noului lor proiect, Limba Cailor. Daca Loránd si Tihi, in calitate de fosti membri fondatori, vor ramane cu siguranta consilieri si colaboratori ai proiectului, incepand de astazi anuntam si noii, foarte entuziasti, membri ai PhoenixTrans. Astfel, in noua componenta editoriala a blogului intra Márton Róbert si Palkó Aurora Dalma, alaturi de aceiasi Sebi Buhai si Dan Anghel. Le uram bun venit Aurorei si lui Robert! In ciuda ritmului de publicare relativ scazut din ultima vreme vom continua in acelasi spirit cu care i-am obisnuit pe cititori pana acum si vom incerca pe viitor sa asiguram o frecventa cat de cat stabila a postarilor. Alte schimbari in modus operandi al PhoenixTrans-ului vor fi anuntate pe parcurs. Therefore, stay tuned!

Dan si Sebi, 15 iulie '07

joi, 28 iunie 2007


Incerc sa arunc in fata firmiturile unui subiect asupra caruia voi scrie cu siguranta mai mult si mai pe larg in zilele/saptamanile care urmeaza. Dar de data aceasta in locul unui articol lung si plictisitor incerc un preview care sa starneasca interesul. Vom vedea ce va iesi din discutiile ce vor urma, ceea ce e sigur e ca voi reveni cu un articol scris de la A la Z cum v-am obisnuit.

Subiectul e acelasi, relatiile interetnice din Transilvania. Perspectiva nu este deloc noua, e de fapt una extrem de clasica, dar e pusa in scris alb pe negru, ceea ce inca nu s-a facut in spatiul romanesc. Cand ne uitam la Transilvania si la relatia dintre minoritatea nationala maghiara si majoritatea nationala romana - puteti folosi "etnica" in loc de "nationala", ideea e aceeasi - observam cu ochiul liber un model devenit clasic. Este vorba de relatia dintre o cultura dominanata, cea romaneasca, si o cultura minoritara, cea maghiara. Bineinteles in spatiul transilvan putem vorbi si despre cultura germana si cea roma, dar sa ne oprim deocamdata la primele doua. Una din componentele principale ale acestei relatii sunt reflexele pe care membrii fiecarei comunitati le-au dobandit si le-au interiorizat de-a lungul timpului. Membrii fiecarei comunitati au anumite reflexe care le modeleaza felul de a-i vedea pe ceilalti si de a se vedea pe sine in relatie cu ceilalti, lucruri inerente conditiei culturii din care fac parte, minoritara sau dominanta. Aceste reflexe afecteaza tot ceea ce inseamna inter-relationare intre membrii celor doua culturi, trebuiesc puse in lumina si constientizate.

Din toate cele spuse mai inainte reiese o intrebare simpla. Ce fel de astfel de reflexe/atitudini ati identificat?

Food for the thought:)

marți, 26 iunie 2007

Raspuns cititorilor. Viceconsulul maghiar la Cluj si UBB

Intr-un comentariu recent am fost provocati de unul dintre cititorii nostri sa comentam un articol aparut in 8 Februarie in Ziua de Cluj relativ la intalnirea dintre viceconsulul Ungariei la Cluj, Szenpetery Istvan, si un grup al profesorilor Univesitatii Babes-Bolyai pe subiectul instalarii placutelor blingve.

Cum site-ul Ziua de Cluj nu functioneaza am citit articolul pe Hotnews, Scandal diplomatic la Cluj. E un moment oportun de a raspunde cititorului nostru acum, un alt subiect implicand diplomatia maghiara fiind la ordinea zilei, pozitia Ministrului de Externe de la Budapesta vis-a-vis de anchetarea penala pentru fapte de coruptie a unor membri ai Guvernului Romaniei provenind din UDMR.

Punere in context

Incep facand referinta la un text de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Ungare intitulat Hungary's Renewed Nation Policy. Acest text descrie felul in care componenta nationala (a se citi "a natiunii maghiare") se incadreaza in politica externa a Ungariei in contextul aderarii ei la Uniunea Europeana. Chestiunea natiunii maghiare este transfrontaliera, depaseste granitele Ungariei, iar motivele sunt evidente, existenta unor comunitati maghiare importante in mai toate tarile cu care se invecineaza : Austria, Romania, Slovacia, Croatia etc., de unde si importanta componentei nationale in politica externa a Ungariei. Odata cu aderarea la Uniunea Europeana Ungaria intelege sa aduca dezbaterea asupra minoritatilor maghiare din Europa la nivelul uniunii. Mijloacele sunt cateva : motherland program (prezervarea identitatii maghiare), vizele nationale, ameliorarea procesului de naturalizare, sprijinirea autonomiei minoritatilor maghiare (in concordanta cu practicile Europene si in spiritul normelor internationale si in concordanta cu situatia tarii in cauza - "only the Hungarian community living abroad is able to take a position on the extent and forms enabling the effectuation of such autonomy, and on how this may be received within the majority nation") si stabilirea unei cetatenii nationale (sau natiune culturala). Ultimul punct reflecta in cea mai mare masura conceptia maghiara despre natiune, ea fiind transfrontaliera si nerezumandu-se doar la cetatenii nascuti pe teritoriul Ungariei.

Cam toate acestea se rezuma la o noua forma de lobbying in favoarea ideii natiunii maghiare in cadrul european orientata direct in sprijinul minoritatilor maghiare din afara Ungariei.

Oile noastre

Dar sa revenim la Cluj. Protestul profesorilor UBB vis-a-vis de discutia avuta cu viceconsulul maghiar se rezuma astfel, in scrisoarea deschisa pe care au trimis-o presei (din Gardianul, link indicat de catre cititorul nostru). In rezumat, imixtiune in problemele interne ale tarii din partea unui reprezentant diplomatic al unei tari straine, Ungaria in cazul de fata, plus amenintare cu trimiterea chestiunii la Comisia Europeana.
"Intr-o scrisoare trimisa presei, profesorii UBB isi arata indignarea fata atitidinea viceconsulului Szentpetery Istvan, care 'si-a permis sa se prezinte in fata conducerii academice a universitatii noastre si sa ameninte ca, in cazul in care revendicarile cu caracter etnic si separatist ale Comitetului de initiativa «Bolyai» nu vor fi solutionate in mod pozitiv, el personal va demara proceduri prin care il va interpela pe comisarul European Leonard Orban asupra modului in care sunt aplicate principiile multiculturalismului in spatiul academic al UBB'."
Articolul din Ziua prezinta punctul de vedere al ambelor parti. Viceconsulul maghiar descrie actiunea sa ca o cerere de informare conforma uzantelor diplomatice adresata rectorului Nicolae Bocsan, el fiind mandatat de catre consulul maghiar la Cluj, Cseh Aron, si reprezentand in demersul sau intreaga clasa politica din Ungaria, indiferent de orientare politica, preocupata de excluderea din corpul profesoral al universitatii a celor doi lectori maghiar pe motivul instalarii placutelor bilingve. Admite ca a facut referinta la o posibila interpelare a Consiliul European de catre guvernul maghiar in aceasta chestiune, dar doar ca si parere personala. Nicolae Bocsan il acuza pe viceconsul de imixtiune in treburile interne si reafirma multiculturalismul UBB.

Avand in vedere politica externa a statului maghiar clar exprimata si asumata de catre Ministerul de Externe, actiunea viceconsulului maghiar se incadreaza perfect in logica politicii externe a Ungariei. Probabil nici o lege nu-i interzice o cerere de informare si in acelasi timp nimic nu il obliga pe rectorul UBB sa o accepte. Acolo unde eventual si-a depasit atributiile de diplomat a fost exprimarea unei pareri "cu titlu personal". Iar daca statul maghiar doreste sa interpeleze Comisia Europeana banuiesc din nou ca nici o lege nu ii interzice sa o faca, iar in acelasi timp politica UBB tine de statul roman si nu de Uniunea Europeana, deci nimeni nu opreste UBB sau statul roman sa raspunda in consecinta daca este interpelat pe subiect. Cel mai probabil acest lucru nu se va intampla. Pana la urma este vorba de lobbying si inca unul care se incadreaza in regulile jocului. Cred din nou ca presa prefera senzationalul ca de obicei, desi articolul din Ziua il gasesc mult mai bun decat multe altele, oferind ambele parti ale povestii, pana la urma ca cititor ai de unde sa alegi daca iti pui mintea la contributie, dar articolul pacatuieste prin titlul lamentabil. Ar fi fost un scandal diplomatic daca statul roman ar fi reactionat in consecinta la o presupusa imixtiune in treburile sale interne, atata timp cat nu a facut-o nu exista nici un scandal, nici o tensiune si nemanifestarea statului roman e sinonima cu faptul ca nici o imixtiune nu a avut loc. Mai cred ca scrisoarea de protest este sterila si dovedeste incapacitatea conducerii UBB de a comunica public intr-un fel inteligent in chestiunea multiculturalismului universitatii, fapt de care a dat dovada si in momentul excluderii celor doi lectori maghiari de la finele anului 2006 intr-un comunicat de presa cu puternice rezonante nationalist-comuniste.

Alte oi de alt fel

Vorbeam la inceputul articolului despre reactia Ministrului de Externe maghiar vis-a-vis de anchetarea penala a doi membri UDMR ai guvernului Romaniei, Nagy Zsolt si Marko Bela. Motivul, anchetele sunt manevre politicianiste care ar pune in pericol reprezentarea minoritatii maghiare in Romania. Andrei Badin remarca doua feluri de interpretare a pozitiei Budapestei : ca gest al guvernului maghiar de a lua apararea unor maghiari (co-nationali dupa sensul maghiar dat natiunii) sau ca interpretare a justitiei romane ca act politic din partea unui alt stat european. E drept ca cele doua interpretari sunt diametral opuse atat ca si intelegere cat si ca si gravitate. Alina Mungiu Pippidi pe de alta parte il acuza indirect pe Nagy Zsolt ca incearca sa evite ancheta prin telefoane la Budapesta sau Bruxelles. Las detaliile culiselor politice altor spirite, singurul meu comentariu este ca anchetarea celor doi membri UDMR nu afecteaza in nici un fel reprezentarea comunitatii maghiare. Daca e vorba de o manevra politicianista atunci ea nu vizeaza statutul UDMR ca partid politic reprezentant al minoritatii maghiare ci mai degraba statutul UDMR ca membru al guvernului Tariceanu, iar daca nu e manevra politicianista atunci e un act de justitie normal care nu are culoare etnica. Deci probabil e un prost exemplu de lobbying din partea statului maghiar, iar daca acuzatiile sunt lipsite de fundament statul roman este dator cu un raspuns clar si precis pentru clarificarea situatiei. Cred ca e inca un exemplu simptomatic al incapacitatii politicii externe a Romaniei de a lua adevarata masura a statutului tarii de membru UE.


Politica externa a Ungariei are o componenta importanta orientata catre re-cadrarea natiunii maghiare in noul context european, cel al aderarii Ungariei, mai apoi a aderarii Romaniei si pe viitor a Croatiei. Este normal sa fie astfel, chestiunea nationala fiind una extrem de importanta in Ungaria - dar si in Romania daca ne uitam mai bine. Daca lobby-ul maghiar preocupa statul roman atunci singurul raspuns pertinent pe care il poate da este includerea chestiunii maghiarilor din Romania in politica nationala, total absenta din programul politic al altor partide inafara de UDMR. Ignorarea lobby-ului maghiar nu e o solutie, la fel cum nici combaterea lui cu argumente nationaliste nu este una, de aceea singura optiune ramane atacarea chestiunii frontal in intern. Lobby-ul statului maghiar calificat drept iredentist de facatorii de zgomot are idei bune, printre care ideea de autonomie culturala, si cel putin la modul declarativ se inscrie in regulile jocului si este extrem de vizibil la nivel european, deci prin urmare nu poate fi ignorat, iar in timp va deveni un imperativ pentru statul roman. Pentru ca lobby-ul maghiar e puternic, consecvent, se bazeaza pe o strategie clar definita si are un ecou important in sanul comunitatii maghiare din Romania.

Nu pot sa nu fac o paralela intre politica externa a Ungariei si cea a Romaniei in ceea ce priveste chestiunea nationala, ma refer la politica externa a statului roman vis-a-vis de Republica Moldova. Scopurile si mijloacele sunt intr-adevar diferite, dar sunt destule puncte comune. Ramane o tema de discutat intr-un articol viitor.

vineri, 22 iunie 2007

Phoenix Transylvania si Lovak Nyelve

Tine deja de domeniul public faptul ca Tihamer si Lorand, membri fondatori ai Phoenix Transylvania alaturi de Sebi si subsemnatul, au pornit proiectul Limba Cailor, un blog de o natura noua, unic in felul lui in roblosfera si care se anunta extrem de interesant. Multa bafta noului proiect si posturi cat mai interesante!

Tihi anunta pe blogul sau nasterea Limbii Cailor, ocazie cu care se intreaba despre viitorul proiectului Phoenix Transylvania, e drept, ceva mai sarac in posturi in ultima vreme, dar la fel de devotat ca si in prima zi tematicii pe care o abordeaza, relatiile interetnice din Transilvania, tematica ce il face unic in roblosfera. Felul de abordare a relatiilor interetnice din Transilvania este si el nou, deschis si fara tabu-uri, o misiune dificila avand in vedere sensibilitatea subiectului dar cu beneficii imense pe termen lung. Astfel incat o mica pauza nu este decat de bun augur, putin recul din partea autorilor este intotdeauna necesar si mai mult decat binevenit desi poate provoca insatisfactie in randul cititorilor. Orice blog serios trece printr-o astfel de perioada dar capitalizeaza de pe urma ei.

Doresc sa le spun cititorilor nostri ca, desi exista posibilitatea ca forma in care se prezinta sa sufere unele modificari - despre care va vom tine la curent - proiectul Phoenix Transylvania va continua fara indoiala in acelasi fel in care i-am obisnuit pana acum, abordand tematica interetnica transilvana intr-un fel nou, deschis si challenging. Cheers!

marți, 12 iunie 2007

Notice for our readers/ Nota pentru cititorii nostri

For the message in Romanian scroll down/ Pentru mesajul in limba romana vedeti mai jos

Dear readers, two short notes:

  • first, this contest will be re-launched in a new format (far more interesting, we hope!) later this year, probably starting in September.
  • second, all of us, members of Phoenix Transylvania, are very busy during these months and therefore there won't be frequent posts very soon. Probably we'll get back to our initial rhythm of 2 posts per week, on average, also from September. This does not exclude however sporadic blog entries also before then, whenever we'd find some time; at the same time, we welcome your comments/ suggestions any time.

Dragi cititori, doua note scurte:

  • intai, acest concurs va fi re-lansat intr-un nou format (mult mai interesant, speram!) in cateva luni, probabil incepand din septembrie.
  • in al doilea rand, noi toti, membri ai Phoenix Transilvania, suntem foarte ocupati in lunile acestea si prin urmare, nu vor fi posturi frecvente foarte curand. Probabil vom reveni la ritmul nostru initial de doua posturi pe saptamana, in medie, tot din septembrie. Aceasta nu exclude insa posturi sporadice si pana atunci, oricand am gasi putin timp; in acelasi timp, invitam comentariile /sugestiile voastre la orice moment.

joi, 24 mai 2007

Un nou episod "reactii ale cititorilor"

In postul de fata selectam din nou niste reactii foarte interesante ale cititorilor nostri si speram ca ele vor fi punct de start in noi dezbateri/discutii. Orice noi comentarii/sugestii sunt binevenite!

"csabi", 10 aprilie 2007

Zilele astea, in SUA unul dintre cei mai vechi si respectati moderatori radio, Don Imus este pus la zid, pentru ca in gluma i-a numit pe jucatoarele de baschet - majoritatea negre - de la Rutgers University "nappy-headed hos". Activistii si asociatiile civile de aparare a drepturilor negrilor din SUA cer concedierea lui imediata, au pichetat sediul televiziunii care ii arata programul, etc... Saracul individ si-a cerut scuze de mii de ori, s-a dus la emisiunile de radio a unor activisti si-a cerut scuze si acolo, a accentuat ca totul a fost in gluma nu a fost un discurs venit din ura, ca el este a persoana buna care a spus un lucru stupid si acelasi argumentatie ca si a taximetrisului: el are multi prieteni negrii... Totul degeaba, a fost suspendat 2 saptamani de catre compania media la care lucreaza si tot i se cere concedierea lui.

Intorcand pagina la Romania, este surprinzator de vazut cat de mult este permis in discursul public, fara ca nimeni sa protesteze macar. Aberatiile lui Vadim in parlament, sketchurile Vacanta Mare in care Janos este trimis in Ungaria daca vrea scoli maghiare, trezesc rasete si aplauze, nu indignare. Daca si in Parlament, teoretic forul reprezentativ al societatii, un asemenea discurs solicita aplauze de la jumatatea parlamentarilor, atunci nu e de mirare ca asemenea idei, o asemenea exprimare se raspandesc si par acceptabile pentru majoritatea societatii. Nu trebuie doar sa ne uitam la taximetristul lui Kolozsvari, la statuia lui Baba-Novac, la majoritatea postarilor la orice topic de forum, sau orice articol de ziar care are ca subiect maghiarii din Romania. Nu am pretentia ca institutiile statului, in special Parlamentul, sa fie moralistii natiunii si sa ne zica ce e permis si ce nu e permis de spus, dar as avea pretentia macar sa respecte limitele decentei ,bunului-simt si sa isi ridice vocea cand acestea sunt depasite. Da, stiu, si pe mine ma pufneste rasul, parlamentul a dezamagit in probleme mult mai importante....

Si ceea ce se intampla in SUA mi se pare putin exagerat si cred ca incet devine o amenintare pentru libertatea de expresie. Insa nu pot sa nu respect seriozitatea cu care sunt privite si tratate unele exprimari, unele prejudecati, unele idei negative, pentru ca s-a recunoscut importanta lor. Ceea ce vreau sa spun este ca unele cuvinte, idei sunt mai nocive ca armele, batele, lagarele de concentrare, camerele de gazare si de multe ori cuvintele reprezinta drumul spre ele. Cum comunistii numeau, condamnau si executau arbitrar pe oricine "dusmani ai poporului", "elemente sociale periculoase", nazistii dezumanizau evreii inainte de a-i extermina, numindu-i o rasa inferiorioara, parazitii societatii etc...

Desigur, Romania de azi este departe de cele doua regimuri totalitare, insa usurinta cu care se arunca vorbe, sunt exprimate idei ca: locul ungurilor este in Ungaria, ca ei ar fi cumva un element strain, dusmanos pentru majoritate, ca toata etnia lor ar fi vinovata de executia unui erou roman, este cum se zice "a pretty good start"...

[comentariul de mai sus corespunde acestui post]

"anonim", Cluj, 11 aprilie 2007

Stereotipurile - si mecanismele care stau la baza lor - pot explica in mare masura deficientele/devierile "relatiilor interumane" (nu neaparat "interetnice", deoarece mecanismul e acelasi).

Nu vreau sa plictisesc cu teorii sociologice, asa ca voi fi concret si personal (si, sper, mai elocvent):

M-am nascut in Cluj/Kolozsvar/Klausenburg. Prin clasa a 11-a aveam deja vag conturate urmatoarele stereotipuri (ar dura prea mult sa explic cum s-au format... oricum tarziu am reusit sa inteleg):

a) moldovenii sunt puturosi, lenesi si afemeiati;
b) oltenii sunt agitati, hoti si smecheri;
c) bucurestenii sunt prosti si aroganti;
d) soferii din judetul Alba habar n-au sa conduca;
e) ungurii sunt [nu vreau sa arunc paie pe foc... e usor de intuit ce cuvinte lipsesc aici];
f) evreii fura de la toti si conduc lumea;g) tiganii sunt nespalati, hoti si cersetori

Inainte sa explic cum s-au modificat aceste stereotipuri de-a lungul timpului si de ce (mai ales "de ce"!), trebuie sa spun doua vorbe celor care nu au o pregatire specifica in sociologie. Stereotipurile NU sunt ceva rau, sau nu sunt eminamente ceva rau. Toti avem stereotipuri, toti luam decizii pe baza stereotipurilor, toti suntem la randul nostru subiecte ale stereotipurilor. Stereotipurile sunt o forma de "aproximare" (am ales cuvantul pt ca este sugestiv, nu pt ca este stiintific) a rezultatului sinergiei dintre informatiile pe care le avem si experientele personale vis-a-vis de un anume subiect.

Si acum revin:
a) stereotipul s-a nuantat: am cunoscut moldoveni, am trait alaturi de moldoveni, am citit opere ale unor moldoveni celebri, am ascultat muzica moldoveneasca. Am inteles felul lor particular si sublim de a fi si de a trai. Am ajuns sa-i iubesc pentru ceea ce sunt!
b) stereotipul a disparut: am cunoscut olteni, am ascultat muzica olteneasca, am citit despre viata si istoria dura a oamenilor din zona Olteniei. Nu numai ca am inteles felul lor de a fi, dar am inteles si de ce sunt asa cum sunt. Am ajuns sa-i iubesc pentru ceea ce sunt! (PS: Sotia mea este din Oltenia) (PPS: Am cunoscut olteni mai calmi si mai corecti decat multi ardeleni)
c) Stereotipul a disparut: am stat 4 ani in Bucuresti. Recunosc ca nu mi-a fost usor, dar am inteles ca date fiind conditiile sociale, demografice, istorice, economice, etnografice ale bucurestenilor, ei nu au cum sa fie altfel decat sunt. Deci am apreciat adaptabilitatea si am ajuns sa-i iubesc pentru ceea ce sunt!
d) stereotipul ramane in picioare! :-) As adauga pe locul doi pe cei din Bihor
e) despre maghiari e cel mai greu. Stiu ca abia acum am ajuns "on topic" dar acum mi-e cel mai greu. N-am fost prm-ist niciodata, dar am aderat (cu argumente, always cu argumente) la un anumit curent/trend nu neaparat anti-maghiar, dar cel putin pro-dacist (daca pot sa-i spun asa). Si credeam sincer in el. Cred si acum ca identitatea culturala a romanilor tine de anumite repere care sunt incredibil de ignorate chiar de romani. Recunosc ca mi-a luat mult sa cunosc, sa inteleg si sa-mi asum (da, ati citit bine "sa-mi asum") cultura fascinanta a maghiarilor. Am inceput cu limba (inca nu o stapanesc foarte bine dar fac eforturi), apoi am citit poezii de Ady Endre si Petofi Sandor, apoi am citit despre istoria nomada a maghiarilor. In paralel traiam experiente directe cu maghiari (agricultori, mecanici auto, politicieni, amante etc.). Rezultatul final (drumul a fost prea lung pt a fi povestit aici) este ca am ajuns sa iubesc ceea ce inseamna "maghiar".

Legat de religie, scenariul e similar. Nu mai am timp sa detaliez

Voi reveni cu alt post (daca voi considera necesar).

[comentariul de mai sus corespunde acestui post]

"alice", 1 mai 2007

pentru tihi & dan anghel

nu am afirmat vreodata ca maghiarii ar fi emigranti in romania (initial ma gandisem sa schimb textul comentariului referitor la "imigranti" ca sa nu existe dubii in privinta asta, insa am zis ca textul ar iesi prea lung). sincer, nici nu imi pasa cine a fost primul aici, oul sau gaina, pentru ca asta nu rezolva, ci din contra, creeaza noi probleme. important este ca toata lumea sa isi descopere si accepte diferentele si asemanarile in clipa de fata, nu sa se sicaneze reciproc cu compendii prafuite de istorie ca sa obtina diferite avantaje.

turcii imigranti in germania nu trebuie convinsi de utilitatea invatarii limbii germane. ei isi dau seama ca pur si simplu nu pot supravietui acolo fara sa cunoasca limba oficiala, decat daca minimalizeaza orice contact cu nemtii. exista desigur comunitati turcesti in germania, dar cred ca ele ar trebui mai degraba privite ca refugii, decat ca loc deschis spre afirmare. deci, pentru ei nu s-a inventat o denumire "ca sa ii duca cu zaharelul" ci o metoda ca sa le rezolve intr-un fel problemele de integrare intr-o cultura predominant germana.

situatia maghiarilor din romania mi se pare din acest punct de vedere destul de diferita. cunosc destule persoane din haghita si covasna care nu stiu sa vorbeasca romaneste si nici nu s-au simtit atrase sa invete aceasta limba(sau nu li s-a parut util, in cele din urma). ei se simteau suficient de bine integrati in spatiul lor. desigur, cine vrea sa iasa dintr-un spatiu cu o singura cultura predominanta trebuie sa cunoasca si limba/cultura cealalta. aici ar fi de observat urmatorul lucru: este mult mai greu sa intalnesti in cluj un vorbitor exclusiv de maghiara, decat in covasna. asta din cauza conlocuirii celor 2 etnii. cred ca limba romana ar trebui predata de aceea altfel celor din covasna/harghita, care au un contact mult mai redus cu ea, si altfel celor din cluj, etc. zonele multiculturale.

acum, ajungem in sfarsit la intrebarea lui tihi: ce inseamna predare limbii maghiare ca a doua limba materna. in primul rand, obiectivele invatarii la romana ca a 2a limba materna (o sa ii zic R2 pe scurt) nu sunt la fel de ambitioase ca cele pentru romana ca limba materna. dar sunt oricum mult mai sus decat cele pentru romana ca limba straina. de ex., la rom. ca lb. straina intr-o ora inveti sa numeri de la 1 la 10 si inca te poticnesti. la R2 te invata mai mult cum sa comunici, poti primi mici/mijlocii texte de citit inca de la inceput... nu se merge in ritmul de melc imbuibat cu gramatica de la invatarea limbilor straine. o alta metoda ar fi de ex. scrisul liber, in care nu se iau in calcul greselile de gramatica, ci elevul trebuie sa se exprime cat mai coerent in scris. dada, exista si ore de conversatie. (cred ca ar fi bine oricum sa se organizeze ore facultative de conversatie in afara orelor oficiale de curs.) se organizeaza de asemenea (cum bine ai zis, dan) mai multe excursii-experiment unde elevii iau contact direct cu cultura pe care se antreneaza sa o inteleaga. si eu am facut multa vreme confuzia limba materna=limba a doua materna, pentru ca intr-adevar nu exista o delimitare clara. din pacate la noi nici macar la uni. (la limbi straine) nu am vazut sa se vorbeasca despre metoda R2.

sper ca de data asta am fost mai "politically correct" :))

[comentariul de mai sus corespunde acestui post]

luni, 7 mai 2007

In continuare despre limba

Saptamana trecuta am vorbit despre predarea limbii romane in scolile cu predare in limba maghiara (link). Am incercat sa pun in lumina problematica predarii limbii romane in acest context si despre eventualele solutii care ar putea fi luate in calcul. Astazi voi vorbi in continuare despre predarea limbii, dar de data aceasta despre limba maghiara.

Gasesc ca invatamantul romanesc are o lipsa esentiala, posibilitatea de a invata limba maghiara ca si limba straina in scolile cu predare in limba romana. Bineinteles nu vorbesc despre introducerea sistematica a acestui obiect de studiu in toate scolile, ar fi si absurd, ma gandesc doar la scolile unde ar exista o cerere suficienta care sa justifice crearea unui curs de limba maghiara, si vorbesc in principal de Transilvania. Spun asta bazandu-ma pe intuitia ca ar exista scoli romanesti unde ar exista o astfel de cerere. Cine ar fi elevii interesati? Ma gandesc in principal la copiii veniti din familii mixte unde acasa se vorbeste limba romana si care in mod inevitabil au un acces mult mai limitat la cultura maghiara, care vrand nevrand este parte din identitatea lor. Ma gandesc mai apoi la copii ce provin din familii, mixte sau nu, care chiar daca folosesc in familie limba maghiara, sau chiar ambele limbi, urmeaza o scoala cu predare in limba romana. Nu in ultimul rand ma gandesc la acei romani care doresc sa se deschida catre maghiari (si cultura lor) dar regreta ca nu cunosc limba si ar dori sa o invete. Recunoasteti din exemplele date zone din Transilvania cum ar fi Clujul sau orasele din zona Partium-ului. Bineinteles e vorba despre cerere si oferta, nu de a impune vreo regula cuiva. Deci parerea mea este ca cererea exista. Si vorbesc nu doar strict de limba maghiara ci de limba si civilizatie maghiara in general.

De ce ar fi bine si foarte practic si necesar sa existe aceasta posibilitate? Pentru ca, asa cum scriam in Mission Statement-ul Phoenix Transylvania, astazi crestem si suntem educati in doua lumi diferite in functie de nationalitatea pe care o avem, desi ne cumparam paine, bem o bere, mergem la un film in aceleasi locuri. Dar nu ne cunoastem unii pe altii. Scoala, sistemul educational, mi se pare calea cea mai simpla, directa si eficienta de a crea o deschidere inca de mici copii a fiecarei comunitati spre cealalta. In articolul precedent vorbeam de fapt despre mijlocirea si facilitarea deschiderii comunitatii maghiare catre cea romana prin ameliorarea predarii limbii romane. Astazi ma plasez de partea cealalata si imi imaginez cum se poate realiza o deschidere similara din partea comunitatii romane. Bineinteles, daca doar masura in sine ar fi adoptata maine de Ministerul Educatiei, aceasta ar starni mai degraba confuzie si refuz decat o acceptare logica, deci trebuie acompaniata de un mesaj clar si constructiv de felul celui pe care l-am imaginat in frazele anterioare.

Voi fi intrebat de catre romani, si intrebarea aceasta am auzit-o des, "De ce sa invat limba maghiara?". E de circulatie internationala? Nu. Deschide niste perspective profesionale mai atractive? Nu, desi aici putem discuta, dar cel putin nu pe termen scurt si nu in Romania, doar daca nu-ti alegi un job pe o nisa foarte concreta in legatura cu comunitatea maghiara (cum ar fi potentialii profesorii de limba romana de care vorbeam in post-ul precent). Atunci de ce? Cei care pun aceasta intrebare o pun avand sentimentul ca li s-ar impune ceva, ca ar fi obligati sa o faca. Eu nu propun obligativitatea, mi se pare stupid, la fel cum nu propun obligativitatea limbii romane in liceele cu predare in limba maghiara. Desi, daca ar fi sa o luam sistematic, cand unui maghiar i se cere sa se exprime (si) in limba romana intr-un context sau altul, mai ales intr-unul informal, mi se pare logic sa raspunda simetric, "De ce nu inveti limba maghiara?". Da, minoritate, limba oficiala, canalul de comunicare comun etc. - raspunsuri mai mult sau mai putin coerente pe care imi permit cu voia dvs. sa nu le discut aici - dar in fine este vorba despre un context care lor le este impus si incepe din primii ani de scoala, de unde si resentimentele care se creaza. Logic ar fi ca lucrurile sa vina de la sine, neimpuse, nici de o parte nici de alta. Dar ca sa gasim un canal de comunicare comun, o limba in care sa ne intelegem impreuna, ar trebui sa avem posibilitatea de a tatona terenul, a le incerca pe ambele, sa vedem. Fara sa spun ca un curs de limba si civilizatie maghiara facut cum trebuie i-ar ajuta pe romani sa inteleaga cum gandeste vecinul maghiar, cum se raporteaza el la chestiuni identitare, la chestiuni politice sau la lucruri simple din viata de zi cu zi. Asertiunea simetrica despre maghiari si vecinul roman este perfect valabila. Si as mai avea un raspuns la aceasta intrebare. "De ce se apuca un elev francez sa studieze limba rusa sau limba poloneza?", alte limbi fara circulatie internationala. Cel mai des este pentru ca are un contact care i-a dat gustul pentru a se indrepta spre limba si cultura respectiva, o ruda indepartata sau nu, un unchi imigrant al mamei, un corespondent, un prieten venit in an de schimb.

In Transilvania contactul fizic dintre cele doua comunitati e cotidian si permanent. Dar lipsesc cu desavarsire mecanismele unei reale deschideri culturale reciproce.

duminică, 6 mai 2007

Concurs : Cel mai bun articol de blog despre relatiile interetnice in Transilvania

Publicam si traducerea in limba romana a prezentarii concursului initiat de Sebi Buhai, cel mai bun entry de blog pe tema relatiilor interetnice din Transilvania. Este o "traducere libera" a prezentarii in limba engleza disponibila aici. Inscrierile incep maine, pe 7 Mai, si dureaza pana pe data de 7 Iunie.

Sebi Buhai, in colaborare cu Dan, Lorand si Tihi, colegii sai de pe blogul Phoenix Transylvania, lanseaza un (mic) concurs de eseuri de blog. Fondul de premii va fi substantial: toate premiile materiale castigate de de Sebi la recent incheiatul concurs Clujblogfest (concurs al blogurilor din Cluj-Napoca in cadrul caruia si Phoenix Transylvania a castigat locul 3 la categoria "Cel mai bun blog colectiv") vor fi folosite drept premii in acest nou concurs (in continuare veti gasi mai multe detalii). Deci, despre ce este vorba? Acest concurs de bloguri se va desfasura sub logo-ul Phoenix Transylvania si va recompensa cel mai bun articol de blog (sau eseu) scris pe un subiect legat de aspectele (inter)etnice din Transilvania, din orice perspectiva. Candidaturile vor putea fi depuse in perioada 7 Mai - 7 Iunie. Articolele care vor candida pot fi scrise pe perioada inscrierilor sau la o data precedenta, iar procedure de inscriere este sub forma unui comentariu lasat de preferinta la acest post sau tot printr-un comentariu pe blogul lui Sebi aici si aici. Acordarea premiilor se va face in urma evaluarii articolelor de catre un juriu format din Sebi, Lorand, Tihi si Dan. Vor fi acordate trei premii iar criteriile dupa care posturile premiate vor fi alese, vor fi expuse si argumentate de catre membrii juriului intr-un articol ce va fi publicat in 15 Iunie sau cat de repede posibil dupa aceasta data. Articolele premiate vor fi publicate pe blogul Phoenix Transylvania cu numele autorilor. In continuare sunt prezentate mai multe detalii despre concurs iar eventualele intrebari si sugestii pot fi exprimate prin comentarii la acest post.

Detalii :
  • Articolele candidate trebuie sa aiba cel mult 2000 de cuvinte dar pot fi oricat de scurte (sunt de preferat articolele scurte si concise).
  • Sunt acceptate orice subiecte legate de tema etnicitatii in Transilvania, incluzand : aspecte normative (cum ati dori sa stea lucrurile dpdv al chestiunii etnice), perspectiva istorica, perspective personale, perspective sociale/economice/politica, situatii concrete, legaturi cu alte contexte interetnice din alte parti ale lumii etc. Lista nu este exhaustiva, ganditi-va la perspectiva din care doriti sa abordati problema, probabil teme noi si originale vor iesi la suprafata!
  • Articolele pot fi scrise in limba engleza sau in limba romana, cu preferinta pentru limba engleza, dar limba in care este scris articolul nu va juca nici un rol in decizia juriului. Motivul preferintei pentru limba engleza este scopul organizatorilor de a face cunoscute textele premiate eventual si in afara tarii. Sunt acceptate si articole scrise de straini, persoane care nu sunt nascute in Romania, dar care au o cunostiinta asupra regiunii Transilvania. Acesta este si unul dintre motivele pentru care regulile concursurile sunt traduse (acum) in ambele limbi, romana si engleza.
  • Criteriile de evaluare ale articolelor de catre juriu for fi in principal : relevanta temei alese, originalitatea, creativitatea, organizarea si coerenta expunerii, stilul exprimarii si al comunicarii, folosirea limbii, folosirea si interpretarea referintelor, concluziile exprimate. Juriul (Sebi, Lorand, Tihi si Dan) isi rezerva dreptul de a consulta si alti specialisti in masura in care va considera ca e necesar. Decizia finala asupra celor trei articole premiate va fi argumentata intr-un scurt text ce va fi publicat pe Phoenix Transylvania.
  • In cazul in care doriti sa participati si nu aveti un blog, dar sau nu stiti cum sa creati unul sau nu doriti sa o faceti, il puteti contacta pe Sebi pentru gasirea unei solutii. Se va gasi o solutie pentru publicarea materialului online inainte de data limita de inscriere.
  • Acest concurs are scopul de a crea un interes in jurul temei relatiilor inter-etnice din Transilvania si in sens mai larg de a crea o atitudine civica fata de subiect. Plus va fi un test daca motivatiile concursului vor starni un interes din partea publicului.
  • In legatura cu premiile acestui concurs (oricine doreste sa contribuie la suplimentarea premiilor este binevenit sa o faca), premiul 3 va consta in premiul 3 castigat de Sebi la Clujblogfest la categoria "Cel mai informativ blog". Premiul 2 va fi unul dintre cele doua premii 2 obtinute de Sebi la categoriile "Cel mai bun blog de analiza", respectiv "Cel mai bun blog personal". Premiul 1 va fi celalalt dintre cele doua mentionate in fraza precedenta suplimentat de partea lui Sebi din premiul 3 obtinut de Phoenix Transylvania la categoria "Cel mai bun blog colectiv". Dati fiind sponsorii Clujblogfestului, premiile vor fi cu siguranta apreciate.
  • Un proiect aflat inca doar la stadiu de idee este gasirea unui loc in Cluj-Napoca unde castigatorii sa-si poata prezenta articolele in fata unei (mici dar foarte interesate) audiente. Prezentarea va fi urmata de un debate, iar cina, bauturile si (in masura posibilitatilor) cazarea, vor fi organizate de Sebi, desi deplasarea la Cluj va trebui sa o faceti prin mijloace proprii:) Data si fezabilitatea acestei intalniri vor fi stabilite ulterior impreuna cu cei trei castigatori.
  • Toata lumea este incurajata sa participe, daca doriti puteti sa faceti publicitate concursului in randurile elevilor si studentilor, si toate perspectivele asupra chestiunii inter-etnice sunt binevenite in masura in care ele pot fi discutate si argumentate de catre autori.
  • Inscriere incepe pe data de 7 Mai si se incheie pe data de 7 Iunie la ora 24 ora Romaniei (GMT+3). Sunt acceptate toate articolele publicate inainte de data te inchidere a inscrierilor. Procedura de inscriere va consta trimiterea adresei URL a articolului de blog ca si comentariu pe blogul lui Sebi la unul dintre posturile lui de aici sau aici, sau ca si comentariu la acest post de pe Phoenix Transylvania, cea de-a doua alternativa fiind preferata. Ne vom asigura sa colectam si sa publicam lista tuturor articolelor inscrise pana la data limita si probabil vom publica periodic pe perioada inscrierilor liste partiale pe masura ce primim candidaturi.
  • Toate articolele inscrise trebuie sa contina lista completa a eventualelor referinte utilizate cat si citarea acestora in text (citari care nu vor fi numarate in limita celor 2000 de cuvinte). Orice plagiat identificat va fi expus public iar articolul in cauza descalificat.
  • In cazul in care nici o candidatura nu va fi depusa sau in cazul in care juriul decide ca nici unul dintre articolele inscrise nu merita premiata, premiile vor ramane in mainile sponsorului acestui concurs, Sebi. Deci: nu lasati sa se intample asa ceva! Ganditi-va la acest concurs ca si la o contributie cu o opinie la discutiile pe care le purtam pe Phoenix Transylvania.
Succes tuturor !